FYI.

This story is over 5 years old.

Film

„Despre oameni și melci” remixed

Ne-am gândit să ne imaginăm cum ar fi arătat filmul dacă potențialii investitori de la ARO erau de altă naționalitate.
12.9.12

Cea mai citită rubrică a vreunui ziar de dinainte de revoluție era Faptul divers din România Liberă. Numai eu îmi amintesc cum am citit, de cel puțin trei ori, despre săteanul care-și adăpa vacile cu apă minerală, că doar din aia avea în fântână. După ce-a răsărit Iliescu, presa s-a transformat, încet-încet, într-o mare rubrică de fapt divers întinsă pe trei, patru cotidiene și în inevitabilele știri de la ora cinci. Cum românul e inventiv, e destul de logic că mulți cineaști români s-au inspirat din cele văzute la televizor sau citite într-un colț de ziar când și-au conceput filmele. Așa s-a întâmplat cu California Dreamin’ a lui Nemescu, mai tristul După dealuri al lui Mungiu și cu cel mai nou film al lui Tudor Giurgiu, Despre oameni și melci.

Publicitate

Ei bine, da, sindicaliștii de la ARO Câmpulung s-au gândit la un moment dat  să pună mână de la mână și să-și doneze sperma pentru a-și salva uzina, spre amuzamentul posturilor TV și a celor 15 persoane din oraș care nu lucrau sau n-aveau rude la fabrică. Povestea s-a stins destul de repede, dar a ajuns la urechile scenaristului Ionuț Teianu, care a transformat-o într-o comedie cu destule accente nostalgice. Cei drept, acesta și-a permis destule libertăți – acțiunea nu se mai petrece în 2002, ci în 1992, pe vremea când Michael Jackson venea în România și nu credea nimeni că e greșit să-l pui în aceeași cameră cu niște copiii, pe șeful de sindicat îl cheamă Gică (ba, cică, inițial îi spuseseră Romeo), iar investitorii sunt francezi, și nu americani. Ca să nu mai zicem de Monica Bărlădeanu, pe care au făcut-o secretară, cu nuanța de păr și iegării corespunzători epocii.

Pentru că melcii din titlu sunt strâns legați de naționalitatea franceză a investitorilor, la fel ca cel puțin o treime din glumele din film („Je… vulpe bătrână“), ne-am gândit să ne imaginăm cum ar fi arătat filmul dacă potențialii investitori de la ARO erau de altă naționalitate.

CHINEZI

În primul rând, se știe, investitorii chinezi sunt de fapt reprezentanți ai statului comunist. Cum în ’92 încă nu ne dezmeticisem prea bine, directorul s-ar fi înțeles perfect cu ei, iar muncitorii ar fi pus-o de-o Cântarea României pe stadionul municipal. Restul filmului s-ar fi desfășurat într-un bloc de garsoniere, fiindcă desfășurarea de pe stadion ar fi epuizat bugetul, iar muncitorii ar fi plecat cu recuzita acasă. Secretara ar fi fost jucată de Monica Columbeanu. În loc de ARO, fabrica ar fi urmat să producă undițe de bambus și penare. După douăzeci de ani, ar fi produs iPad-uri. Propunere de titlu: Despre oameni și mere.

RUȘI

N-ar fi fost vorba de o negociere, ci de o preluare agresivă, iar directorul uzinei n-ar fi primit niciun cadou, ci ar fi rămas fără ceas. Fabrica nu s-ar fi închis, iar salariile ar fi fost convertire în vodcă. În loc de mașini ARO, s-ar fi produs kituri de asamblare de Lada Niva, dar, după modelul mașinilor de cusut de Cugir și al bicicletelor de la Zărnești, oricum le-ai fi asamblat ar fi ieșit un tanc. Propunere de titlu: Despre oameni și ruși.

SOMALEZI

Fiindcă în cazul acesta Câmpulungul ar fi părut un fel de New York pentru investitori, ar fi ieșit un film propagandistic sponsorizat masiv de Ministerul Turismului. Promovarea s-ar fi făcut exclusiv la Antena 3, deoarece filmările ar fi fost făcute pe vremea lui Udrea – deci ar fi ieșit cam mult PR negativ. Fabrica ar fi produs, în loc de mașini, conserve de fasole cu un singur bob pentru întreaga familie. Propunere de titlu: Despre oameni și boabe.

ALBANEZI

În cazul acesta, investitorii ar fi venit pentru fabrică, dar ar fi plecat cu Monica Bârlădeanu, ca s-o vândă la Paris. Fiindcă Liam Neeson ar fi fost inaccesibil financiar, în rolul directorului uzinei ar fi jucat Lorenzo Lamas. Acesta îi va urmări pe albanezi tot filmul, ca s-o scape pe Monica, cu excepția unui mic moment în care se va opri să bea o cafea la un Peco. Momentul ar fi fost sponsorizat de Alvorada. Regizorul acestei variante ar fi fost, desigur, Sergiu Nicolaescu. Propunere de titlu: Taken, bă.

ROMÂNI

Aceasta ar fi fost varianta patriotică în care fabrica ar fi fost mutată la Caracal și condusă de Dan Diaconescu. Investitori ar fi fost, după gust, Vântu, Patriciu sau Cristi Burci. În loc de mașini ARO, fabrica s-ar fi transformat în trust de presă, iar muncitorii ar fi devenit ziariști de investigație. În locul Monicăi Bârlădeanu ar fi jucat Oana Zăvoranu, iar în locul lui Vasluianu, Vlad Ursulean. Propunere de titlu: Despre oameni și oameni.

Citește și:

Publicitate

Kisses from Romania

Românii au inventat slow-motion-ul

Faze tripante din cinemaul românesc

Crulic: the path to beyond

Noi doi