De la lansarea în spațiu a observatorului spațial Kepler în 2009, în căutare de diverse obiecte asemănătoare cu Pământul, au apărut multe teorii despre existența extratereștrilor. Dar pe parcursul misiunii Kepler, vânătorii de extratereștri n-au găsit nimic mai mult decât câte o stea care strălucea mai special.
Dar săptămâna trecută, misiunea Kepler a înnebunit pe toată lumea după ce a descoperit ceva care orbitează în jurul unei stele cu un nume ușor de reținut: KIC 8462852. Iar acest ceva sfidează cele mai convenționale explicații. Și dacă epuizăm toate explicațiile convenționale, se pare că pe listă mai rămâne una singură: o megastructură extraterestră necunoscută.
Videos by VICE
Așadar, ce ar putea pluti în jurul stelei KIC 8462852? Am răscolit lumea fizicii, lumea SF și lumea futurismului ca să găsim niște posibilități. Nu zicem că nu e posibil ca în jurul stelei să orbiteze o megastructură extraterestră, dar oferim și alte câteva sugestii plauzibile.
O sferă Dyson
Cel mai evident candidat de pe lista noastră e o sferă Dyson. Fizicianul Freeman Dyson a propus acest concept într-un articol științific în revista Science în 1960, în care și-a imaginat o structură sferică vastă care depășește mărimea unei stele.
Locuitorii sferei ar putea trăi pe suprafață, ca să se bucure de lumina soarelui și să folosească energie solară, iar orizonturile, în loc să se curbeze ușor în jos, ca pe Pământ, s-ar întinde cât vezi cu ochii, până ar dispărea în spatele soarelui.
Un roi Dyson
O ușoară variație a sferei Dyson, roiul Dyson nu e un obiect izolat și solid, ci un aranjament complicat de structuri interconectate ca o rețea în jurul unei stele – din nou, pentru maximizarea energiei solare. Lumina detectată în jurul KIC 8462852 fluctuează, ceea ce indică faptul că steaua nu e ascunsă în permanență, deci mai degrabă ar fi un roi decât o sferă.
Ca să construiești un astfel de lucru în sistemul nostru solar ar trebui, conform unui articol publicat anul trecut în Popular Mechanics, să demontezi cele patru lumi interne ale sistemului solar, Venus, Mercur, Marte și Pământul. Dar răsplata ar fi pe măsură, pentru că energia recoltată ar fi suficientă pentru construirea unor noi habitate în jurul soarelui, ale căror locuitori ar avea energie liberă nelimitată.
Un motor stelar
Ca o civilizație să poată recolta energia necesară pentru călătorii inter sau transgalactice fără să dea peste cap legile fizicii, ar trebui să folosească steaua ca pe un fel de motor. Conform – o măsurătoare a nivelului evolutiv al unei civilizații în funcție de abilitatea sa de a colecta energie – ca să transformi o stea locală într-un motor imens, trebuie să fii o civilizație de tip 2 (umanitatea nu poate recolta energie decât de la nivelul planetei de bază, așa că e o civilizație de tip 1).
Partea slabă a motorului stelar e viteza. Conform lui Leonid Mikhailovich Shkadov, unul dintre primii gânditori care au propus ideea, dacă ne-am folosi propria stea ca motor, ne-ar lua un milion de ani ca să călătorim doar 0,3 ani lumină.
Un disc Alderson
Discul Alderson, numit după pasionatul de SF Dan Alderson, e o versiune mai puțin fezabilă a sferei Dyson. Funcționează după același sistem, dar propune construirea unui disc cu o grosime de mii de kilometri, în loc de o sferă. Steaua ar fi în mijlocul discului, în spatele unor ziduri înalte care să protejeze populația de căldura prea mare.
În orice caz, doar o porțiune mică a discului ar fi locuibilă, deci discul Alderson e un candidat improbabil pentru o megastructură extraterestră. În plus, cum cerul ar fi mereu la apus, viața ar fi cam ternă pentru locuitorii discului.
Un megacity distopic
Serialul manga Blame! își imaginează cum ar arăta un oraș construit la scară stelară. Nu mai există niciun fel de planificare și niște ființe mecanice construiesc orașul haotic în toate părțile. Rezultatul e o sălbăticie mecanică atât de mare încât incorporează întreg sistemul solar până la Jupiter. Și deși tehnologia care construiește megaorașul e avansată, pare să nu aibă un scop clar, sau cel puțin nu unul pe care să-l poată discerne creierul uman.
Deocamdată va trebui să așteptăm și să vedem ce a găsit Kepler la 1500 de ani distanță. Să sperăm că dacă e o megastructură extraterestră, măcar e una prietenoasă.
Traducere: Oana Maria Zaharia
Mai multe despre extratereștri pe VICE:
De ce creierul nostru vede extratereştri pe Marte
Sunt pisicile spioni extratereştri?
Cum va reacționa omenirea când se va întâlni cu extratereștri?