Melodii penale pe care băgau drob părinții tăi în anii '90

Eu m-am născut direct în anii '90, așa că nu știu mare lucru de ce ar fi fost înainte de democrație. Primele amintiri vin undeva prin 1994 și abia spre finalul acelor ani am prins muzica, petrecerile de vară cu muzică în difuzoare ca de nuntă și melodii de pe casetă. Din când în când mai punea unchi-miu, poate cel mai meloman om al familiei, ceva muzică de Tomis Junior, dar îi plăcea Nelu Ploieșteanu mai mult și ceva ușoară, așa, ca de om de peste 30 de ani care simte ușor-ușor că i s-a dus tinerețea.

Paștele, de cele mai multe ori, era sărbătorit la țară, difuzoarele erau alimentate cu prelungitoare destul de proaste, iar muzica era scoasă din cutii. Se termina caseta, fie o întorceai cu creionul, fie puneai altă muzică. Eu n-am cine știe nostalgii despre vremea aia, dar am curiozitatea de a asculta ce ascultau și ei. De asemenea, n-am prins nici discoteci, direct club, bar, așa că petrecerile astea în familie cred că aveau un farmec al lor.

Din fericire, acum vreo săptămână dau peste două adevărate lăzi de zestre ale poporului. Primul canal de YouTube pe care am intrat este al unui anume Emiluș Ghindă și a făcut o treabă bună să salveze cântece de la formații care nici nu știam că s-au născut. Apoi e categoria grea: Depozitul de muzică. Sunt sortate mult mai bine, sunt adevărate compilații pe care să iubești femeia, să urăști dușmanul și să bei și să mănânci până simți că a trecut Paștele prin tine de-a dreptul.

Nu-i cine știe ce muzică, nu tragi mari învățăminte din ea, atât cât am ascultat, dar e atât de răspândită pe orașe și regiuni din România, încât pot să le admir determinarea oamenilor de a încerca să facă ceva în țara asta. Am luat la mână câteva zeci de piese și am ales vreo șase de la fiecare, cu un bonus mai sus pentru București, că e orașul în care m-am născut. Astea fiind scrise, te las în ascultare cu niște oameni care au pus sângele în mișcare părinților tăi și i-au ajutat să digere mai ușor drobul ăla ca să bage și cozonac.