Chestii

Cum e să faci pușcărie pentru infracțiuni pe care te-a pus prietenul tău abuziv să le comiți

Când ești într-o relație abuzivă e greu să distingi binele de rău.
26 Martie 2017, 8:30pm

(Ilustrație de JENNIFER KAHN)

„Dacă mă întorceam fără droguri sau bani, uneori mă lovea", își amintește Lacey*. „Nu ridicam eu prima mâna – era întotdeauna el. Mă simțeam obligată să ies și să fac bani. Nu era vorba doar de abuzurile fizice, ci și de cele psihice. Așa că ieșeam eu pentru amândoi, furam din magazine ca să fac bani. M-am vândut chiar și pe mine."

Lacey explică modul în care presiunea de a susține dependența de droguri a fostului ei prieten a trimis-o din ce în ce mai jos pe un drum care s-a terminat, în cele din urmă, la pușcărie. Deși Lacey era consumator de heroină și de cocaină crack la momentul respectiv, crede că dacă nu era Paul*, n-ar fi fost forțată să recurgă la comportamente criminale din ce în ce mai periculoase și mai disperate.
„Trebuia să ne asigur traiul, ca să fiu sigură că avem destule droguri pentru amândoi", spune aceasta. „Exista o presiune în plus. Dac-aș fi fost pe cont propriu, nu mi-aș fi ars-o [cu prostituție și furat din magazine]."

Lacey nu e singură. Conform organizației Prison Reform Trust, 48% dintre femeile din Anglia și Țara Galilor sunt încarcerate pentru infracțiuni pe care le-au comis ca să sprijine dependența de droguri a altei persoane. Asta prin comparație cu doar 22% dintre bărbații aflați la închisoare – ceea ce înseamnă că proporția de femei care riscă să ajungă după gratii din cauza dependețelor altcuiva e covârșitor mai mare.

De multe ori femeile nu-și dau seama că au fost exploatate decât peste ani și ani – cum i s-a întâmplat și lui Lacey. „M-a manipulat foarte mult", spune aceasta despre Paul. „Toată presiunea [procuratului de droguri] se răsfrângea asupra mea." Lacey spune că Paul era deja un caz cunoscut de forțele de ordine din orășelul lor englezesc, așa că povara infracționalității a căzut asupra ei.

Citește și Teroarea și bucuria ieșirii din închisoare după 17 ani

„Eu le făceam pe toate. Intram într-un magazin și el fura o grămadă de chestii", explică Lacey, „iar eu trebuia să ies cu ele, gen, să mă comport normal. Asta s-a întâmplat de mai mult de câteva ori." Alteori Paul dispărea – ca să cerșească bani de la mama lui, spune Lacey – și-i cerea ei să fure din magazine în absența lui.

„Spunea: «Păi nu te duci tu prin oraș, să vezi ce poți să faci?» Știa că-s bună la furat din magazine. Eu mă simțeam foarte prost în situația respectivă și trebuia să mă duc", își amintește Lacey. „Riscam să mă aresteze pe mine, în timp ce el o ardea pe la mă-sa, și făcea toate astea doar ca să se scoată din situație, să nu fie nevoit să fure el din magazine." Tot ce furau vindeau rapid, iar banii îi dădeau pe droguri.

Deși există ceva progres în zona asta, sistemele de drept penal din Marea Britanie și SUA admit arareori că infracționalitatea feminină e influențată într-o mare măsură de abuzul de droguri al partenerilor acestora. „Una dintre principalele diferențe dintre bărbați și femei la închisoare", explică Jenny Earle de la Prison Reform Trust, „e că pe femei relațiile le împing să comită infracțiuni, în timp ce pe bărbați, per ansamblu, relațiile îi apără [de infracționalitate]."

În general, bărbații însurați comit mai puține infracțiuni: un studiu de la Harvard din 2006 estimează că probabilitatea ca bărbații cu risc infracțional ridicat să comită o infracțiune scade cu 35% la cei căsătoriți. Cu toate astea, Earle spune că pentru femeile cu risc infracțional ridicat se aplică fix opusul, în mod special pentru cele dependente de droguri. „Femeile care utilizează droguri de mare risc prezintă și un risc mult mai ridicat de a comite infracțiuni", explică aceasta. „Există dovezi care arată că, din cauza asta, pot fi mai vulnerabile la exploatare."

În anul 2000, ceea ce era probabil inevitabil s-a produs: Lacey a fost prinsă furând din magazine și ulterior închisă. „Nu-mi amintesc exact ce-am furat", povestește aceasta, „probabil în principal haine, chestii de genul, sau carne, pe care-am vândut-o mai departe." Pentru că n-a reușit să ajungă la înfățișările de la tribunal în mai multe rânduri, multiplele capete de acuzare pentru furt din magazine împotriva lui Lacey s-au transformat în una singură, mai mare. A sfârșit prin a ispăși o sentință de 12 luni la închisoarea Holloway din Londra. După ani și ani și după ce s-a lăsat de droguri și are o relație sănătoasă, stabilă, înțelege mai bine modul în care tinerețea și problemele cu drogurile au ținut-o captivă într-un mediu dăunător. „Exista un tipar", spune aceasta. „Te întorci în genunchi la persoana care-ți oferă un pic de alinare la nivel uman și care apoi dispare în zare vreo câteva luni. Se transformă într-un cerc vicios."

Citește și O mamă face 15 ani de închisoare pentru posesie de marijuana, deși doar a desenat o hartă

De cele mai multe ori, femeile aflate în situația lui Lacey rămân la infracțiuni minore – gen furatul din magazine, care însumează 36% dintre toate cazurile în care sunt acuzate femeile în Anglia și Țara Galilor – nu se aruncă la infracțiuni majore sau violente. Un raport recent dat publicității de Ministerul Justiției din Marea Britanie a conchis că femeile comit mai degrabă infracțiuni minore, lipsite de gravitate, prin comparație cu bărbații. Dar unele femei sunt atrase să comită gesturi criminale mai extreme, atunci când încearcă să susțină o relație abuzivă, cu dependență de droguri.

„Era ca și cum aș fi fost prinsă într-un vârtej pe care nu știam cum să-l opresc", își amintește Vicki Shaw de perioada în care a fost implicată într-o operațiune transfrontalieră de contrabandă cu metadonă. Îmi scrie pe mail prin CorrLinks, sistemul intern de mesagerie din penitenciare, în timp ce se află la Waseca, o închisoare pentru femei din Minnesota, cu grad scăzut de siguranță, unde ispășește la ora actuală o sentință de 15 ani și jumătate.

Ca și Lacey, Shaw s-a simțit obligată să alimenteze dependența de droguri a iubitului ei, Richard. „Dac-aș fi fost doar eu, nu m-aș fi simțit obligată să am metadonă tot timpul", îmi scrie. „La momentul respectiv, Richard era însurat, dar avea probleme. Am început s-o ardem împreună și să băgăm metadonă. Când mă uit în urmă, îmi dau seama că Richard era un sociopat. Narcisist. Practic, l-am lăsat să mă facă de cap la greu. A mințit despre mai tot."

Când Shaw nu-l alimenta pe Richard cu droguri, bărbatul devenea distant și crud. „Când n-aveam metadonă, se purta cu mine ca un cur", își amintește aceasta. „Când aveam, mă punea pe piedestal. Persoana care eram eu atunci avea nevoie de asta. Aveam nevoie să mă iubească. Am crezut că singurul mod prin care pot să obțin asta e metadona."

Fotografie de Studio Firma via Stocksy

Deși Richard n-a fost niciodată violent fizic, comportamentul lui urmează tiparele a ceea ce psihologii descriu de obicei drept control coercitiv. „M-a înșelat, m-a tratat cu spatele și m-a mințit", spune femeia.

În ciuda tuturor acestor chestii, Shaw spune că ea a decis să se implice în crima organizată. „Pur și simplu, eu am luat inițiativa", spune aceasta. „Poate că dacă nu eram eu atât de proactivă, s-ar fi băgat el la înaintare."

Inevitabil, Shaw a fost prinsă de autoritățile federale – fază la care Richard a dispărut. Shaw susține că procurorii au pus-o doar pe ea sub acuzare, în timp ce iubitul ei n-a fost arestat niciodată, pentru că n-a fost considerat suficient de inteligent cât să conducă o rețea de trafic de droguri. „Nu mi se pare corect", spune femeia. „Uneori făcea și el livrări. A fost și el implicat."

Deși Richard a fost unul dintre principalele motive din spatele infracțiunilor comise de Shaw, aceasta a rămas pe cont propriu, când a venit momentul sentinței și condamnării la o închisoare federală. A fost, spune aceasta, ca și cum el n-ar fi existat niciodată.

Citește și Cum arată de fapt dragostea la închisoare

„Ne-am dori să vedem un nivel mai ridicat de conștientizare a impactului relațiilor abuzive și coercitive asupra femeilor", susține Earle, „iar asta înseamnă furnizarea informațiilor către tribunalele de drept penal înainte de condamnare. Informațiile despre comportamentele coercitive trebuie să fie în prima linie a atenției judecătorilor din fazele incipiente ale procesului." Există deja ceva progres: în Marea Britanie, regulile de condamnare a furtului, date de guvern în 2016, au transformat coerciția, intimidarea și exploatarea în circumstanțe atenuante și au redus responsabilitatea acuzatului în cazuri de furt – infracțiunea cel mai des comisă de femei.

Pentru Shaw și Lacey, consecințele dependenței unui fost partener pot să țină o viață întreagă. Acum că s-a eliberat din tentaculele dependenței de droguri și a controlului coercitiv, Shaw înțelege că a fost atât victima lui Richard, cât și a propriei dependențe de metadonă. Din păcate, înțelegerea limpede de-acum n-o să-i scurteze sentința – deși ea speră azi să poată oferi consiliere femeilor care se regăsesc în situații similare.

„N-am crezut niciodată c-o să fiu trimisă la pușcărie pentru un timp atât de îndelungat", spune aceasta. „Nu există nimic și nimeni pe lumea asta pentru care merită să-ți pierzi libertatea. Din păcate, dependențele noastre sunt atât de puternice, încât se pare că nu putem să ne oprim singuri și ne trezim abia când am ajuns la fund de tot. Le-aș spune să se gândească la copiii și la familiile lor și să se gândească ce efect și impact vor avea acțiunile lor asupra acestora."

* Numele au fost schimbate. Ilustrație de Jennifer Kahn

Traducere: Ioana Pelehatăi