Protestele pensionarilor disperaţi

Războiul mediatic şi politic dintre Traian Băsescu şi Victor Ponta a reuşit să zgândere până şi cel mai apolitic român. Pe oriunde mergi auzi conversaţii între oameni simpli care se acuză reciproc ori că sunt cu „marinarul tiran” ori cu „plagiatorul comunist.” Se aruncă cuvinte precum „neconstituţional” şi „dictatură” în stânga şi-n dreapta între cele două tabere atât de des încât ambele şi-au pierdut sensul. Tot ce-a rezolvat conflictul de până acum a fost să ridice cursul euro până în tavan şi să scoată tot felul de oameni în stradă la proteste, mai ales pensionari. Din păcate bătrânii Capitalei par scoşi mai degrabă de o bucată de pită, un flacon de Aspacardin şi un kil de mălai, decât de fervoare politică.

Dacă vorbim numai de joia trecută, protestele au fost trei mari şi late: cel considerat independent din Piaţa Victoriei, cel anti-USL din Piaţa Revoluţiei şi cel anti-PD-L din Piaţa Universităţii. Am dat o raită prin fiecare, dar fotografii am doar din Piaţa Revoluţiei că de acolo am făcut live blogging. Asta ca să n-avem vorbe la proces.

Aici am stat pe toată durata protestului. Faţă de celelalte două proteste aici a fost clar o manifestaţie PD-L. În doar câteva minute vreo 15 autocare au încojurat piaţa şi, din ele, s-au pogorât sute de pensionari îmbrăcaţi în alb, noua culoare a partidului. S-au ţinut diverse discursuri politice vehemente. Băbuţele de acolo se băteau între ele să facă rost de tricouri cu faţa lui Ponta tăiată pe care să şi le pună pe cap ca să se ferească  de insolaţie. N-au reuşit şi au leşinat câteva. Masa imensă de membri de partid de la protestul anti-USL era atât de compactă încât miasma colectivă de transpiraţie era destul de puternică să anestezieze un cal, respectiv un reporter VICE. Oamenii normali care erau anti-Ponta s-au speriat de frenezia protestarilor politici în alb şi s-au strâns în jurul statuii lui Carol să observe tăcuţi situaţia. Când s-a terminat ultimul discurs au revenit autocarele care au dat târcoale pieţei ca şoimii peste un cadavru şi au ridicat pensionarii veniţi acolo care-şi încheiaseră misiunea.

Pe la începutul săptămânii trecute prin Piaţa Victoriei s-au adunat oameni care nu prea au avut de a face cu protestele în general. Majoritatea erau tineri intelectuali supăraţi de mişcările lui Ponta asupra ICR, dar şi câţiva hipsteri care o frecau aiurea p-acolo înainte de o bere în Muzeul Ţăranului. Până joi mi se păruse cel mai civilizat şi silenţios protest din România. Mi s-a întâmplat să trec pe acolo şi să nu realizez că se protesta, deşi erau câteva sute de oameni, pentru că nu făceau deloc gălăgie. Evident demnitatea nu putea să dureze la români. Joi seara a sosit un grup compact de pensionari care s-au băgat fix în centrul protestului. Au început să scandeze mesaje de susţinere pentru Băsescu şi aşa au furat toată acţiunea de acolo din mâinile oamenilor normali. Ţin minte cum treceam p-acolo pe lângă un tip de 30 de ani care-i explica unui negociator de la Jandarmerie sictirit că ei protestează acolo din motive constituţionale în timp ce pensionarii scandau „Bă-ses-cu! Bă-ses-cu!” pe fundal.

Unii zic că la Universităţii au fost două proteste joi pentru că le-au rămas sechele de la protestele din iarnă. Atunci protestau tinerii în faţa fântânii de la Universitate şi bătrânii în parcul din faţa Teatrului Naţional. De data asta erau grupuri imense de câteva sute de pensionari pe ambele părţi ale bulevardului Magheru care scandau din toţi plămânii „Jos Tiranul! Jos Băsescu!” Era evident o contrapondere a celor de la Putere pentru toată pleiada de bătrânei de la Piaţa Revoluţiei. După ce s-a terminat protestul din faţa Ateneului, oamenii anti-Ponta au venit să se ia în gură pe la fântână cu ultraşii anti-Băsescu şi s-a lăsat cu câţiva oameni atenţionaţi de jandarmi.

Nu vreau să se înţeleagă că am ceva cu pensionarii ăştia. Ei săracii probabil se aleg cu 50 de lei şi o pâine din treaba asta şi au nevoie de banii ăia pentru că sunt muritori de foame. Mi se pare ceva absolut grotesc că partidele politice pot să scoată pe picior o armată de bătrânei înfometaţi care sunt gata să strige orice li se spune, să ţină ce pancarte li se dau şi să pună pe ei tricouri cu oricine fie el Ponta îmbrăcat Hitler sau Băsescu îmbrăcat ca Stalin. Nu le zic degeaba armată. Dacă aţi fi adunat numărul de bătrâni care-şi topeau minţile prin cele trei pieţe probabil aţi fi ajuns la o cifră apropiată de totalul pensionarilor din Capitală. Singura concluzie reală pe care pot s-o trag după toată mizeria asta purulentă e că sper să mor cu mult înainte să apuc 60 de ani şi să devin atât de disperat încât să urlu până îmi ies ochii din orbite pe caniculă pentru un leu în plus.