Medicul Ionel Cioată nu a fost dintotdeauna un om religios. Dar la 35 de ani a trecut prin momente grele. A divorţat de prima soţie cu care avea un copil de cinci ani şi un altul de doi. A urmat o perioadă de traumă. „Iar atunci, sprijinul meu pentru decizia ca să mă liniştesc a fost numai Dumnezeu, orice altceva am încercat nu a fost nimic, absolut nimic". La câţiva ani de la divorţ, a plecat în pelerinaj la Muntele Athos, iar acolo perspectiva asupra chiuretajelor în fetuşi sănătoşi i s-a părut din ce în ce mai puţin medicală. „Un lucru îl ştiu clar: ştiu că din momentul în care se face unirea între cele două celule la fecundaţie, Duhul Sfânt pune punctul pe I, este momentul hotărâtor, e un miracol şi din acel moment putem vorbi de viaţă, de individ, de ce vreţi dumneavoastră".În România, o femeie însărcinată din trei alege să facă avort, conform INS. Sunt 130 de mii de avorturi la cerere pe an, adică ai putea popula numai cu nenăscuți un oraș de dimensiunea Buzăului. Iar în condițiile acestei avalanșe de întreruperi de sarcină avem cei mai puțini medici pe cap de locuitor. Iar acești puțini medici devin și mai puțini, când e vorba de un avort.Din momentul în care se face unirea între cele două celule la fecundaţie, Duhul Sfânt pune punctul pe I.
„Nu te-a obligat nimeni să te faci ginecolog. Dacă eşti vegetarian, nu te angajezi măcelar!", exclamă vehement feminista Tudorina Mihai, membră a asociației Front. „ În nicio altă specializare medicală nu se permite medicilor să invoce obiecții de conștiință pentru a refuza prestarea actului medical. Este inadmisibil, de exemplu, ca un chirurg să refuze efectuarea transfuziei sau a unui transplant de organe din motive religioase. Permiterea obiecției de ordin religios în cazul unor acte medicale care afectează numai femeile dau imaginea societății patriarhale în care trăim, în care se duc în continuare bătălii pentru controlul asupra corpurilor femeilor și asupra restrângerea libertății lor."Citește și Cum e să trăiești cu teama de a da naștere unui copil
Cert este că în tot acest timp, în nămolul din bătăturile sărace ale României se dezvoltă săli de avorturi paralele, unde mame fără voie îşi omoară fetuşii cu metode băbeşti. În ultimii ani, numărul cazurilor de femei care au suferit complicații post-avort după inducerea avortului în afara unităților medicale s-a dublat în 2012 comparativ cu 2009 (de la 53 de cazuri la 119), conform Ministerului Sănătații, Institutului Național de Sănătate Publică, Centrul Național de Statistică și Informatică în Sănătate Publică. Însă nimeni nu poate pune acest fenomen strict pe seama numărului mic de medici care mai fac în România avort, pentru că nu există studii printre femeile care avortează acasă.De cealaltă parte, medicii care aleg să nu mai facă avort sunt susținuți de Colegiul Medicilor din România, care stipuleză în codurile de etică profesională că „Orice medic este liber sa refuze fară explicații cererea de intrerupere voluntară a sarcinii". Este o extensie a unor decizii internaționale ale breslei și e un drept reglementat inclusiv de instituții importante precum Parlamentul European.Orice medic este liber sa refuze fară explicații cererea de intrerupere voluntară a sarcinii.
Medicul Gabriela Cristea nu a mai ştiut pentru ce în preajma unui Crăciun, când a venit la ea o pacientă cu o sarcină mare. „Pe atunci nu aveam ecograf şi mi-am dat seama când am început să fac manevra, că aveam de-a face cu un făt la limita legii. Atunci m-am înfuriat, pentru că mama mă minţise. Şi în timp ce îi făceam manevra, i-am spus: «Doamnă, vă rog să-mi spuneţi că păcatul acesta e al dumitale şi numai al dumitale». Dar nu a spus nimic. Doamna în cauză nu a vrut să îşi asume responsabilitatea omorârii acelui copil şi considera că este şi vina mea. Şi am spus: de ce trebuie să fac eu treaba asta? Eu nu am făcut atâta şcoală ca să omor copiii altcuiva. Există diverse persoane care nu au probleme de conştiinţă şi care pot face treaba asta".Dar realitatea e că în oraşul medicului Cristea sunt din ce în ce mai puţini medici care să nu aibă probleme de conştiinţă. Astăzi la Timișoara sunt cel puţin 18 medici care nu mai fac avorturi, un număr suficient ca să asiguri personal pentru toate secţiile de Obstretică-Ginecologie din spitalele de stat din același oraş.Eu nu am făcut atâta şcoală, ca să omor copiii altcuiva.
Situația s-a repetat și în alte orașe la care am sunat. Am fost trimis la plimbare și la Spitalul Județean de Urgență Craiova, și la Spitalul Municipal Orăștie, și la spitalul municipal de Urgență Roman. La Maternitatea Cuza Vodă din Iași există săli de operație nou nouțe, abia dotate anul trecut. Numai că, în ciuda aparaturii pentru avort de ultimă generație, nu există mâini care să dorească să o manevreze.Asistentă: Nu se poate la noi. Numai la patricular.
VICE: Doamnă, dar e scump la particular, la stat de ce nu se poate?
Asistentă: Păi fiindcă la Reghin nu se mai face… Duceți-vă la Târgu Mureș.
VICE: Păi, dar suntem de departe, stăm la țară, suntem vai de capul nostru!
Asistentă: Atunci folosiți metode contraceptive, nu să ajungeți acolo!
VICE: Păi am ajuns, doamnă, acum ce să mai facem?
Asistentă: Asta e, la revedere!
Un sondaj telefonic la peste 60 de spitale cu secții de obstretică ginecologie din țară, realizat de Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice în 2010, arată că astăzi numărul spitalelor care nu mai fac fac avort la cerere s-a dublat. Iar fenomenul se accetuează în perioada posturilor de Crăciun și de Paști. În aproape jumătate din spitalele chestionate nu se mai făceau avorturi în preajma acestor sărbători legale. Medicul obstretician Gabriela Cristea știe că această practică e generalizată în breasla ei: „Așa se moștenește la noi: majoritatea ginecologilor nu chiuretează în perioada de sărbători, inclusiv ateii. S-au întâmplat de multe ori accidente în acele perioade."Așa se moștenește la noi: majoritatea ginecologilor nu chiuretează în perioada de sărbători, inclusiv ateii. S-au întâmplat de multe ori accidente în acele perioade.
O rezoluţie din 2010 a Parlamentului European protejează dreptul medicilor de a refuza să facă avort, dar în același timp obligă statele să reglementeze acest drept astfel încât „să nu afecteze în mod disproporționat femeile, în special cele cu venituri mici și care trăiesc în mediul rural". Așa că o singură țară din Europa, Suedia, a considerat că problema e la medicii care refuză avortul și a interzis dreptul obstreticienilor de a practica meseria, dacă nu își asumă întreruperea de sarcină. Restul țărilor au încercat să găsească soluții în a găsi suficienți medici fără probleme de conștiință care să opereze avortul și în cele mai retrase colțuri ale țării.Citește și Cum mi-a salvat viața avortul iubitei mele
Cu toate acestea e greu de spus dacă ce a pățit Liliana Ghimpețeanu e un caz izolat sau o practică comună în spitalele României, pentru că nu există cercetări amănunțite. „Avortul la cerere este atât de hulit de toată lumea, încât femeile preferă să nu vorbească despre faptul că au trecut printr-o astfel de experiență sau că s-au confruntat cu un abuz atunci când au mers să acceseze acest serviciu medical", spune avocatul Iustina Ionescu, avocat la Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice.Medicul care s-a ascuns de soții Ghimpețeanu a fost sancționat cu vot de blam de colegiul medicilor. Astăzi profesează la același spital. Liliana Ghimpețeanu este și acum sub tratament medicamentos în urma șocului psihic suferit atunci. Iulian Ghimpețeanu are tot timpul în timpane un sunet ascuțit, pe care nu și-l poate scoate nicicum. E plânsul avortonului de atunci, al avortonului abia ieșit din pântecele mamei și mort după câteva minute. „Plângea cum plânge un copil".Urmărește VICE pe FacebookMai citește despre avort:Citește și Pastila de avort
Întrebarea zilei: Ar trebui sau nu interzis avortul? De ce e tabu să vorbim despre o sarcină pierdută? Clinicile false de avorturi din America Activista care le ajută pe femei să își facă singure avorturi Mirese moarte și avorturi forțate: Politica copilului unic încă distruge vieți în China