​Am stat o lună cu moartea, într-un templu din Nepal

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

​Am stat o lună cu moartea, într-un templu din Nepal

Totul e trecător și moartea e foarte ok, nu e nimic în neregulă sau trist la ea. O privim greșit.
1.4.15

Imagini de Yani Clarke

Notă: Câteva imagini sunt tulburătoare.

Anul acesta, fotografa australiană Yani Clarke a documentat timp de o lună viața și moartea în Templul Pashupatinath din Nepal, unde se incinerează peste 40 de cadavre în fiecare zi. În ciuda prezenței constante a doliului și a tristeții, Pashupatinath nu e un loc sumbru. Fotografiile lui sunt pline cu călugări, maimuțe și festivități. Dar, la vârsta de 21 de ani, întâlnirea cu moartea atât de aproape a fost o provocare.

Publicitate

VICE: Cum te-ai hotărât să petreci perioada asta la Templul Pashupatinath?
Yani Clarke: Am petrecut câteva săptămâni la Pashupatinath acum câțiva ani, când l-am ajutat pe mentorul meu, Jack Picone, să organizeze un workshop în Kathmandu. De atunci mi-a rămas gândul acolo. După ce am plecat, am simțit vinovăție că nu mai eram acolo. M-am întors anul acesta, după ce am aflat că se va deschide în locul lui un crematoriu electric. Când se va deschide facilitatea crematoriului, festivitățile vor înceta.

A fost prima ta întâlnire cu moartea. Cum a fost?
Îmi amintesc că mi-a stat mintea în loc când am văzut primul cadavru. Îmi amintesc mirosul cărnii. Dar în următoarele săptămâni am fost tot mai puțin afectată de ceea ce vedeam, a devenit normal.

Fotografiile tale nu ilustrează doar moartea. Ce poți să-mi spui despre călugării de la templu?
Sunt mulți călugări falși care stau la templu doar ca să facă niște bani și să se relaxeze. Își petrec zilele la soare, se sparg cu iarbă și își fac poze cu turiștii. Eu am rezerve să plătesc pentru fotografii, deoarece actul de creare a unei fotografii cu cineva n-ar trebui să implice o tranzacție financiară. Dar tipii ăștia, călugări sau nu, erau oameni mișto. Câțiva dintre ei mi-au dat add pe Facebook.

Femeile nu au voie să participe la multe dintre adunările pe care le-ai fotografiat. Cum ai reușit să treci de regula asta?
Contează mult cum reacționezi, te testează. De cum am intrat într-o mulțime de o sută de bărbați, unul dintre călugării dezbrăcați a venit la mine și și-a pus penisul pe lentila mea. I l-am fotografiat și am râs alături de ceilalți, după care am mers și m-am așezat lângă ceilalți călugări dezbrăcați. M-au supus la tot felul de teste ore în șir. După ce și-au dat seama că nu mă pot speria, m-au lăsat în pace și au uitat de prezența mea acolo.

Ce ritual a avut cel mai mare impact asupra ta?
O ceremonie budistă de incinerare chiar înainte să plec. Corpul era înfășurat în pânze și văluri portocalii și acoperit cu gălbenele. În budism, fiica e cea care aprinde rugul. Așa că am stat la câțiva metri de fata asta care era de vârsta mea și a trebuit să aprindă rugul mamei ei în timp ce plângea. Ne-am uitat amândouă la incinerare, care a fost incredibil de explicită și tulburătoare.

Sună foarte intens. Crezi că aceste experiențe ți-au schimbat perspectiva asupra morții?
Când nu vezi moartea în viața de zi cu zi, simți că e ceva ce li se întâmplă altora. Nu vorbim deloc despre moarte. M-ai prins într-un moment interesant pentru că tocmai noaptea trecută am aflat că mi-a murit un prieten într-un accident de mașină. Viața e trecătoare și e altfel când îți moare cineva apropiat.

Per total, experiența cu moartea m-a făcut mai atentă la lucrurile din jurul meu. Simt mai mult decât oricând dorința să fac exact ce vreau în viața mea, să fiu onestă și deschisă în toate interacțiunile și să nu mă atașez de lucrurile materiale. Totul e trecător și moartea e foarte ok, nu e nimic în neregulă sau trist la ea. O privim greșit.