A trecut un an de la Colectiv, unul în care schimbările s-au lăsat așteptate. Unii ar spune că România chiar a început să se trezească din amorțeală după tragedia asta. În fond, au fost proteste masive, a căzut un guvern, s-au schimbat legi și mentalități. Tinerii au început să se gândească mai mult la siguranța lor, chiar și atunci când ies la un concert sau la o bere de weekend. Din păcate, încă suntem departe de acea „normalitate" la care am aspirat după Colectiv.

Mi-e greu să estimez exact la câte concerte in doors am asistat de atunci. Partea bună e că n-am renunțat la ele. Am devenit mai precaută, ca și ceilalți. Pe de altă parte, în calitate de spectator, am o perspectivă destul limitată când vine vorba despre schimbările din barurile și cluburile din țară, post Colectiv. Raportez totul la acele câteva baruri accesibile pe care le frecventez.

Ca să înțeleg mai bine schimbările survenite în localurile de concert din România, am cerut părerea artiștilor care n-au părăsit scena underground în tot acest an. Ei, cu siguranță, au văzut mai multe decât noi.

„Este «normal» ca după un șoc ca cel din Colectiv să fie agitație o perioadă, după care fiecare să se-ntoarcă la problemele lui. Acum, nu mai există coalizare pentru o existență mai bună pe scena muzicală de club sau arenă. Există doar o cursă pentru supraviețuire. Se poate întampla oriunde un accident, dar noi, când cântăm, nu ne gândim că se va prăbuși localul. Mergem, ne așezăm în spațiu, ne montăm sau asistăm la montatul echipamentelor și îi «dăm». Ne gândim la cântare, la sunet, la materialele promoționale. Mereu am considerat că siguranța spațiului alocat cântării este treaba altcuiva și este tratată serios.

Acum este luată atât de «în serios», încât de la câteva locuri în care se cânta cândva, de abia mai găsești unul, două sau deloc, pe cap de oraș. Au apărut reguli impuse pentru pregătirea unui concert, dar după ce ai existat într-un sistem unde dezvoltarea corectă este problematică, sunt puține lucruri pe care le poți face ca la carte. Automat, și trupele trebuie să își asume deschis niște riscuri și responsabilități. Ceea ce nu e neaparat rău, însă prea puțin, prea târziu și la un nivel prea complicat. Noi, ca trupă bazată mult pe DIY, ne transformăm mereu și căutăm situațiile în care putem să dăm și muzică bună, dar să ajungem și teferi acasă."

„Cluburile de live și-au schimbat complet atitudinea în ceea ce privește susținerea concertelor. Unele atât de drastic, încât au pus sigiliul pe ușă. Altele au acționat ca să susțină mișcarea underground. Adică prin renovarea spațiului, asigurarea a două sau mai multe căi de access, extinctoare etc. Din păcate, au fost destul de puține care au făcut asta.

Recent, vorbeam cu patronul unui club și îmi povestea despre investițiile pe care le-a făcut în beneficiul siguranței trupelor și spectatorilor. De exemplu, tratamentul acustic de pe pereți e realizat din același material ca al angajaților rafinăriilor Petrom. Deci, lucrurile se îmbunătățesc.

Cred că momentan suntem pe drumul corect, dar cu ADN-ul balcanic și cu românismele nu e ușor. O să mai dureze ceva timp până o să învățăm ce e aia normalitate. Acum, când merg într-un club nou, stau vreo zece minute să mă obișnuiesc cu locul, căile de acces și zonele unde se găsesc extinctoarele. Am motive întemeiate să fac asta."

„Până la momentul tragediei de la Colectiv, nu am fost conștient de pericolul la care eram expuși în trecut. Clar, atunci a fost un wake-up call foarte dureros pentru mulți. De atunci, una din schimbările evidente e că nu se mai fumează, ceea ce este un avantaj pentru noi. Acum, în timpul concertelor poți să respiri, iar vocalul să cânte ok. Un alt plus este limitarea numărului de participanți la concerte, în măsura în care ISU le permite. Pe deasupra, proprietarii de cluburi sunt mai atenți și mai pregătiți.

În schimb, a fost o perioadă, imediat dupa tragedie, când toată lumea avea o oarecare frică să plece prin țară și să cânte pe unde apucă. Dar probleme încă mai sunt și acum. Cea pe care am simțit-o noi este că multe locuri s-au închis după Colectiv. Nu știu dacă fenomenul underground a dat înapoi din cauza asta, însă e clar că sunt mai puține locuri unde trupele se pot desfășura."

„Imediat după Colectiv, barurile au închis ușile ca să înțeleagă ce trebuie facut. Eu, spre exemplu, cunosc un singur club care, înainte de ziua aia fatidică, era dotat la standardele impuse. Unele baruri au făcut eforturi mari (logistice și financiare) să se pună «la punct». Doar că gândirea și mentalitatea strâmbe de la noi au făcut ca hârtiile să nu iasă cu lunile, pentru că un funcționar nu semna autorizația de funcționare. De asta, a fost o perioadă în care artiștii și cei din industrie (sunetiști, firme de evenimente) au avut de suferit, ca business.

Lucrurile s-au așezat și relaxat după mai mult de jumătate de an. Cluburile și-au modificat politicile și abordările, s-a făcut ceva pentru siguranța oamenilor. Majoritatea clienților sunt de-ai casei, mai ales în rockul underground. Dar schimbarea nu trebuie să vină din legi strâmbe sau drepte. Trebuie să vină din mentalitatea noastră. Și din responsabilitate."

„În prima jumătate de an de la Colectiv a fost crunt. Nu se cânta nicăieri. Vorbeam cu promoteri ca să stabilesc un turneu, oricât de mic, pentru trupa mea și-mi ziceau că nu mai sunt locații, că aproape toate sunt închise. Între timp, lucrurile s-au îmbunătățit. Unele cluburi s-au dotat cu ce au nevoie și ce prevede legea, de la extinctoare la ieșiri clar marcate. De cele mai multe ori, proprietarii și promoterii au grijă să anunțe și capacitatea oficială a locației și se limitează la ea, pentru a preveni înghesuiala excesivă.

Dacă mă-ntrebi pe mine, cred că locurile de concert sunt la fel de sigure precum au fost mereu, doar că lumea e mai precaută acum, iar măsurile de securitate sunt mai clare. Accidente se pot produce de la absolut orice, însă o astfel de gandire e un pic precum drobul de sare. Mai degrabă, noi, cei care cântăm și mergem la concerte, punem mai mult accentul pe siguranță decât înainte.

Nu sunt de acord că soluția a fost ca autoritățile să arunce cu amenzi în stânga și-n dreapta și să închidă locații cu ani de zile de tradiție, în condițiile în care în tot atâția ani nu s-a ridicat (și tot nu se ridică) un deget pentru a ajuta scena, muzicienii sau organizatorii din ea."

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre metaliștii români:
Metaliștii români mi-au povestit întâmplări amuzante din concertele și turneele lor
Cum a fost să cresc ca rocker român în anii '90
Fotografii cu rockeri care petrec la cel mai mare festival metal din România