Expoziţia muzeelor: Trenul Regal

Trenurile nu-mi plac deloc. Nu mă ajută nici ficatul sensibil, nici mirosul oribil din orice tren românesc, nici răul de maşină care e multiplicat de vreo zece ori în tren și nici culoarele strâmte pe care mă ia instant cu amețeală. Nu știu de ce mă așteptam să fie altfel cu Trenul Regal. Poate pentru ca e regal și, deși mă dau anarhistă, aș renunța la multe dacă aș  fi prințesă. Sau poate pentru că are niște super scaune și aplice de la 1928, când a fost construit. Cu el a mergea Regele Mihai, dar şi alţi monarhi de seamă precum Gheorghiu-Dej și Ceaușescu. Scos de la naftalină dintr-un hangar din Mogoșoia și adus în Gara de Nord pentru a fi vizitat până ieri, Trenul Regal părea, în teorie, foarte mișto. Însă, la fața locului, am realizat că, decât să dai 12 lei pe bilet, mai bine bei o bere sau trei în speluncile din gară - e mai ieftin și faci ceva worthwhile.

Nici nu m-am apropiat bine de tren, că m-a izbit un miros de rânced, probabil de la tot lemnul de pe pereți și de la mobila din nuc și din trandafir, miros care mi-a rămas în păr și în haine mai ceva ca fumul de țigară dintr-un bar full de pe Lipscani. Ultima urmă de entuziasm pe care o mai aveam când am pus piciorul în tren mi-a fost furată de numărul imens de ghizi, săracii binevoitori, dar toți cu aceași placă despre lemnul de pe pereți și pielea de pe scaune, de parcă s-ar fi frecat familia regală de fiecare bucăţică.

Așa că, după cele 20 de minute petrecute în tren, aveam tatuat pe creier că a fost fabricat la Milano, la comanda lui Ferdinand I și a fost terminat în 1928, iar tot ce vedeam în el era de pe atunci, minus niște baterii de la băi, aragazele din bucătării și câteva tablouri donate de Casa Regală. Budele aveau și cadă, că nimic nu te îmbie la o baie relaxantă mai mult ca sunetul de fiare care se molestează reciproc pe şinele patriei.

Tot ceva mai noi, în varstă de doar 50 de ani, nu 85, erau aparatele radio din vagoanele salon. Ar fi dat super într-o sufragerie de hipsteri, cu un mileu și un bibelou asortate și, evident, ironice.

În 1948, Georghiu-Dej i-a schimbat denumirea în tren prezidențial și așa a servit până în 1977, când Ceaușescu a hotărât că are nevoie de ceva neaoș fără iz decandeto-capitalist și a comandat un tren la uzinele Arad. Între timp, destui oameni politici importanți, printre care și Nikita Hrusciov și Gerard Ford și-au băut cafeaua în vagonul salon și probabil au privit cu jind la scrumierele din alabastru de Grecia şi la lustrele în formă de sfârcuri.

Toți spuneau că cel mai interesant lucru legat de tren era că avea aplice din sticlă de Murano, scaune și fotolii din piele de Cordoba și o oglindă din cristal de Boemia, originale și în condiție bună. Vă imaginați pe câți i-au luat transpirațiile când o țigară aprinsă se apropia periculos de mult de pielea aia sau vreun invitat se dezechilibra în timpul mersului și nimerea în oglindă?

În timp ce clasa întâi era pentru invitații Familiei Regale, clasa a II-a e destinată personalului și, pe lângă soneria de lângă ușa compartimentului, cu care era chemat în vagoanele din fața, în cușetă mai era și o plăcuță pe care scria „Aviz important. Economisiți apa”. Deci mai de mult oamenii se spălau pe mâini după ce foloseau budele din trenuri. Cum se schimbă vremurile…

Tot în vagonul pentru clasa a II-a, stăteau atârnate într-o cușetă căteva uniforme recondiționate, unele cu argintiu, altele cu auriu, în funcție de vagonul la care servea personalul care le purta. Ghidul care mi le-a aratăt era foarte mândru de ele, spre deosebire de doamna de lângă mine, ai cărei copilași n-au schițat niciun gest pe perioada întregii vizite.

Încălzirea se făcea prin pereți și sistemul era același ca atunci când trenul a fost adus din Italia. În plus, trenul încă mergea cu locomotivă cu aburi, dar din Mogoşoaia până în Gara de Nord fusese tras de o locomotivă ceva mai nouă. Ar fi fost scump să bage atât de mult lemn şi cărbune. De banii ăia mai bine investeau în niște difuzoare prin care să bage  muzică, să nu mai fie așa plictisitor ride-ul cu Trenul Regal.

Trenul este încă folosit, chiar de Casa Regală. Săptămâna asta o s-o ducă pe Principesa Margareta până la Sinaia, unde trebuie să lanseze o cafea, mi-a spus unul dintre ghizi. Vremuri grele, mă gandesc eu. În plus, oricine are bani și vrea să fie retro-chic, îl poate închiria. Deja văd majorate de puştoaice cocalare sau rave-uri cu cristale de Boemia pe trenul regal.

Citeşte şi

Ghid de comunicare interpersonală cu naşul

Alte expoziţii ale muzeelor