Știri

Cum ajung rușii de la Gazprom (și alte două companii) să-ți stabilească prețul la gaze

Partea proastă e că punctul de vedere al marilor distribuitori de gaze din România este susținut de parlamentarii care ar fi trebuit să fie de partea ta.
7.3.17
Fotografia din deschidere via Wikipedia Commons

Trebuie să-ți dau o veste proastă. Nu știu dacă ești la curent cu dezbaterile din România referitoare la prețurile la energie, dar, așa cum stau acum lucrurile în Parlament, nu există în viitorul apropiat multe șanse pentru ieftinirea gazelor. Și asta pentru că rușii de la Gazprom (prin subsidiara lor din România, Wiee), alături de E.ON și Engie, insistă (cu succes, se pare) pentru schimbarea ordonanței ce reglementează piața gazelor naturale, astfel încât firmele astea să aibă de câștigat. Și nu consumatorii finali. Adică noi.

Publicitate

Dar hai să-ți explic, pas cu pas, cum stau lucrurile pentru a înțelege de ce avem o mare problemă aici.

Un pesedist important le-a luat partea distribuitorilor de gaze

Pentru început, trebuie să-ți spun că în Comisia pentru Industrii şi Servicii din Camera Deputaților se discută, în aceste zile, un subiect foarte important legat de prețul pe care noi îl vom plăti la gaze în anii următori. Președintele Comisiei, pesedistul Iulian Iancu, a prezentat la ultima ședință o listă de propuneri în legătură cu acest aspect depuse, nu de parlamentari, ci de Wiee (Gazprom), E.ON și Engie, adică de marii actori de pe piața distribuției de gaze naturale din România. Acest document a circulat pe adresele de e-mail ale membrilor Comisiei pentru Industrii și îl poți consulta aici.

Amendamentele servesc intereselor acestor companii și mai puțin pe cele ale consumatorului de rând. Problema cea mai mare este însă aceea că parlamentarii vor să schimbe o înțelegere pe care România a încheiat-o anul trecut cu Comisia Europeană. Acest lucru ar putea anula inclusiv o investiție importantă cu bani europeni a companiei de stat Transgaz.

Marele susținător al propunerilor făcute de cele trei companii a fost Iulian Iancu, președintele Comisiei, cel care le-a și prezentat în ședința din 28 februarie.

„Riscăm să facem un rău imens pe care nu îl mai putem repara. Efectele vor fi ireversibile. Nimeni din această sală nu își poate asuma consecințele dramatice ale acestei măsuri. Eu le propun membrilor Comisiei să ne uităm pe amendamente. Unele le-am primit chiar astăzi și menționez așa: avem amendamente de la producători, de la transportatori, de la distribuitori – foarte importante! și de la furnizori! Și de la traderi!" Întrebat, ironic, dacă are amendamente și de la consumatori, pesedistul a dat din umeri.

Acum trebuie să-ți fac o precizare foarte importantă. Despre Iulian Iancu s-a spus la un moment dat că ar fi „omul Gazprom-ului", iar expresia asta îi aparține colegului lui de partid, Georgian Pop, fostul șef al Comisiei SRI din Parlament, într-o telegramă trimisă de Ambasada SUA la București și publicată de Wikileaks.

Iancu a respins atunci acuzațiile, dar totuși pentru un membru al unui partid care a înjurat multinaționalele, pentru că au scos oamenii în stradă să dărâme Guvernul, și care susține echitatea socială este destul de ciudată poziția aceasta pe subiectul gazelor.

Publicitate

Am încercat să-l contactam pe Iulian Iancu pentru a ne explica ce s-a întâmplat la acea ședință, însă nu a răspuns până la ora publicării articolului, nici la telefon, nici pe adresa de e-mail.

Citește și: Toate modurile în care Firea vrea să transforme Primăria într-un mall, în care controlează totul

Liberalizarea prețului de producție poate însemna o factură mai mică la gaze

Conform unei Ordonanțe de Urgență aprobată în timpul Guvernării Cioloș, România ar fi trebui să liberalizeze prețul de producție ale gazelor pe care noi le consumăm acasă când vrem să ne încălzim sau când aprindem aragazul ca să facem o ciorbică. Asta ar însemna că prețul se va stabili pe Bursă și ar fi unul transparent. În prezent, înțelegerile dintre producători, furnizori și distribuitori sunt secrete și făcute prin contracte bilaterale care sunt ținute departe de ochii lumii.

Vechiul sediu al Gazprom. Fotografie de Thawt Hawthje, via Flickr

România s-a angajat, însă, să respecte legislația în materie pentru a nu intra într-o situatie de infringement. Birocrații de la Bruxelles au blocat calendarul de creștere a prețului la gaze negociat cu Guvernul Ponta din 2013, iar noi ne-am angajat să liberalizăm piața. În prezent, prețul gazului la producător este fixat la 60 de lei per MWh, iar conform Legii Energiei, 40% din producția internă de gaze trebuie să meargă cu prioritate la populație. Numai că prețul gazului rusesc este mult mai mic decât cel al gazului românesc. Neavând unde să-și vândă marfa, producătorii nu au de ales decât să-l înmagazineze, numai că acest spațiu este limitat. Odată ce spațiile de înmagazinare vor fi pline, nu vor avea de ales decât să mai oprească din sondele de extracție. Asta înseamnă mai puțini bani, în special pentru compania de stat a României.

Dacă nu trecem la liberalizare, atunci prețul gazelor naturale ar trebui să crească la 72 de lei per MWh, în condițiile în care gazul natural, pe Bursa de la Viena, se tranzacționează la un preț de 69 de lei, fiind influențat de oscilațiile prețului barilului de petrol!

Publicitate

Ca să-ți spun altfel, atunci când tu achiți factura la gaze, nu plătești doar acest produs, ci și costurile de transport, distribuție și furnizare. Ei bine, această piață este controlată la noi în țară în proporție de 95% de Engie și E.ON. Toate aceste costuri despre care am zis mai sus sunt variabile însă, prețul final, cel pe care tu îl achiți la finalul lunii când îți vine factura la gaze, este controlat până în 2021 de ANRE.

Citește și: Dosarul Gaze de șist: plângeri la Plopeni pentru încălcarea proprietății

Prin liberalizare, singurii care au ceva de pierdut sunt E.ON și Engie, marii jucători de pe piața distribuției de gaze. După anul 2021, statul român ar trebui să aibă gândit un alt mecanism de supervizare a prețurilor la gazele naturale.

Din această combinație mai au de pierdut și cei doi mari producători, Romgaz (compania statului) și Petrom, precum și consumatorii casnici, adică noi. Romgazul pierde pentru că este subfinanțat și nu poate să-și pună în practică programe serioase de dezvoltare, iar noi pierdem pentru că nu putem avea șansa să cumpărăm gaze mai ieftine. În prezent, cu cât prețul fix al producătorului este mai mic, cu atât furnizorii și distribuitorii pot să-și umfle costurile lor. Deocamdată, îi controlează ANRE, dar din 2021, instituția nu va mai avea multe pârghii. Altfel spus, dacă toate aceste costuri nu vor fi la vedere, sunt foarte mari șanse ca prețul gazelor să crească exponențial.

Cum putem pierde 179 de milioane de euro de la Comisia Europeană

Pentru ca noi ne-am asumat că închidem procedurile judiciare de încălcare a legislației comunitare cu privire la piața gazelor, Comisia Europeană i-a oferit 179 de milioane de euro companiei Transgaz pentru a construi partea noastră dintr-un gazoduct important care va traversa Bulgaria, Ungaria și Austria (BRUA). Gazoductul va permite un flux bidirecțional de gaze între România și Europa Centrală. Deci, cu cât mai multe surse alternative, cu atât mai multă competiție și, logic, un preț mai mic pentru factura noastră la gaze.

Banii ăștia nu i-am fi primit niciodată de la Comisia Europeană dacă noi nu am fi promis respectarea legislației UE. Cu sistemul din prezent, țara noastră o încalcă. Practicând un preț subvenționat, din treaba asta au de câștigat, acum, doar marii distribuitori. Altfel, România se îndreaptă spre o procedură de infringement prin nerespectarea acestei legislații.

Cu toate acestea, vineri, Ministerul Energiei a emis autorizația de construcție a gazoductului BRUA. Finanțarea cu bani europeni va depinde, însă, și de intrarea în vigoare a OUG 64 (care reglementează piața gazelor naturale). Amuzant este că, anul trecut, a fost semnat contractul de finanțare și o parte din bani deja au intrat în conturile Transgaz.

Treaba asta e importantă pentru țara noastră pentru că BRUA va lega Europa Centrală cu Coridorul Sudic ce transportă gaze din Azerbaijan prin Turcia, Grecia și Albania și se va conecta cu un terminal de gaze naturale lichefiate ce va fi construit la Constanța. Practic, noi vom avea o contribuție importantă la securitatea energetică a Europei, vom deveni și un mic hub regional de gaze naturale și vom scăpa și de orice altă dependență de resursele rusești.

Publicitate

În plus, acest proiect va facilita accesul atât la perimetrele românești de gaze naturale din Marea Neagră, cât și la o rută alternativă pentru gazele din Bazinul Caspic, exploatate de compania azeră SOCAR, cu care Transgaz are deja un Memorandum de înțelegere semnat.

Fără exportul gazelor nu putem să plătim, practic, pentru explorare și exploatare la adâncimi de mii de metri, în condițiile în care resursele dovedite până acum de gaze naturale ne mai ajung doar pentru următorii 10 – 12 ani.

În schimb, resursele de gaze descoperite în Marea Neagră de ExxonMobil și Lukoil se ridică la maximum 130 de miliarde de metri cubi și ne-ar ajunge pentru 20 de ani. Exploatările din Marea Neagră vor începe numai dacă prețurile gazelor și țițeiului vor crește și dacă sistemul de transport al gazelor va fi conectat la piețele internaționale. Prima condiție a fost îndeplinită. A doua condiție depinde de ce hotărăsc deputații ăștia din Parlament.

Citește și alte articole despre energie și gaze:
Cea mai controversată platformă petrolieră din Rusia

Politicienii râgâie gaze de şist la Bârlad

Aproape două sute de țări au semnat un acord pentru eliminarea unui gaz care încălzește planeta