„Buffy, vânătoarea de Vampiri” m-a ajutat să recunosc că-s bisexuală

Orice fată inteligentă, tocilară, ciudată sau diferită în orice alt fel are modele grozave de urmat dacă deschide televizorul sau se uită pe Netflix. Dar înainte să apară Girls sau Jane the Virgin, eu am fost o adolescentă care n-a avut astfel de modele care s-o inspire.

Toate astea s-au schimbat după vârsta de 16 ani, când am descoperit serialul Buffy, vânătoarea de vampiri. M-am conectat imediat cu Willow Rosenberg - eleva deşteaptă transformată în vrăjitoare şmecheră - şi, prin personajul ei, am reuşit să-mi îmbrăţişez adevăratul sine şi să recunosc că sunt bisexuală.

Când a apărut serialul, acum douăzeci de ani, Willow era o nimeni. Sau, cel puţin, aşa a aflat eroina principală, Buffy, când a ajuns la liceul Sunnydale. Dar „nimeni" asta era o tocilară căreia îi plăcea să citească, avea note mari şi se pricepea la informatică. Era preferata profesorilor, genul de personaj care are, în majoritatea serialelor, un rol secundar. Dar Willow n-a fost aşa.

Willow a devenit rapid un membru-cheie în echipa lui Scooby Doo - cum se porecliseră Buffy şi gaşca ei - şi, în scurt timp, personajul ei a început să crească şi să se dezvolte în direcţii noi. Până la sfârşitul liceului, şi-a făcut un iubit stabil cu care şi-a pierdut virginitatea şi şi-a descoperit un talent deosebit pentru vrăjitorie. De fapt, dacă n-ar fi fost Willow, Angel, iubitul lui Buffy, nu şi-ar fi primit sufletul înapoi la sfârşitul sezonului doi.

Willow nu şi-a pierdut încrederea în ea şi în abilitatea ei de a-şi salva prietenii nici măcar când zăcea rănită în spital din cauza unei răni făcută de gaşca lui Angelus (partea malefică a lui Angel). Aşa că a reuşit să-i recupereze sufletul lui Angel. Deşi a părut un lucru mic în momentul respectiv, această încredere a ei a afectat şi felul în care vedeam personajul, cât şi felul în care mă vedeam pe mine.
Când am început să mă identific cu Willow a fost din aceleaşi motive pentru care fetele populare precum Cordelia făceau mişto de ea. Eram inteligentă, dar ciudăţică, îmi plăcea şcoala, dar nu aveam mulţi prieteni şi îmi doream mult să mă integrez. Dar Willow nu avea dorinţa să se integreze cu orice preţ.

Am văzut-o cum înfloreşte şi am vrut să înfloresc şi eu. Şi atunci Willow a pus cărţile pe masă.
S-a întâmplat aşa de lent la început încât publicul nu şi-a dat seama. În facultate, Willow a continuat să-şi urmeze pasiunea pentru vrăjitorie. I s-a părut natural să se alăture unui grup de Wicca din U.C. Sunnydale. Mi s-a părut palpitant s-o văd cum se eliberează de vechii prieteni şi să-şi găsească libertatea şi prieteni noi care o acceptau aşa cum era.

Am iubit-o pe Willow nu numai pentru că era inteligentă şi curajoasă, ci şi pentru că şi-a îmbrăţişat noua sexualitate - şi dragostea ei pentru Tara, o prietenă care i-a devenit iubită. Asta mi-a dat curajul să-mi îmbrăţişez şi eu sexualitatea.

Când eram în liceu, am văzut cum înfloreşte sexualitatea lui Willow în facultate şi m-am întrebat dacă şi eu va trebui să aştept până atunci ca să mă prezint lumii aşa cum sunt. Pe la vârsta de 15 ani mi-am dat seama că eram diferită de prietenele mele - mă interesau şi băieţii, şi fetele. Şi mereu observam fetele care-mi plăceau. Nu mi se părea nimic în neregulă, dar nici nu înţelegeam cine sunt până în ziua în care am auzit într-o emisiune cuvântul „bisexualitate". „Uau, mi-am zis, iată cine sunt." Aşa că, atunci când Tara i-a spus lui Willow că era a ei, mi-a stat inima în loc. Speram că una dintre prietenele mele, prima mea dragoste feminină, va spune într-o zi acelaşi lucru. Am văzut speranţă în relaţia lui Willow.

Apoi, când Willow le-a spus despre descoperirea ei prietenilor, m-am temut pentru ea. Am fost îngrozită când am văzut că Buffy se panichează. La fel şi atunci când Spike a folosit nesiguranţa lui Willow în noua ei relaţie ca să dezbine gaşca. Dar apoi lucrurile s-au îmbunătăţit.

Prietenii ei au acceptat-o până la urmă. Iar primul ei sărut pe ecran cu iubita ei Tara, în timpul sezonului cinci, a fost prima oară când am văzut două femei care se sărută la televizor. Episoadele lor de afecţiune, atingerile şi declaraţiile romantice m-au ajutat să-mi îmbrăţişez propria sexualitate şi să le spun prietenilor că sunt bi la vârsta de 17 ani. A fost mult mai devreme decât credeam eu că o să fiu pregătită, dar prietenii m-au acceptat şi susţinut, aşa cum au susţinut-o Buffy şi Xander pe Willow.

În scurt timp, am cunoscut alţi adolescenţi LGBT şi mi-am format comunitatea mea, cu susţinerea prietenilor. Eram un grup tolerant şi inclusiv, conectat de aceleaşi interese, printre care pasiunea pentru serialul Buffy, vânătoarea de vampiri. E un serial care ne uneşte pe mine şi multe alte femei bi, lesbiene sau queer care o consideră pe Willow una de-a lor.

Să văd la televizor persoane cu care mă pot identifica m-a ajutat să mă descopăr şi să accept lucrurile care mă făceau diferită. Au mai trecut nişte ani până să văd şi un personaj ca mine - latino, dar fără să fie băgat într-un stereotip - sau un personaj cu ciudăţeniile şi interesele mele. Willow Rosenberg a fost primul personaj care m-a ajutat să-mi dau seama cine sunt - tocilară, bisexuală şi mândră de toate astea.

Nu e de mirare că personajul ei a rămas cu mine de-a lungul anilor, aşa cum a rămas în minţile multora. Furia ei direcţionată spre lume când a pierdut pe cineva drag m-a ajutat să trec peste pierderile mele. Perseverenţa ei m-a ajutat să înţeleg rolul prieteniilor puternice din viaţa mea. Până şi părul roşu al lui Willow m-a făcut să mă vopsesc într-o nuanţă arămie pe toată durata serialului.

Urmăreşte VICE pe Facebook.
Traducere: Oana Maria Zaharia