Un refugiat sirian luptă cu muzica electronică împotriva politicii

Obay* își amintește evenimentele de coșmar care l-au forțat pe el să plece din Siria. A început cu arestarea vărului său, care a fost închis în una din marile închisori pe care regimul Assan le folosește ca să scape de oponenții politicii. De când războiul civil a izbucnit în siria în 2011, aceste închisori au devenit camere ale morții, unde se crede că cel puțin zece mii de oameni au murit din cauza torturii, conform unor investigatorii ai crimelor de război. După arest, Obay s-a retras, abia dacă mai participa la ore de frică să nu i se întâmple ceva. În perioada asta cât timp a stat în casă, el a început să producă muzică electronică.

Sub tutela prietenului său pe nume Amer Salek, Obay a învățat cum să folosească instrumente pentru oscilatori și DAW. „Siria e o țară unde muzica electronică e atât de rară, încât se limitează la DJ-ii care mixează muzică pop în localurile ieftine," spune el. „A trebuit să o învăț de pe Youtube." Cu numele Khan El Rouh, care se traduce „Templul Sufletului", Obay a început să producă melodii de-a dreptul frumoase, multe dintre ele având influențe din instrumentele tradiționale arabe. Nu e deloc o surpriză faptul că-I citează pe Nicholas Jaar și pe Valentin Stip ca cele mai mari influențe.

Obay spune că muzica i-a oferit o cale să-și exprime angoasa vizavi de dezastrele care au marcat cei aproape trei ani de război în Siria, care a dus la pierderea a peste o sută de mii de vieți și a lăsat fără case milioane întregi de oameni. „Am vrut să redau starea de disperare care i-a lovit pe cetățenii de acasă," spune el, „Am învățat cum să-mi exprim neznădejdea cu cât mai puține elemente." Cea mai nouă melodie a sa „Ya Welah," de exemplu, vine de la o frază în arabă care exprimă nesiguranță și durere.

Multe dintre producțiile lui Obay sunt construite din mostre alese pentru tonul lor politic dur. „Cele mai recente piese conțin mesaje politice scoase din emisiuni radio vechi, printre care se numără și o discuție despre puterea tineretului," spune el. Începutul melodiei sale „Could This Be The End" vine de la o piesă de teatru de Muhammad al-Maghout – un poet și dramaturg sirian faimos, care a fost închis și torturat de mai multe ori pentru afilierea sa cu Partidul Național Sirian. Ca și Obay, el a fost exilat forțat, dar a continuat să producă lucrări despre injustiția de sub totalitarism.

Obay producea deja muzică de opt luni când a primit veștile devastatoare că vărul său a fost omorât în pușcăria în care a fost închis. Situația a devenit repede critică, atunci când un prieten bun l-a atenționat că era doar o problemă de timp ca și el să fie arestat. Ăsta a fost momentul în care Obay a decis să-și părăsească familia, prietenii, tot ce strânsese până atunci și iubea, ca să devină un refugiat politic în Cipru, unde a primit azil politic de la guvernul turc.

Chiar dacă a fost admis recent la o universitate locală și e susținut material de familia sa din Siria, Obay nu a reușit să producă muzică fără echipamentul său. „A trebui să-mi las toate sculele în urmă – un bass electric, amplificatorul, un controler pentru MIDI," spune el. Încât, deși spune că urăște ideea strângerii de fonduri, Obay a început o campanile GoFundMe, unde speră că va strange două mii de dolari ca să-și cumpere instrumentele pe care nu și le permite. (În momentul în care scriam articolul, pagina a ajuns la 30 de dolari neînsemnați.) Totuși, Obay e încrezător că va fi în stare într-o zi să producă din nou muzică și să le dea oamenilor curajul să spună nu opresiunii „nu cu arme, ci cu muzică."

*Nu dăm numele întreg al lui Obay ca să-i fie protejată identitatea.

Traducere: Dana Alecu

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește mai multe despre muzică:
Pădurile din Transilvania prind viață pe noul album Negură Bunget Vedetele din muzică trăiesc din controverse care nu există Cum să schimbi muzica la o petrecere de apartament fără să fii înjurat