De ce pentru tineri mema a ajuns o formă de protest

Articolul a apărut inițial pe VICE US

Când te gândești la „arta protestului”, cel mai probabil îți vin în cap imagini clișeice dintr-o eră anterioară: hipioți care cântă la chitară, sau John Lennon cu Yoko Ono campând săptămâni la rând în dormitorul lor.

Totuși, în prezent tronează o altă formă artistică de proteste: memele. Sunt ușor de făcut și ușor de distribuit, pot comunica o părere sau un mesaj aproape instant și exprimă aceleași sentimente din spatele artei convenționale de protest. Există chiar și o nișă din ce în ce mai populară, pe care experții o numesc „meme de activiști”.

„Au devenit un mediu pentru confruntări și rezistență”, a spus pentru VICE Benjamin Burroughs, profesor asistent de mijloace emergente de comunicare în media de la Universitatea din Nevada, Las Vegas. „Capacitatea unui meme de a emancipa și riposta poate fi foarte puternică. Cu certitudine există site-uri de rezistență împotriva percepțiilor asupra abuzului de putere. Acestea se propagă atât de rapid, evoluează și se transformă și e mai greu să le amuțești față de alte forme de protest comunicativ.”

Burroughs spune că memele au crescut în popularitate, ca o formă de exprimare a opiniilor publice, similară cu felul în care președinția lui George W. Bush a dat naștere blogurilor liberale. Majoritatea exprimă indignare, batjocură sau un mecanism de confruntare colectivă a absurdității și chiar traumei politice.

Dar, în principal, în ceea ce privește memele politice, care-s evidențiate cel mai mult, mai presus de vibe-ul de glumă, este indignarea, amuzamentul unor figuri influente ridicole și alinarea ce reiese din simțul colectiv față de probleme.

Asta aliniază memele cu acțiunile de protest din trecut, care au fost alimentate de motivații similare, spune James M. Jasper, care studiază dimensiunile culturale și emoționale ale protestelor ca profesor de sociologie de la Graduate Center of the City University of New York.

„Media artei de protest s-a schimbat oarecum, deși scopul e similar: învinuirea răufăcătorilor, identificarea victimelor, precum și revolta față de personajele negative și compasiune față de victime”, a spus Jasper pentru VICE.

În esența lor, toate memele, indiferent de politică, sunt o unealtă de exprimare. „Memele ajută la articularea unor puncte de vedere specifice, la amplificarea ideilor și intensificarea emoțiilor”, a spus Burroughs. „Un lucru poate fi comic sau amuzant, dar în același timp incredibil de profund.”

Majoritatea oamenilor interacționează fugitiv cu aceste imagini, în timp ce scrollează prin News Feed, însă crearea și consumarea memele politice care se aliniază cu punctul de vedere al cuiva poate fi chiar terapeutic. Practic, memele reflectă ce se întâmplă în societate și ajută la justificarea unor sentimente de furie sau frică, în timp ce ne conectează cu alții în aceeași postură. De fiecare dată când văd o memă despre politicieni, e ca o reamintire că sunt mulți care au aceeași părere. E greu să explici în cuvinte tot ce e neregulă cu forma de guvernare, detaliile politicilor adoptate și legislația, însă e suficient să arunci o privire pe un meme și înțelegi din prima. Chiar dacă e doar în trecere, punctul de vedere continuă să rezoneze.

„Poți să-ți exprimi părerea într-o singură imagine cu o memă, mai bine decât printr-un eseu de-o pagină”, a spus Alan Schaaf, directorul executiv al site-ului de imagini Imgur. „Sunt ușor de creat, refolosit și reeditat. Iar ce le face atât de populare e că multă lume poate relaționa cu ele. Memele ne fac să râdem, dar au capacitatea de a ne conecta la un sentiment comun.”

Schaaf a punctat cum memele sunt concepute pentru a genera reacții instante pe diverse subiecte. Esența e deja acolo, tot ce mai trebuie e poanta și gata. E o chestiune doar de câteva minute, cu un impact atât de profund.

„Faptul că sunt atât de lejere înseamnă că oamenii apelează la meme în orice moment în care vor să se exprime sau să spună ceva despre o informație citită”, a spus Schaaf. „Memele pot reda opinia mai ușor, mai rapid și mai pe scurt, în comparație cu aproape orice altă formă de exprimare.”

Memele pot fi distribuite mult mai rapid decât melodiile sau proiectele de artă din generațiile anterioare, iar standardele sunt atât de mici, încât oricine le poate face și pot ajunge virale într-o chestiune de câteva minute.

Tinerii și activiștii din mediul online, cum sunt și organizatorii de la March for Our Lives aduc memele pentru protest în fruntea conversației, folosindu-le chiar și offline, la marșuri și reprezentații. Apoi mai sunt și politicienii, vedetele și oamenii publici, care înțeleg instinctiv puterea memelor pentru a-și promova mesajul. Cum a făcut și Hillary Clinton în campania din 2016, cu mema populară „delete your account”, nu că ar fi ajutat-o să câștige sau ceva.

Apoi mai e și categoria de „meme activiste”, care include și pe cele de genul Permit Patty și BBQ Becky, porecle care acum întruchipează imaginea oamenilor albi care denunță la poliție persoane de culoare doar pentru că există în proximitatea lor. Astea nu au fost doar glume, ci o modalitate de a atrage atenția asupra unui tip de rasism despre care rareori se discută. „Există o tipologie întreagă de meme activiste care apar și sunt folosite pentru a promova schimbare socială și conștientizarea unor discriminări cum ar fi rasismul și sunt extrem de puternice”, a spus Burroughs. „Acestea pot ajuta la ridicarea problemelor de nedreptate socială. Memele astea circulă în același ritm cu cel al informației de pe social media.”

Subiectul memelor activiste sunt răufăcătorii, iar asta e o parte importantă din arta de protest în general: pentru identificarea problemelor sociale e nevoie de răufăcători. „Sunt un pas important în instigarea furiei sau fricii care mobilizează oamenii”, a spus el. Iar în era asta de incertitudine politică, cu siguranță nu ducem lipsă de astfel de stări.

Urmărește-o pe Sage Lazzaro pe Twitter.