Economie

Câți bani au cheltuit cinci femei ca să scape de dubioșii care le urmăreau

De la mutări cu casa la ședințe săptămânale de terapie, poate fi scump să fii victima unui stalker. Cinci femei descriu exact cât de mult le-au costat abuzatorii.
20.11.18
o femeie cu portofelul gol
Ilustrație de Calum Heath

În fiecare an, unele femei sunt ucise de stalkeri și agresori domestici – în ciuda faptului că-i raportaseră anterior poliției. „Dă-mi unfollow” e campanie care scoate în evidență problema sub-raportată a urmăriri obsesive și a abuzului domestic. Găsești toate articolele aici.

A avea un stalker nu-ți afectează doar relațiile, bunăstarea psihică și liniștea sufletească – te poate distruge și financiar. Se adună toate, de la costurile terapiei necesare pentru a procesa trauma la înlocuitul telefonului sau laptopului, de teamă că ți s-a instalat spyware, până la costurile unei relocări, ca să-i scapi din gheare. Broadly a vorbit cu cinci supraviețuitoare, ca să afle exact cât de mult te costă să fii victima stalkingului și a abuzului. Toate numele au fost schimbate, pentru a proteja siguranța persoanelor în cauză.

Tamara, 32 de ani, din Bristol

Am avut o relație sexuală cu un tip cu care lucram pe la 25 de ani. Relația s-a încheiat, iar el a luat-o foarte tău. Trecea pe lângă biroul meu și-mi zicea „pizdă” sau mă vedea că vin pe coridor și-mi trântea ușa în față. Stalk-uitul nu s-a oprit nici măcar după ce a plecat din firmă. A apărut la petrecerea noastră de Crăciun și a început să urle la mine, de față cu toată lumea. A trebuit s-o iau la sănătoasa pe ușă. La momentul respectiv a fost mega suprarealist. M-am întrebat, de ce mi se întâmplă mie?

Lucrez în recrutare, deci salariul e de bază și-l completezi cu comisioane. În timpul perioadei în care m-a hărțuit mi-a scăzut performanța. Nu cred că am încheiat vreun contract timp de trei luni. Simțeam că dacă mă descurc la muncă o să mă ia în colimator și mai tare. Comisioanele pierdute însumează, probabil, vreo cinci mii de lire.

A trebuit să-mi iau concediu fără plată ca să-l raportez la poliție. Le-am spus șefilor mei: „Simt că nu pot să fiu la birou”, iar ei mi-au zis: „ia-ți concediul de Crăciun mai devreme, neplătit”. La momentul ăla m-am gândit: ce drăguț din partea lor că mi-au dat drumul mai devreme. Acum simt altceva. A trebuit să-mi iau vreo trei zile de concediu fără plată, iar eu câștigam un salariu de 19 mii de lire pe an, deci cele trei zile pierdute la salariu m-au costat vreo 188 de lire.

Pentru că drumul meu spre birou trecea pe lângă casa lui, trebuia să iau autobuzul spre muncă, pe când înainte mergeam pe jos sau cu bicicleta. Am făcut asta preț de vreo opt săptămâni, iar drumul cu autobuzul mă costa cam cinci lire pe zi, deci în opt săptămâni s-au adunat două sute de lire. În plus, de vreo trei ori eram în oraș cu prietenii mei într-un bar, când a răsărit el din senin și-a început să mă urmărească. M-a costat 15 lire per ocazie, deci 45 de lire în total. Am mai sunat o dată și la un serviciu local împotriva stalkerilor, dar m-au pus mult să aștept, ceea ce m-a costat 11 lire.

Publicitate

Îmi crește pulsul, când îmi dau seama cât de mult am cheltuit. E dureros să aud cifrele alea, dar nu se compară cu cât de chinuită m-am simțit la momentul respectiv.

Cost total: 5 444 de lire (aproximativ 28 511 lei)

Kristy, 28 de ani, din Londra

Am avut o relație cu un tip cu care lucram mai demult. Când am început să ne vedem, în 2015, era super de treabă și șarmant, dar până peste un an devenise manipulator și abuziv. Îmi citise toate mesajele și-mi clonase cartela SIM. Obișnuia să-mi verifice istoricul de browsing pe net și stătea în fața apartamentului meu și mă spiona la muncă. Uneori mă încuia la el în apartament și urla toată ziua la mine.

Mi-a cumpărat un iPhone și mi-a clonat cartela SIM, așa că citea tot ce scriam. Eram atât de deprimată încât începusem să mă documentez asupra metodelor de sinucidere, chestie pe care el a știut-o de la bun început. Mi-am spart expres telefonul și mi-am cumpărat unul nou, ca să nu mă mai poată monitoriza. Asta m-a costat șapte sute de lire.

Mă șantaja emoțional să-i cumpăr cadouri scumpe, ca să-i arăt cât de mult îl iubesc. Era super înfricoșător când era furios, așa că încercam să fac orice numai să nu-l antagonizez. Probabil că am cheltuit cam șase sute de lire pe cadouri pentru el, de la magazine gen The Kooples.

Ajunsesem disperată să-l părăsesc, dar pentru că lucram împreună, știam că mai întâi trebuia să-mi găsesc un job nou. Mi-am căutat un loc de muncă în secret un an întreg, ceea ce a fost foarte dificil. Vomitam zilnic, din cauza anxietății. Pentru că eram disperată, am acceptat primul job care mi-a fost oferit în ianuarie 2018 și m-am dus pe un salariu mai mic. E un job pe care aș fi putut să-l fac la 20 de ani. Azi am 28 de ani și sunt prea bătrână să mai fac jobul ăsta, la nivelul ăsta. La fostul meu loc de muncă, managerul meu voia să mă ducă la cursuri de pregătire și să mă promoveze. Dar la noua firmă la care lucrez, nu există evoluție în carieră.

Publicitate

Înainte, câștigam 28 500 de lire, iar la noul meu job iau doar 27 de mii. Pentru că m-am mutat la o companie mult mai mică, nu mai am nici aceleași beneficii pentru angajați ca-nainte. Am traumatisme provocate de sport și am nevoie de fizioterapie, așa că acum trebuie să-mi plătesc singură îngrijri medicale la particular, ceea ce mă costă 50 de lire pe lună. Fac asta de patru luni, deci două sute de lire.

Când eram cu el, singurul lucru care mi se permitea era să mănânc. Mâncarea a devenit mecanismul meu de rezistență. Drept urmare, m-am ales cu o tulburare de alimentație. În ultimul an mi-am cumpărat în fiecare zi înghețată sau ciocolată în valoare de zece lire și-am mâncat-o pe toată odată. Am făcut terapie cognitiv comportamentală, dar se pare că tot nu pot să mă opresc.

Cost total: 6 650 de lire (aprox. 44 608 de lei)

Nicola, 32 de ani, din Londra

Nu mi-am cunoscut niciodată stalker-ul personal; mă chinuie online. Urmăritul obsesiv a început în iunie anul trecut. Contactează orice persoană de care poate da care e fie și marginal legată de mine: fie că vorbim de jurnaliști care m-au intervievat (sunt scriitoare), angajatori sau evenimente la care particip. Face insinuări halucinante despre mine, care sunt complet neadevărate. Odată a scris unui festival de literatură la care eram programată să particip și le-a spus să anuleze evenimentul. A scris tuturor editurilor care m-au publicat, din toată lumea, că ar trebui să-mi dea cartea la maculatură. A spus celor de la universitatea la care predau că am mințit că aș avea un doctorat. E malițios la modul activ.

A trebuit să-mi iau concediu de la slujba mea de predat timp de două luni, din cauza stresului. Am cedat. Din fericire, mi s-a plătit concediu de sănătate, pentru că am contract de muncă, dar n-am putut să iau joburi ca freelancer din cauza stresului, deci probabil că am pierdut cam șase sute de lire. Cele mai mari cheltuieli le-am avut cu avocații. Întrucât locuiește peste hotare, a trebuit să angajez avocați aici, în Marea Britanie, dar și în țara în care locuiește. În total, costurile legale s-au ridicat la 3 354 de lire. Norocul e că după ce avocații mei i-au trimis ordine de încetare, se pare că stalk-uitul s-a oprit.



Experiența a fost atât de traumatizantă că a trebuit să mă duc la terapie, la care-am fost săptămânal, de la jumătatea lui august încoace. Dau 55 de lire pe ședință, deci am cheltuit 770 de lire pe terapie de-atunci.

Cea mai nasoală parte din toate astea e că eu și cu partenerul meu plănuiserăm să întemeiem o familie, dar nu putem, din cauză că doctorul m-a băgat pe [anumite] antidepresive și e contraindicat să concep în timp ce le iau. Deci ne-a afectat viața masiv.

Publicitate

Cost total: 4 724 de lire (aprox. 24 740 de lei)

Niamh, 43 de ani, din Lancashire

M-am separat de fostul meu partener în 2014, pentru că era foarte manipulator cu mine și copiii mei, dar și violent sexual față de mine. Situația a fost relativ calmă, până când am început să mă văd cu altcineva, în aprilie 2017. Atunci a luat-o totul absolut razna. Mi-a spart contul de Google și a început să mă urmărească prin intermediul aplicației Maps. Îmi trimitea SMS-uri în care-mi spunea exact la ce oră am ajuns acasă. Posta pe Facebook despre cum îmi spărsese încuietorile de acasă și descria chestii pe care n-aveai cum să le vezi de-afară. Odată mi-am cumpărat lenjerie intimă de pe net și mi-a dat un mail ca să-mi zică: „Viața ta e pe cale să devină nasoală, dar mișto chiloți, apropo”. Mă aștepta în afara casei și mă urmărea, în timp ce lăsam copiii la școală.

După ce i-a spus fiicei lui (de care încă eram apropiată) că urmează să mă ucidă, m-am speriat. Am luat-o foarte în serios. În aprilie anul acesta am hotărât că trebuie să mă mut de-acasă. A avut loc un incident în care un tip de la livrări a deschis ușa casei noastre, iar fiică-mea a crezut că e el. Era atât de terorizată încât a făcut o criză de isterie. Mi-a luat ore în șir s-o calmez. Mi-am zis: nu mai putem să trăim așa, așa că ne-am mutat.

Agenții imobiliari mi-au zis că aș fi putut să iau lejer 140 de mii de lire pe casa mea, dar am vrut s-o tai rapid, așa că am vândut-o foarte ieftin primei persoane care-a vrut-o. Mi-a dat o sută de mii de lire, așa că am pierdut 40 de mii de lire. Mi-am cumpărat o casă mai scumpă, la 30 de kilometri distanță, cu 165 de mii de lire.

Publicitate

Dau mai mulți bani pe taxa la primărie pe noua mea casă. Dădeam 80 de lire pe lună, iar acum dau 130, deci 50 de lire în plus pe lună. Și combustibilul mă costă mai mult. Înainte, cheltuiam cam 80 de lire pe lună. Acum e cam o sută de lire pe lună. A trebuit să-mi recuperez contractul vechi de telefonie și să-mi iau un număr nou, pentru că mă tot suna, deci și asta m-a costat 60 de lire. Mi-am mai instalat și un sistem de alarmă acasă, în caz că apare. M-a costat trei sute de lire.

Dacă m-aș fi putut muta în celălalt capăt al țării, asta aș fi făcut. Aș fi renunțat la slujbă și la tot. Dar fiica mea e autistă și s-a acomodat la școală și nu puteam să-i fac una ca asta.

Cost total: 108 560 de lire (aprox. 568 544 de lei)

Robbie, 27 de ani, din Londra

Totul a început după o despărțire. Am aflat că partenera mea mă înșelase, așa că reacția mea firească a fost să mă duc să stau la o prietenă și să-mi închid telefonul. Numai că ea a început să-mi dea mesaje încontinuu – poate și câte 50 pe zi în prima săptămână, în ciuda faptului că o rugasem să mă lase în pace. Cu cât mă distanțam mai mult, cu-atât o lua mai razna. I-am șters rudele de pe Facebook, așa că m-a sunat să mă întrebe de ce-am făcut asta. Apoi a urmat un fluviu de mesaje abuzive. Am blocat-o destul de rapid, dar găsea mereu modalități noi să mă contacteze sau chiar să apară în locuri în care știa c-o să fiu, cu scuze foarte cusute cu ață albă apropo de motivul pentru care se afla acolo. Îmi scria scrisori și dădea e-mailuri prietenilor mei, rugându-i să-mi transmită mesaje. A trebuit să rog echipa de IT de la muncă să-i blocheze adresa de e-mail, pentru că îi trimisese un e-mail asistentei mele de la birou. Nu trimitea niciodată un singur mesaj în care să-mi spună că vrea să ne vedem; trimitea 40.

Urmărirea m-a făcut să simt c-am luat-o razna. Cum a putut persoana pe care o iubisem, în care avusesem încredere, să mă trateze cu atât de puțin respect? Tot ce voiam era spațiu. A trebuit să mă duc la terapie după despărțire. Terapeutul m-a încurajat să iau un ordin de restricție împotriva ei, pe care regret că nu l-am luat. Terapia m-a costat 60 de lire pe săptămână timp de un an. Dar n-am niciun dubiu că n-aș fi putut să-mi revin sau să-mi procesez emoțiile dacă n-aș fi mers la terapie.

Cost total: 3 120 de lire (aprox. 16 339 de lei)

Articolul a apărut inițial pe VICE US.