Cele mai penibile replici de agățat de care au parte tinerele din România

Cu toții am folosit cândva replici penibile de agățat, pe Facebook, Instagram, în club sau la metrou. De fiecare dată ne consolăm cu gândul că sunt ele cu nasul pe sus, dar nu e chiar așa, mare parte din vină o avem noi, bărbații.

Vorbesc din experiență. De exemplu, acum ceva timp, am vrut să discut cu o tipă din club care făcuse contact vizual toată seara. Mi-am luat inima în dinți, paharul în mână (ca să fie bicepsul pompat), cu versurile „m-aș duce s-o invit la dans, chiar dacă mă refuză, eu nu am să mă las” în cap. Și da, fata m-a refuzat, cu scuza că așa se uită ea de obicei și că are iubit. Iar eu, deloc beat, i-am șoptit la ureche o replică pentru care am rămas în istorie „cu ce te-ai dat de miroși așa frumos?”, apoi am am plusat cu „Ah, da. Cu bicicleta!”. Și a plecat frățioru’ în mare stil.

Știu, am fost nesimțit și nu recomand să faci asta cu o fată, mai bine citește ce au spus tipele de mai jos. Ia aminte la greșelile pețitorilor și, cu puțin noroc, poate nu vei petrece Crăciunul ăsta singur.

Eram la Untold cu un grup de prieteni, dansam liniștită, iar la un moment dat vine un tip înalt, tatuat, decent spre drăguț. Cel puțin așa mi s-a părut când a făcut pasul cel mare. Mi-a șoptit cuvintele magice - de fapt, a țipat, că muzica era la un volum ridicat: „Eu fac sex ca Armin, intru cu artificii și termin târziu!”. Prima reacție a fost să râd, după care i-am zis că are un punct în plus pentru originalitate și că iubitul meu ar fi interesat să audă asta. A plecat rușinat.

Eram în team building, cu asociația de la facultatea mea. În pauzele dintre training-uri am ieșit la țigară și, nu știu cum, am rămas doar eu cu Don Juan-ul grupului. L-am simțit puțin timid, timorat, dar cu o determinare în ochi. Îmi pune mâna pe umăr, iar eu panicată, pentru că știam ce va urma, am strâns din buze și fund și am așteptat replica lui: „Ana, știi cu cine semeni? Cu viitoare mea iubită.” După care apleacă capul pe mine. M-am panicat și am luat-o la fugă.

Eram în weekend la un training cu asociația, când, într-o pauză de țigară, Don Juan-ul asociației îmi face un semn discret să mă îndrept spre el. Mă gândeam că poate nu a înțeles ceva din training-ul de Public Speaking. Mă întreabă: „Cristina, ai gene false?”. Eu eram „coaie, wtf, de când te pricepi tu la gene?”. El a plusat: „Poți închide ochii, să le văd mai bine?”. M-am simțit ca-n Scufița Roșie. Știind că se va întinde să mă sărute, o iau instantaneu la fugă.

Eram într-o iarnă la metrou, la Unirii, super mare aglomeraţie, ca de obicei. Tocmai ieşeam pe scările rulante dinspre McDonald's, când baiatul ăsta-mi taie calea si se propteşte încrezător în faţa mea. Stă aşa vreo trei secunde, fără să zică nimic, după care-şi începe pledoaria: „Pot să îţi mărturisesc ceva?". Nu aşteaptă răspuns şi continuă: „eşti foarte frumoasă, sincer, nu am mai văzut pe cineva la fel". Amuzată că omu' se uita strâmb, fără a fi atentă la ce zicea, am aruncat un „scuze, mă grăbesc, lasă-mă să trec, te rog". Orgoliul masculin nu l-a lăsat să renunțe uşor: „nu mai stai să vorbim?". Eu, deja enervată, am folosit povestea cu „scuze, am prieten". A zis că nu vede o problemă în faptul că am iubit, pentru că el crede-n dragoste la prima vedere. Am izbucnit în râs și am dat din coate prin mulţime, să ies cât mai repede.

Eram într-o seară cu prietenele în Silver Church. Un băiat îmbrăcat cu stil și care emana aroganță de la distanță, chiar dacă în starea lui de beție abia reușea să meargă, se apropie de mine și-mi spune „odată cu tatuajele vine și atitudinea aia deschisă de fată de Vamă?”. Aproape am izbucnit în râs, dar m-am abținut și l-am apreciat pentru replică. Nu am apucat să mai zic ceva, că prietena mea a sărit pe el pentru a îndepărta pericolul. A plecat spunând că suntem niște figurante, dar eu chiar i-am pus o bulină albă pentru replică și mai multe negre pentru că era mort de beat.

O prietenă s-a văzut cu un tip și, ca să se simtă în siguranță, m-a luat și pe mine cu ea. Pețitorul a venit la rândul lui cu un tovarăș care avea mașină. Prietena mea și ăla s-au pus pe bancheta din spate, iar pe mine m-a lăsat pe scaunul din dreapta, alături de posesorul Mercedesului. Acesta a încercat să mă cucerească cu apelativul „puiule” și mi-a spus sfios că și-ar dori foarte mult să ne uităm „ochi în ochi, să vedem ai cui sunt mai mari". Mi-a dat mindfuck total. Între scaunele noaste era un toc cu un cuțit destul de mare. Îmi spune: „ai tăiat vreodată un om?”. De teamă că m-am speriat, îmi confirmă că a fost o glumă. Probabil așa se agață prin Brăila.

Eram prin anul I la metrou. A venit la mine un tip de vreo 30 de ani, stilul Florin Piersic Junior. Nu pot zice că mă încânta, dar părea carismatic. Era fix în perioada după ce apăruse Deadpool, iar el a dat replica „știi că supereroii nu trebuie să fie supereroi tot timpul, ci doar în două-trei momente cheie”. Problema e că eu chiar văzusem Deadpool, deci nu m-a impresionat. I-am zis „bine că ne uităm la aceleași filme”. Discuția a continuat până mi-a cerut numărul de telefon. I l-am dat, dar fără ultima cifră. Să se chinuie puțin, deși nu părea dispus să depună atât efort.

Eram în RATB prin Vitan, la ușa din spate. Pe ultimul rând stăteau trei băieți, dintre care doi vorbesc între ei ca eu să aud. Unul a spus că-s frumoasă și apoi m-a întrebat cum îi stă părul. Amândoi aveau maximum 20 ani, erau fix genul băieților „șmecheri” pe care-i vezi noaptea în S-Club, plini de tupeu, nu în sensul bun. A continuat cu: „Domnișoară, ești foarte frumoasă, îmi dai și mie Facebook-ul tău?”. Bineînțeles că l-am evitat, el și-a dat și numele de pe Facebook, mi-a zis să-l caut. Am râs ironic și i-am zis că-l voi căuta cu siguranță, după care am coborât. El țipa în continuare să-l caut pe Facebook.

Într-o seară, vara, eram în Club Bound cu niște prietene. Abia făcusem contestație la BAC și eram supărată tare că luasem șapte și un pic la sociologie. Vine un tip turc și începe să danseze pe lângă masa noastră. Părea drăguț la început, nu fizic, căci avea un aspect tare neîngrijit. În schimb, se purta frumos. După câteva minute, în timp ce mă plângeam de nota la sociologie, omul mă întreabă în engleză „auzi, dar tu ce clasă ești?”. Îi spun că tocmai ce am dat bacalaureatul și că am făcut contestație, la care el mă oprește și-mi zice „șșșt, tu oricum ești răspunsul rugăciunilor mele”. M-am blocat și am plecat de acolo.

Eram într-un club din București, la o petrecere privată organizată de UMF, unde am mers cu prietenele mele. Toate bune și frumoase când un tip de lângă masa noastră, unde s-a tot învârtit până și-a făcut curaj, vine și-mi spune pe un ton șarmant „vreau să ne cunoaștem mai bine”. I-am dat seen și am plecat la baie. Când m-am întors, era tot la masă și i-am zis că ar fi bine să ne lase-n pace, pentru că era cam beat și noi suntem la petrecerea burlăcițelor. Tipul era atât de amețit, încât nu și-a dat seama că nu aveam nicio mireasă, nici tricourile clasice și intrarea în club se făcea doar pe baza legitimaței UMF Carol Davila.

Un băiat decent din liceu mă întreba zilnic ce fac și îmi ura la fel de zilnic o zi bună, dar și o noapte asemenea. I-am răspuns din politețe de multe ori, dar la un moment dat i-am dat seen. Asta l-a ambiționat să-mi trimită următorul mesaj (gramatica-i aparține):

I-am spus că-mi pare rău, dar sentimentul nu-i reciproc. A urmat o perioadă de liniște cu doar un „ce faci” la două zile, apoi liniște totală, băiatul părea că a înțeles. După două săptămâni, primesc un portret, la care a atașat și poza din care a fost inspirat, dar și mesajul următor: „nu stiu daca iti place dar nu aveam ce sa fac si…”

M-a amuzat și uimit în mod plăcut gestul lui, dar i-am dat seen. Artistule, dacă dai peste acest articol, să știi că mi-ai devenit simpatic și încă mă laud cu opera ta prietenilor!

Era prima dată când îmi instalasem Tinder, acum vreo doi ani, și aveam match cu un tip din București. Am vorbit foarte puțin și pe subiecte aleatorii. Totuși, am decis să ne mutăm pe WhatsApp. După încă o oră de discuții banale și niște seen-uri, mă trezesc cu un dick pic total nesolicitat. Poza ca poza, nu vorbesc de dimensiuni, dar mesajul m-a șocat: „ești atât de frumoasă, încât aș da foc Brăilei pentru tine”. M-am pus rău de tot pe gânduri. Ce naiba să ai cu brăilenii? Ești din Galați sau ceva? Am salvat Brăila dându-i block. Aștept să fiu declarată cetățean de onoare!