Publicitate
Política Externa

Am vorbit cu oameni ai străzii din Ungaria după ce guvernul i-a transformat în infractori

Organizațiile internaționale condamnă „tratamentul crud, inuman sau degradant împotriva persoanelor fără adăpost”.

de Alina Dumitriu; fotografii de Eli Driu
05 Decembrie 2018, 9:01am

Fotografii de Eli Driu

Să dormi pe stradă a devenit o infracțiune în Ungaria începând cu 15 octombrie. Dacă o persoană fără adăpost primește patru avertismente într-o perioadă de 90 de zile pentru încălcarea articolului 22 din Constituție, care interzice folosirea spațiului public drept locuință, aceasta poate fi dusă la închisoare sau va trebui să facă șase luni de serviciu în folosul comunității. Printr-o modificare legislativă, poliția a primit autoritatea de a emite astfel de avertismente.

Atunci când noul amendament a trecut de parlament, Raportorul Special al ONU pentru dreptul la locuire Leilani Farha, și-a manifestat îngrijorarea cu privire la „tratamentul crud, inuman sau degradant împotriva persoanelor fără adăpost”.

Guvernul maghiar, ca și cel român, nu știe câți oameni dorm pe străzi

„Third of February Survey” - care și-a atras numele de la cea mai rece zi din an, potrivit statisticilor - raporta un număr de 10 206 persoane fără adăpost care au participat la ultimul studiu, efectuat în 2016. Dar acest studiu nu este un recensământ al tuturor persoanelor fără adăpost și nici nu este un instrument pentru estimarea numărului acestor persoane. La studiu participă voluntar doar cei care au acces la serviciile organizațiilor nonguvernamentale sau ale autorităților.

Același sondaj a constatat că între anii 2012 - 2016, au existat cel puțin 50 de mii de persoane care au trăit pe stradă sau într-un adăpost, pe termen lung sau scurt. La fel ca România, nici Ungaria nu își cunoaște numărul exact de persoane fără adăpost. Activiștii din acest domeniu de la ei vorbesc de un număr de aproximativ 30 de mii de persoane. În centre sunt doar 11 mii de paturi.

activist
Balint Misetics

Bálint Misetics este unul dintre cei mai vocali activiști maghiari care lucrează pe politici sociale, în special pe housing și homelessness. Ne-am văzut chiar înainte să plece la Cluj, unde se întâlnea cu activiștii români care militează pentru dreptul la locuire. L-am sfătuit să meargă să viziteze Pata-Rât, colonia segregată de Emil Boc la groapa de gunoi a orașului.

„Noua lege a fost adoptată cu doar o lună în urmă, este prea devreme să vedem efectele pe termen lung. Oameni străzii stăteau și înainte de 15 octombrie în locuri care erau deja prohibite. Legea era strictă și înainte, dar poliția nu punea în aplicare legislația. Rămâne de văzut cum va aplica poliția această nouă lege”, mi-a spus Balint.

După adoptarea noii legi, au fost opt cazuri de persoane acuzate de acest delict, „folosirea spațiului public pentru rezidență” în Budapesta. În două cazuri curtea a decis că noua lege este neconstituțională și a cerut Curții Supreme să revizuiască legislația.

Până când Curtea Supremă va face asta, cele două cazuri au fost suspendate. Pentru alte două cazuri, tribunalul a decis că nu s-a înfăptuit delictul. Un alt caz s-a decis să nu fie deliberat în regim de urgență, este încă pe rol și nu s-a luat încă o decizie. Iar persoana așteaptă în libertate. Cele două cazuri în care Curtea Supremă a declarat neconstituțională legea, au descurajat poliția să pună în aplicare noul amendament.

Situația Ungariei este absolut precară, pentru că nu există nici o altă lege în nici o altă țară care criminalizează homelesness-ul la nivel constituțional, ceea ce este absurd chiar și ca principiu - constituțiile sunt pentru altceva”.

Prima criminalizare a lipsei de adăpost a fost în 2011. Apoi Curtea Constituțională a decis în noiembrie 2012 drept neconstituțională această lege și a decis ca parlamentul, împreună cu autoritățile locale, să delimiteze doar anumite zone în care locuitul pe stradă este prohibit.

Oficial, Guvernul a zis că această lege este în beneficiul persoanelor fără adăpost, populație care are parte de acte de violență frecvente, pentru care își fac griji. Au mai spus că locurile din adăposturi sunt suficiente și că vor aloca fonduri suplimentare.

„Există o mulțime de crime. Poliția ar trebui să se ocupe de astea, nu de oamenii fără adăpost”

homles
Mihály

Mihály, 66 de ani, se pregătea să mănânce macaroane cu brânză și o prăjitură, când l-am întrebat dacă vrea să stea de vorbă cu noi. Fața îi este brăzdată de riduri și de frig. Când avea 63 de ani a început să primească o pensie de sprijin pre-pensionare în valoare de 29 de mii de forinți, echivalentul a 90 de euro. Problema este că nu a lucrat destul și nu se califică pentru a primi pensie normală.

„Am fost chirurg până în ‘95, când s-a închis spitalul și am rămas fără loc de muncă și am pierdut și locuința de serviciu. De atunci dorm în adăposturi pentru homeleși și pe stradă. Am oferit și asistență persoanelor fără adăpost, în Szobi utca. A fost un spital pentru homeleși acolo. Le curăţam și pansam rănile, sunt mulți care au inflamații și infecții.”

Mihály este de părere că noua lege este o măsură inacceptabilă. A vorbit cu poliția și i-au spus că este de datoria lor să pună legea în aplicare. Dar polițiștilor nu le place că trebuie să facă asta, preferă să nu înregistreze delictul. Uneori îl pun să își strângă lucrurile și să părăsească zona. O singură dată i-au spus „fuck off”, să plece de acolo, că dacă îl mai găsesc când se întorc, îl vor bate.

„Există o mulțime de crime, în multe privințe. Poliția ar trebui să se ocupe de asta, nu de oamenii fără adăpost, cărora le este oricum foarte greu pe străzi”.

În adăposturi este dificil, i se fură lucrurile, a rămas și fără încălțări. Iar celor de la pază nu le pasă. Sunt 300 de oameni, unul peste altul. Este imposibil să se odihnească și mai ales să aibă un mod de viață durabil.

homlesi
Csaba, dreapta

Csaba, un bărbat bine făcut, stă pe bancă alături de un alt bărbat. Este vigilent, observă stickerul de pe agenda mea și îmi spune că nu suntem din România, că acolo scrie în maghiară. I-am deschis agenda și i-am arătat scrisul meu dezordonat, după care s-a calmat. Ne-a oferit de băut din palinca lui, dar mi-am dat seama prea târziu, mă uitam în altă parte. Aș fi vrut să gust ce bea.

S-a născut în sudul Ungariei, în Szentes și este pe străzi de zece ani. Într-o zi a băut până a devenit inconștient. S-a trezit într-un spital de psihiatrie. Unchiul lui îi dăduse să semneze un act prin care îi dădea permisiunea acestuia să îi vândă locuința, pe o sumă infimă. Acum locuiește în adăpostul Atmeneti Szallas, din apropierea parcului în care l-am găsit. Ne spune că în acest parc vine numai elita persoanelor fără adăpost. A lucrat pentru căile ferate de stat MÁV.

homles
Jutka

Jutka este o femeie în de 47 de ani, dar arată de peste 60. Împreună cu un bărbat fără adăpost stă în tăcere pe banca din curtea adăpostului Atmeneti Szallas, cu ochii ațintiți pe o lumânare arzândă.

„Aceste lumânări sunt pentru amintirea celor morți. În curând va fi Sărbătoarea Tuturor Sfinților. Voi merge la cimitir și voi aprinde lumânări la statuia Phoenix, asta cum fac întotdeauna. Acum trebuie să iau patru lumânări. Fostul meu partener este și el mort.”

După ce reciclează pet-urile și dozele adunate de pe stradă, în aparatele de colectat aduse de autorități în curtea centrului, pentru a ajuta persoanele fără adăpost să facă ceva bani, i se alătură alți doi bărbați.

Jutka stă de cinci luni în adăpostul de pe strada Alföldi, după ce sora ei a dat-o afară din casa părintească. Nu a auzit nimic despre noua lege.

„Ziua mi-o petrec aici, în curtea adăpostului. Oamenii vin să recicleze sticle și cutii din aluminiu, după care pot să petreacă timp în curte.”

A avut o operație la șold și nu se poate să meargă mult. Se deplasează cu ajutorul unui cadru. Noaptea se duce la adăpost, despre care spune că este un loc de elită - este curat și poate face duș. În ciuda faptului că este o persoană cu dizabilități, nu poate rămâne în centru și pe timpul zilei. Are noroc că este primită, pentru că persoanele bolnave sau cu dizabilități nu se califică pentru a locui sau dormi în centre, în special cele în fotoliu rulant, deoarece centrele nu sunt accesibilizate cu rampe și lifturi, iar personalul nu este dispus să se ocupe de persoanele care nu se pot descurca singure cu propria întreținere.

homles
Attila

Attila are 57 de ani și arată și el, mai în vârstă. A suferit un accident și a fost operat la picior. Cu o zi în urmă a ieșit din spital, de unde a primit și fotoliul rulant pe care îl folosește pentru a se deplasa, dar și pentru a aduna și duce la reciclat pet-uri și doze. Acum zece ani soția lui l-a părăsit și a plecat la Londra, după ce i-a lăsat pe cei doi copii ai lor într-un centru de plasament. A fost mecanic auto. A avut o parteneră până de curând, dar l-a părăsit.

Când vine iarna, merge într-un centru în nord, în Kőbánya, unde spune că este mulțumit de servicii. Până atunci, merge zilnic sub Podul Erzsébet, o zonă populată de turiști. Nici nu este nevoie să cerșească, străinii vin la el și îi dau bani. Poliția îl cunoaște, ei știu că este acolo, dar nu-l deranjează. Speră ca noua lege va pune capăt violențelor și crimelor împotriva persoanelor fără adăpost, care au loc în pasajele subterane, unde, ca și celorlalți doi bărbați, nu îi place să meargă niciodată.

Acest nou amendament încalcă demnitatea umană a persoanelor fără adăpost și le stigmatizează, considerându-le infractoare. Pe 12 septembrie, Parlamentul European a votat Articolul 7 - Procedura de sancționare împotriva Ungariei, pentru erodarea democrației și nerespectarea valorilor fundamentale ale Uniunii Europene. Pe lângă cenzurarea și intimidarea ONG-urilor și a presei și alte măsuri nedemocratice, Guvernul Orban este tras la răspundere și pentru criminalizarea homelessness-ului.

Articol realizat cu sprijinul lui Istvan Gabor Takacs de la Drugreporter și a Norei Krokovay, cărora le mulțumim.

Poți să vezi mai jos mai multe fotografii cu oamenii străzii din Budapesta.

oamenii strazii budapesta
Oamenii strazii Budapesta
oamenii strazii Budapesta
budapesta 2

Editor: Gabriel Bejan

Tagged:
adapost
homlesi
constitutie
infractiuni
Ungaria
infractori
oameni ai strazii
Eli Driu