Saadi Gaddafi nu e un criminal de război, „e un tip de treabă”, spune bodyguardul lui

Saadi Gaddafi e cel de-al treilea fiu al celui mai recent dictator al Libiei, Colonelul Muammar Gaddafi.  Jucător de fotbal ratat și afemeiat, el n-a împărtășit totuși niciodată slăbiciunea tatălui lui pentru hoarde de gărzi de corp de sex feminin. El a ales să-și încredințeze siguranța personală în mâinile unui fost soldat australian pe nume Gary Peters. Deși nu e atât de incitant ca gărzile amazoane, care au jurat că vor rămâne virgine și că-și vor da viețile pentru stăpânul lor dacă va fi cazul, Peters a fost un protector loial.

Peters locuiește în Cambridge, Ontario, unde are o afacere de Securitate și Investigații, Can/Aust. Timp de un an, a fost investigat de către Agenția de Servicii de Graniță a Canadei din cauza legăturilor lui cu fosta dictatură libiană. Pe 29 ianuarie, Serviciile de Imigrare au ordonat deportarea lui Peters, după ce l-au găsit complice la crime împotriva umanității comise de regimul Gaddafi. Consiliul a decis că Peters a comis o crimă transnațională când l-a ajutat pe Saadi să fugă din Libia. Cazul lui Peters de adulare a unui idol poate fi numit sever. A fost rănit de un glonț pe când îl ajuta pe Saadi să fugă în Niger în timpul revoluției din Libia din 2011. Dar se pare că norocul apărătorului regimului Gaddafi a pierit odată cu cel al șefului său.

Peters spune că a fost în Libia din motive emoționale. Din păcate, nu pare ca viitorul să dețină dragoste sau bani pentru Peters. Conturile bancare ale lui Saadi sunt înghețate și acesta și-a răcit relația cu Peters de când sunt amândoi investigați pentru implicarea în crime împotriva umanității.

VICE: Cum ai ajuns să lucrezi pentru Saadi Gaddafi?

Peters: În 2000, am fost bodyguardul lui în timpul Jocurilor Olimpice din Australia, apoi din nou, în 2008, la un festival de film din Toronto. L-am recunoscut, bineînțeles, pentru că iese în evidență.

L-ai numi prieten?

Da, suntem prieteni. Nu e nimic în neregulă cu asta. După o vreme ajungi să cunoști pe cineva. Nu vorbești mereu doar despre afaceri, mai ales noaptea târziu, în cluburi, sau pe bancheta din spate a limuzinei.

Despre ce fel de lucruri vorbeați?

Îmi spunea ce-l supără. De exemplu, despre sora lui adoptată, Hana, are a fost ucisă acum mulți ani de Ronald Reagan [nota editorului: există rapoarte care spun că e încă în viață.] Își amintește foarte bine momentul. Încă îl doare. Uneori avea nevoie să vorbească cu cineva și eu eram acolo.

Cum a fost ucisă?

Atunci când Ronald reagan a bombardat palatul poporului din Tripoli în 1986.

Agenția de Servicii de Graniță a Canadei te-a găsit complice la crime împotriva umanității. Sunt acuzații destul de grave. Cum comentezi?

Cum îi cunosc pe Saadi și pe cei din familia Gaddafi de atâta timp, ASGC crede că am fost complice la activitățile lor, ceea ce e incorect. Nu sunt rasist deloc, dar în timpul audierilor am menționat faptul că un arab nu ar cere niciodată sfaturi unui occidental. Iubesc oamenii de acolo și îi respect, dar ei chiar n-ar face vreodată așa ceva. Deci cum aș fi putut fi complice la activitățile lor?

Pe ce și-a bazat ASGC acuzațiile?

E vinovăție prin asociere, pentru că îl cunosc pe Saadi Gaddafi și pe tatăl lui și pe câțiva membri ai familiei. Au hotărât că sigur știam de aceste atrocități. Răspunsul meu a fost că da, știam de ele, la fel ca și restul lumii, dar n-am fost martor la ele. Nu știu ce au făcut, asta e treaba guvernului, nu a mea. Principalul meu obiectiv era Saadi Gaddafi, nimeni altcineva. Dacă sunt de părere că și Saadi Gaddafi a fost implicat în toate astea? Nu. E ridicol. E o nebunie.

Care a fost rolul lui Saadi în timpul revoluției?

Tatăl lui l-a trimis în Benghazi ca să încerce să liniștească oamenii de acolo. A vizitat spitale și orfelinate, pentru că așa i se părea corect. Îl interesa soarta oamenilor, așa a fost el dintotdeauna.

Și de ce a fost acuzat că a ordonat trupelor să tragă în niște protestatari neînarmați?

E incorect. 100%. Nu el a dat acel ordin. Soldatul care a spus asta minte. Saadi e împotriva violenței. Nu-i plăcea să port armă.

Atunci ce s-a întâmplat?

Era în cazarmă și rebelii nu puteau intra. După ce a plecat, au postat un sinucigaș cu bombă în fața cazarmei. Trebuie să știți că nu guvernul Gaddafi a început violențele, ei doar au răspuns violențelor. Oamenii dau vina pe guvern că a instigat la luptă, dar n-a fost așa. Armata doar a reacționat. Cum ar face oricare dintre noi. Nu e o crimă să te aperi.

E adevărat că membrii echipei tale au împușcat cinci persoane când convoiul vostru a fost ambuscat în timp ce îl ajutați pe Saadi să fugă în Niger?

Da, s-a întâmplat chiar la granița cu Tunisia.

Cele cinci persoane au fost ucise?

Da. Dar totul a fost legal. Eram într-o zonă de război, aveam permisiunea să fim înarmați și doar ne-am apărat. Am fost împușcat atât eu, cât și un alt membru al echipei, dar am scăpat cu viață.

Ai fost plătit pentru această misiune?

Nu.

Știi când vei fi plătit?

Nu. Mai devreme sau mai târziu, sper. Saadi are și el treburile lui. Înțeleg asta. N-o să pun presiune pe el pentru că înțeleg.

Când ați vorbit acum câteva săptămâni, l-ai sfătuit pe Saadi să rămână în Niger?

Așa i-am sugerat. Nu-i pot da sfaturi. Îi sugerez doar să rămână acolo unde e până se mai liniștesc apele și apoi să se gândească să se mute.

Vrea să se întoarcă în Libia?

O zi da, alta nu. Eu nu cred că se va mai întoarce acolo.

De ce vrea să plece din Niger?

Ai fost vreodată în Niger? Ar vrea să aibă ocazia să plece într-o țară mai civilizată, mai stabilă, unde să poată locui pe termen lung.

E afemeiat Saadi, așa cum se spune?

O, da.

Îi place să petreacă, să cheltuiască bani, să trăiască pe picior mare?

Da. E un tip de treabă și pus pe distracție. Nu doar pentru că are bani. Are și simțul umorului. Te poți simți foarte bine cu el.

Traducere: Oana Maria Zaharia