Ce este cel mai deprimant în noul an, în România

Ce faci când te oprești din băut (e ieftin) clubbărit (avem scenă, domne, suntem Berlin 2.0) și futut (dacă nu ai papagal, e suficient să ai niței bani și te rezolvi) și arunci o privire prin realitatea carpato-danubiano-pontică? Să fim realiști, după hlizeli și șocuri constați că ești într-un loc cam greșit. Deprimant de Greșit. De la Cotroceni la Constanța și din subteranele securiste ale unor ONG-uri la atitudinea de plantație a micului afacerist român, lucrurile sunt deprimante. Și dincolo de bubele mari sunt alte bube și metehne care nu știu cum puteau să lipsească din societatea noastră, care, uneori, am impresia că este multilateral ratată. Dar măcar ne distrăm.

Nu pentru că m-aș fi dus, dar pentru că wall-ul event-ului devenise cam ca mirc-ul într-o noapte de depravare maximală. #nostalgie. Și mai deprimant decât anularea evenimentului este că, dincolo de-a face mișto de niște puștoaice care au lăsat un b-day party ca eveniment public pe facebook, s-a ajuns (inevitabil și previzibil) la atacuri la persoană și etnie și mai ales la puhoaie de porno din ăla atât de bun, încât chiar tre ' să scormonești pe internet ca să dai de el.

Nu mă înțelege greșit, n-am vreo problemă cu porno-urile extremiste și nu mă miră troll-uirea. DAR, să arunci cu porno din ăla pe un spațiu public (facebook este spațiu public, deal with it) și cu toată zeflemeaua rasistă de hater pur sânge pe wall-ul unui eveniment pentru minori, asta e greșit. Și nu are de-a face nici cu libertatea de exprimare, nici cu pudibonderia, nici cu knowledge-ul din domeniu porno al pre-adolescenților din 2015. Also, party-ul pentru ziua mamei Izabellei este deprimant de penibil.

Deci da, eminențele maronii ale ortodoxiei cu camuflaj intelectual au pus „dar"-ul ăla ipocrit pe care niciun intelectual din Franța nu a avut nerușinarea de a-l formula. Cel puțin nu în spațiul public. „Dar erau blasfemiatori, la ce se așteptau?" Deci să nu fie nimeni cu blasfemia, că merită să crape.

Nu-i o poziție care să mă mire din partea unor neanderthalieni obezi cu papioane, care nu au capacitatea cerebrală de-a scoate religia din ecuație și de-a gândi o societate în termeni demni de 2015. Mă deprimă cât de puține atenționări au primit apropos de propriul lor talibanism de circumstanță.

Și zic de circumstanță pentru că, la homo religiosus lucrurile sunt foarte clare: dacă se apucă unul să dea cu piciorul în vreunul din monoteismele rezultate din deșertul ăla penal, cine știe, poate le vine la atei să dea de pământ și cu gigea-gigea Iisus și cu poporul ales. Tulai Duoamne, orice numai asta nu! Cine are de fapt nevoie de libertate de expresie și de spitale, când putem posti cu toții și merge la Catedrala Mântuirii?

Mereu avizi de control și probabil foarte frustrați că nu mai vin la ei de-alde Felix și Sandu să le vomite tot ce trebuie știut, băieții s-au camuflat în ONG-uri și-au cerut mai multă supraveghere informatizată. Că doar nu era să ceară mai puțină. Mai deprimant de atât este una dintre reacțiile la mofturile securiste: păi, ce vrei, sunt ONG-uri și ăștia zbiară numai ce le zic șefii lor din America.

Și ete na, printre consilierii de la Cotroceni sunt mârțoage nefrecventabile pentru oameni onești și electorate idealiste. Având în vedere că nenea Klaus este un cavaler al PNL-ului (Călin Popescu Tăriceanu, Crin Antonescu, Chiuariu, să-ți mai zic?), nu înțeleg de ce nu anticipase nimeni că va avea favoruri de întors și buci de pupat pentru partidul care l-a pus la Cotroceni. Sincer, după colaborarea la lovitura de stat parlamentară, din 2013, mă deprimă faptul că PNL mai există.

E penibil că asemenea lucrări de infrastructură publică sunt trecute pe șestache de Consiliul Local. E super-jegos să bagi pietonii pe sub pământ, ca să încurajezi șofatul în buricul târgului, în Europa, în 2015, când trendul global este înspre re-pietonizare și mai ales spre plătit taxe pentru plimbat cu mașinuța prin oraș toată ziua. Ce-i deprimant la chestia asta care mă umple de spume e faptul că niciun zdrențoi și nicio gloabă de la Primărie nu au plătit vreodată cu job-ul pentru mizeriile pe care ei le decid, le aprobă și noi le plătim din taxe fix firmelor cui trebuie. Și mai sunt și arhitecții mai mari sau mai mici, mereu gata să-i considere pe ăia care vor responsbilitate penală pentru deciziile Consiliului Local și mai ales implementarea lor sau transparență ca fiind unii care nu înțeleg, domne, cu ce se mănâncă arhitectura. Sau și mai convenabil, ecologiști extremiști. Bine că sunt ei deștepți cu Oprescu cu tot.

Patronajul mic și mijlociu din spațiul carpato-danubiano-pontic este deprimant de retrograd și discreționar. Se întâmplă de ceva vreme și se întâmplă prin extrem de multe chestii care nu-s nici corporații, nici ministrere. Acolo unde e inițiativă privată nenea patronu se comportă de parcă le-ar sponsoriza hobby-uri, nu le-ar plăti salarii angajaților. Evident, vrea și prezență, și respect, că doar este lindicul la târg și cel mai tare din parcare. Și-o primește. Asta e oribil de deprimant, lipsa de respect de sine a angajatului aborigen, mereu gata să fie recunoscător că-i plătit aproape la data stabilită. Nu-i ca și când ar exista o legislație a muncii croită pentru angajatul cetățean. E făcută pentru patron, că ăia mai cotizează pe la politică și e susținută de inerția slugarnică a societății. Și asta e terifiant de deprimant. Pentru că, dacă nu te respecți tu pe tine, de ce te-ar respecta alții?

Mai citește despre depresie:
Să fie depresia doar o reacție alergică? Consumul de vin roșu ajută la combaterea depresiei, spun oamenii de știință Ketamina m-a reparat