De vorbă cu oamenii viitorului - Alex Peake

Alex Peake cu o femeie De vorbă cu oamenii viitorului e o rubrică în care discutăm cu oameni care au dat formă viitorului, îl construiesc sau încearcă să-l construiască, sau măcar au idei despre cum ar trebui să fie. Ideea i-a venit lui Kevin Holmes, editor șef la The Creators Project. Imaginează-ți cum ar fi fost dacă, pe vremea când erai la școală, în loc să te fi holbat la tabla aia neagră ore în șir, ai fi jucat jocuri pe calculator. Ca să înveți chestii științifice, evident, nu să pilotezi un avion de război din care să mitraliezi pe toată lumea în aerul răcoros al serii. Îți amintești cum era să te joci? Dacă mințile noastre ar fi fost atât de puternic antrenate la școală cum erau în timpul jocurilor, acum am face cu toții parte din grupul special de 1%. Asta dacă l-am fi avut profesor pe Alex Peake, pentru că, împreună cu compania lui, Primer, încearcă să folosească jocurile video pentru a-i ajuta pe oameni să-și dezvolte abilitățile de care au nevoie pentru a deveni bogați și a schimba lumea. Vezi cerul? Îl poți atinge, doar că ai nevoie de o scară foarte lungă și un cod de calculator. Alex vrea să-i învețe pe copii să devină hackeri, deoarece crede că acesta e drumul spre putere - și primul pas în atingerea scopului său a fost să creeze Code Hero, un joc prin care utilizatorii învață programare, dar care e, în același timp, și un shooter. Adică înveți în timp ce bombardezi chestii. Suna atât de bine, încât am aranjat o întâlnire pe Skype cu Alex, ca să aflu mai multe. VICE: Salut, Alex. Sunt Kevin de la VICE. Poți vorbi acum?
Alex Peake: Salut, băi. Da, e ok. Aici e 2:30 și colegii au ațipit în birou pe canapele. Ați dat vreun party?
Nu, asta e rutina zilnică. De obicei trag un pui de somn pe la ora asta, așa că poate ar fi mai bine să vorbim mai târziu, de fapt. OK.
Pe de altă parte, s-ar putea să fie nebunie mâine, că ne pregătim pentru primul nostru concert de rock. Aha.
Am fost invitați să vorbim și să cântăm la Extreme Futurist Festival, așa că o să fim ultimii care țin discurs din ziua aceea și primii care o să cânte. Trupa noastră e Primerist. Cântăm rock industrial.

Despre ce o să vorbiți la Extreme Futurist Festival?
Despre un proiect de hacking foarte nou despre care am mai vorbit un pic și la conferința BayThreat InfoSec acum ceva vreme. Code Hero se va extinde, va fi mult mai mult decât un joc de programare. Vom lansa varianta completă. Bănuiesc că varianta completă înseamnă că va dezvolta absolut toate felurile de abilități care au legătură cu hacking-ul. Ce implică asta?
Chestii pentru care putem face închisoare! Așa că n-o să le lansăm una-două, sau cel puțin nu înainte să existe mai mult control asupra tehnologiei. Odată ce oamenii învață abilitățile de hacking, nu-i poți opri din ce și-au imaginat că pot face. Code Hero predă programarea de jocuri ca momeală, aplicațiile de web Javascript ca antreprenoriat și testarea de penetrare a serverelor Linux ca antrenamentul să treacă prin tot pachetul tehnologic. Deci utilizatorii vor fi ași în limbajul decodării.
Da. Dar odată ce au învățat toată materia, copiii ar putea începe să spargă tot felul de site-uri, așa că trebuie să facem tot posibilul să-i învățăm și despre etica hacking-ului. Ce e hacking-ul etic?
Un hacker etic e un expert în calculatoare și rețele care atacă un sistem de securitate la cererea proprietarilor lui, ca să-i găsească vulnerabilități de care ar putea profita un hacker cu intenții rele. Pentru a testa un sistem de securitate , hackerii etici folosesc aceleași metode ca și colegii lor cu mai puține principii, doar că ei raportează eventualele probleme în loc să profite de ele. Hacking-ul etic mai e cunoscut și sub numele de penetrare de test, testarea de intruziune și gruparea roșie. Și ce speri să învețe oamenii ăștia în urma programului tău? O să se descurce mai bine în viață? O să-și găsească joburi bune? O să poată lupta împotriva sistemului? Toate astea la un loc?
Toate astea, da. Nu vrem să antrenăm niște sclavi gata de muncă pentru industria tehnologică. Vrem să formăm hackeri creativi care vor inventa industrii noi. Și dacă învață prin jocuri n-o să se plictisească și n-o să fugă la băut într-un bar?
Pentru tineri, computerele sunt un joc al descoperirilor, iar dragostea lor pentru jocuri se îmbină perfect cu teoria despre computere. Nuvela „Cyberpunk” a lui Bruce Bethke era despre un grup de copii a căror limbă maternă era limbajul de programare și care încearcă să dea altă formă lumii adulților pentru care limbajul de programare era o a doua limbă. Le explici, de fapt, că deși adulții ăștia de rahat au stricat totul, ei pot să schimbe lucrurile și pot face ce vor?
Noi le oferim instrumentele necesare pentru a crea toate celelalte jocuri care trebuiesc făcute, să-i învețe pe alții toate lucrurile care au rămas neînvățate încă, să-i inspire pe oameni să-și urmeze toate aspirațiile. De asta spunem că principalul scop al companiei Primer e ca știința să poată fi un joc. Crezi că în viitor ar fi posibil ca toți să învețe în mediul virtual? Clasele viitorului ar putea fi ca în Second Life?
Lumile virtuale sunt o oportunitate grozavă pentru mentorii umani de a interacționa cu jucători, iar unii dintre ei să depășească capacitățile mentorului suprem. Primer încearcă să testeze această posibilitate. Captură din jocul lui Alex Code Hero Testați abilitatea mașinilor de a acționa inteligent?
Da, dar nu doar de a putea purta o discuție a un om, ci chiar să fie mentorul unui om și să-i poată preda mai bine decât un profesor uman. O să aibă mereu nevoie de acești mentori?
Nu întotdeauna, pentru că, pe de altă parte, jucătorul învață multe din jocuri pentru că I se oferă instrumente incredibil de puternice cu care poate experimenta. Misiunea mentorului este de a instrui jucătorul și de a-i oferi provocări grele pe care jucătorul să le rezolve cu ajutorul instrumentelor din dotare. Acest gen de putere sunt cel mai mare atu al jocurilor, oferind jucătorului oportunitatea de a câștiga experiență fără a face greșeli în lumea reală. Deci zici că jocurile nu sunt doar o distracție cu prietenii când ești fumat.
Ha. Unii ar zice că ieșim dintr-o lungă hibernare, pentru că domeniul „edu-divertismentului” e atât de adormit încât ezit să bag jocurile noastre în categoria asta, ca oamenii să nu creadă ca sunt niște bășini plictisitoare. Dar am vorbit la Humanity+ @Caltech despre cum jocurile ca SimCity m-au făcut să vreau să creez lumi și cred că noul val de jocuri inteligent și aspiraționale va sparge în sfârșit gheața. Le numesc jocuri aspiraționale pentru că atunci când pui accentul pe ce e cool în viața reală, poți folosi valoarea de divertisment a-ți crea un drum irezistibil spre o carieră aspirațională. Unele dintre cele mai bune jocuri aspiraționale de până acum sunt America’s Army și Rock Band, pentru că m-au învățat să trag cu arme adevărate, să-mi fac o trupă de rock și să lansez o colecție fashion, Tactical Corsets. Așa arată corsetele tactice Și dacă le prezinți oamenilor această lume artificială, asta poate avea impact în lumea reală, pentru că le arată oamenilor lucruri pe care altfel nu și le-ar fi imaginat?
Am avut un discurs despre chestia asta la BIL 2009 [un fel de TED mai puțin pretențios, la care oricine e invitat să vorbească] unde am pus o întrebare ipotetică: cum au putut Bill și Ted să creeze o utopie rock and roll fără ca Rufus să fi călătorit în timp ca să-i desemneze drept salvatorii viitorului? Bună întrebare.
Dacă ar juca destul de mult timp Rock Band 3, ar putea învăța multe despre cum să pornească Wild Stallions și să schimbe lumea. Cum ar funcționa asta?
Dacă Bill și Ted ar fi învățat chitară, clapă și tobe din Rock Band 3, ar putea trece la pasul următor, și anume, să-și scrie piesele lor. Timp de trei ani am construit un sistem de jocuri numit Empowerment pentru a le dezvolta abilitățile din Rock Band 3 la un nivel superior și a-i trece prin misiuni cu instrumente reale, compoziție de piese și transmiterea unui mesaj prin versuri, pentru a inspira crearea unei utopii: „Fiți excelenți unii față de alții.” Acest slogan a devenit motto-ul din lumea reală a hackerilor de pretutindeni și apare pe ultima pagină din pașapoartele noastre de hackeri. Nu știam că Bill și Ted au atâta influență.
Filmul cu Bill și Ted i-a inspirat pe hackerii care au construit 900 de lumi pentru hackeri [locuri în care se întâlnesc hackerii și petrec timpul] în ultimii patru ani. Acum e rândul jocurilor să inspire era următoare. Trăim în umbra imaginației noastre și devenim lumea pe care vrem s-o vedem. Dacă facem jocuri despre un viitor în care merită să trăiești, ne inspirăm din ele ca să le tranformăm în realitate. E o idee fascinantă.
De la ideea asta au pornit proiectele Empowerment, Primer și Code Hero: Eram un adolescent care descărca muzică tehno și citea WIRED. Fiind expus la cultura muzicii electronice și hacking-ul de calculatoare, nu poți să nu te gândești: „Cum să facem lumea atât de cool încât să se potrivească cu muzica futuristă din filmele science-fiction, astfel încât, atunci când deschizi ochii, să te trezești că ai ajuns în acel viitor?” Alex cu și mai mulți prieteni Toți jucăm jocuri video, așa că e o opțiune incredibil de mișto.
Într-un fel, ajută oamenii să devină mai proactivi și să viseze la o lume mai bună. Dacă te uiți în jur, lumea e departe de a fi perfectă. Deci crezi că hacking-ul se va practica tot mai mult în viitor? Totuși, hacker e perceput ca un termen negativ…
Ani de zile m-am străduit să găsesc un cuvânt care să exprime genul de persoană pe care vrem să-i inspirăm pe oameni să devină. ‚Activist’ înseamnă prea multe lucruri. ‚Proactiv’ se apropie de ce vrem noi. ‚Empowerment’ era prea vag. ‚Om de acțiune’ sună prea serios și înfumurat. Termenului de ‚hacker’ i s-a pus o etichetă negativă din cauză că apare mereu la știri ca și cum ar fi un infractor, dar fondatorii tehnologiei informaționale sunt hackeri, iar principiile din manifestul hackerilor erau prezente în clubul MIT Railroad în vremurile de glorie ale hacking-ului. De fapt, hackerii sunt oameni care folosesc tehnologia pentru a rezolva probleme în mod creativ. Deci definiția cuvântului a fost deformată de presă.
Creativitatea hackerilor și gândirea liberă sunte cele care dărâmă reguli și fac slogane precum ‚Think Different’ de la Apple, ele schimbă lucrurile și ajută rasa umană să evolueze. Uneori, ca să schimbi lucrurile, încalci niște legi, și deși se întâmplă infracțiuni în lumea calculatoarelor, cei mai mulți hackeri sunt cei care au grijă de siguranța noastră. Dar asta nu dă atât de bine la știri.
Uneori, hackerii se luptă cu legi nelegitime. De exemplu, hackeri precum Mitch Kapor, fondatorul Lotus și John Perry Barlowe au creat Fundația Frontierei Electronice, care luptă pentru apărarea intimității online și libertatea internetului. Nu poți nega faptul că cea mai mare creștere a economiei s-a înregistrat datorită hackerilor întreprinzători care au înființat companii și oferă multe locuri de muncă. Hackerii o să ne salveze!
Vrem ca jucătorul de Code Hero să devină un susținător al libertății software-ului. Dar mai este un termen care extinde cultura hackerilor, astfel încât toată lumea poate face parte din ea, și îi liniștește un pic pe părinți: constructor. Cele 900 de lumi ale hackerilor vin din cultura hacking-ului, dar cuprind și o revoluție a constructorilor. Gătești? Asta înseamnă hacking cu mâncare: gătitul e știința celor înfometați! Croiești? Asta se cheamă hacking în croitorie! E un viitor al celor care construiesc, iar să faci constructori din oameni înseamnă să-i ajuți să-și poată construi singuri viitorul. Sună foarte mișto. Crezi că în viitor, indivizii și companiile mai mici vor prelua controlul din ghearele marilor corporații?
Da, numele nostru, Primer, vine de la The Diamond Age: Or, A Young Lady's Illustrated Primer, o carte SF de Neal Stephenson, despre cele două revoluții: cea a nanotehnologiei și cea a învățării prin jocuri. Nanomanufactura reușește să creeze lucruri atom cu atom, iar învățarea prin Primer construiește minți idee cu idee. Mai întâi, ne concentrăm pe implementarea Primer prin Code Hero. Dar următorul joc va fi despre nanotehnologie și fizică. Când zici ‚primer’, te referi la ceva care instruiește oamenii la un nivel elementar.
Viitorul e în mâinile co-fondatorilor care s-ar putea să se întâlnească unii cu alții, cum au făcut Steve Jobs și Woz [Steve Wozniak] în timpul școlii și au făcut primele produse electronice împreună, sau cum se întâlnesc jucătorii de Code Hero ca să construiască împreună primele jocuri și primii roboți. În ziua de azi, folosim Makerbots [jucării mecanice care pot fi contruite cu ajutorul unor truse] pentru a-i învăța pe oameni să facă lucruri simple, dar mâine s-ar putea să apară lucruri mai complexe care să întoarcă economia cu susul în jos. Super, poate pot să salveze situația în care se află Euro.
Mai întâi o să folosim jocuri video precum Holodeck din Star Trek, pentru a simula acest viitor nanotehnologic. Dar știința din ficțiune devine tot mai mult realitate. Când eram mic, îmi doream o mașinărie din aceea căreia Picard îi dădea comanda: „un Earl Gray, fierbinte,” iar acum oricine poate face cu ajutorul unui Makerbot un Frostruder [un fel de congelator motorizat] care poate să facă o prăjiturică din înghețată la comandă. Nici măcar în Blade Runner nu aveau așa ceva. De unde te-ai inspirat pentru proiectul Primer?
Inițial chiar de la Mac și puterea pe care mi-au dat-o Steve, Woz și Apple de a explora lumea calculatoarelor. Steve Jobs folosea metafora că calculatoarele sunt ca niște biciclete pentru minte, iar Doug Engelbart [un pionier al calculatoarelor personale] își descria proiectul ca amplificarea inteligenței pentru a-i face pe oameni mai buni la a deveni mai buni, ceea ce înseamnă că vor ajunge mereu mai buni în ritm tot mai rapid. Ce-mi poți spune despre science-fiction, ziceai ceva mai devreme.
Înainte jucam jocuri de role-playing la calculator, dar păleau în comparație cu Dungeons and Dragons, în care îți puteai folosi imaginația ca să faci absolut orice îți trecea prin cap. Locuiam într-un fel de dulap sub scară, într-un fel de școală de vrăjitorie numită New Avalon și mă plictiseam la școala obișnuită, așa că am intrat în programele de învățare a științei calculatoarelor de la Universitatea deVest din Washington și Universitatea Simon Fraser. Wow, chiar ai locuit într-o debara sub scări. Și ce s-a întâmplat apoi?
Am tras niște concluzii: tehnologia suficient de avansată echivalează cu magia, iar tehnologia insuficient avansată e răul în persoană. Tehnologia sărăcăcioasă pe care o folosim distruge mai multe vieți decât majoritatea problemelor pe care le știm și pentru care n-am inventat încă soluții. Am concluzionat că ar trebui să existe o modalitate de a face jocuri care să ne încurajeze creativitatea și să ne învețe mai bine decât o face sistemul educațional, care să ne învețe să creăm la rândul nostru mai multe jocuri prin care să-i învățăm pe alții lucruri, iar asta ne-ar putea inspira să inventăm orice altceva de care avem nevoie și să tranformăm SF-ul în realitate. Când te aud vorbind, îmi vine să omor pe cineva! În sensul bun al cuvântului! Bine, Alex! Urmăriți-l pe Kevin Holmes @Stewart23rd

Traducere: Oana Maria Zaharia