Ce s-ar întâmpla dacă tinerii nu ar mai face copii?

Tinerii au prins ideea că a avea copii e unul dintre cele mai nasoale lucruri care ți se pot întâmpla. Și, din cauza unei recesiuni continue și a costurilor exorbitante asociate cu procrearea, generația noastră a atins recordul celei mai mici rate de reproducere din toate timpurile.

Nu prea are sens să adaugi costuri atât de mari pentru o generație care deja e dispusă să-și vândă până și un organ, doar ca să scape de împrumuturile pentru facultate, dar și cu zero șanse să intre pe piața imobiliară cu o proprietate.

Deci, ce s-ar întâmpla dacă ne-am decide toți să nu plătim prețul cel mai scump și să lăsăm la voia întâmplării următoarea generație?

Nu e complet nerealist. Patruzeci la sută din femeile din Japonia declară că nu intenționează să facă copii. În Danemarca, lipsa de bebeluși a făcut politicienii să închidă creșele și chiar școlile din anumite zone. În Canada, rata mică de natalitate e un megatrend de peste 40 de ani.

Dar o populație stabilă sau în creștere este cheia funcțiilor societății, cum ar fi economia sau lucruri asemănătoare. Am întrebat doi experți despre efectele pe care le-ar putea avea decizia de a nu mai face alte „copii" ale noastre, în viitor.

Dr. Amy Kaler predă structuri sociale la Universitatea din Alberta, iar Dr. Susan Mc. Daniel este o socioloagă de la Universitatea din Lethbridge și președintele Institutului Prentice pentru populația mondială și economie.

VICE: Ce se întâmplă dacă ne decidem toți să nu mai facem copii?
Dr. Amy Kaler: Toată lumea, rasa umană, ar ajunge la sfârșit, în aproape o sută de ani.

O sută de ani e o perioadă foarte mare de timp… Ce s-ar întâmpla cu societatea, când ne-am îndrepta spre final?
Kaler: Ar exista consecințe economice și demografice, dar ar fi și efecte psihologice imense. Dacă oamenii ar deveni incapabili să facă sex sau incapabili să nască alți oameni, atunci ai vedea, probabil, o mulțime de conflicte, haos și durere colectivă și nefericire. Infertilitatea sau sterilitatea, la nivel individual, pot fi extrem de stresante, dar, dacă multiplici asta cu întreaga populație, am vorbi de foarte mulți oameni care suferă. Dacă oprirea reproducerii înseamnă să ne punem toți de acord să nu mai avem activitate sexuală, probabil că ne-am omorî între noi cu mult înainte să dispărem natural, ca specie.

Ce crezi că s-ar întâmpla cu economia și cu forța de muncă?
Kaler: Mai întâi, am observa colapsul activităților economice care au piața de desfacere către copii și părinți. Magazinele pentru copii, bonele, creșele. Apoi, o creștere în buclă către școlile primare și sporturile pentru copii. Am putea vedea și o creștere economică temporară, de la cei care ar avea un venit mai ușor de cheltuit. Dacă nu au copii, nu se confruntă cu costurile de creștere a copilului sau cu planurile de economisire pentru educația lor, cheltuiesc mai mulți bani pentru obiecte de lux.

De asemenea, am deveni complet dependenți, ca țară, de imigrație, pentru a continua să existăm. Am vedea mai multe eforturi pentru a atrage imgiranții, mai ales pe cei tineri, pentru ca să avem mai mulți oameni. Dar, la fel de bine, s-ar putea să ne lăsăm pradă haosului. O societate care știe că nu mai există o altă generație după asta, ar putea fi una care să spună „Eu renunț". Nu are rost să lucrez mult sau să încerc să repar lumea, dacă nu există nimic în viitor.

McDaniel: Copiii sunt extrem de costisitori și pentru buzunarul statului. Școli, activități sportive, facilități. Așa că bugetul public ar fi mai mare și fondurile s-ar putea redistribui către alte probleme. Copiii reprezintă un factor foarte piperat pentru cheltuielile cu sănătatea. Treaba asta e des trecută cu vederea, dar datele sunt clare, copiii, de dinainte să se nască și până devin adulți, consumă o parte consistentă din bugetul pentru sănătate, atât în Canada, cât și în alte părți. Așa că, aici, ar apărea niște economii.

Există o parte bună pentru femei? Ce s-ar schimba în dinamica sexelor dacă s-ar încheia perioadele de stat acasă cu copiii?
McDaniel: Mamele cu copii mici sunt dezavantajate ecnomic acum. Asta se prelungește asupra întregii lor vieți. Conceptul este încă bazat pe inegalitate și pe noțiunea că femeile sunt principalele responsabile să stea cu copiii și să aibă grijă de treburile casei. Așa că ar fi posibil ca bărbații și femeile să devină mai aproape de egali.

Kaler: Dacă femeile nu ar mai fi oamenii care aduc pe lume copii, atunci ar putea să apară o decuplare de gen de la procreare. Ți-ai pune întrebarea: care mai e diferența dintre femei și bărbați, dacă organele reproductive ar deveni cam inutile?

Nu avem și noi nevoie de o generație mai tânără care să aibă grijă de noi când vom fi bătrâni?
Kaler: S-ar crea o gaură. Nevoia de asistență pentru copii mici ar înceta să existe. Dar cea pentru bătrâni ar crește semnificativ. În prezent, ne confruntăm cu un deficit de îngrijire, care e considerat un lucru privat în familie, iar cel mai adesea cade în sarcina femeilor, a mamelor, soțiilor sau fetelor adulte să aibă grijă de cei care au nevoie. În consecintă, femeile sunt dezavantajate financiar față de bărbați, pentru că e mai probabil ca ele să-și ofere timpul celor care au nevoie de îngrijire, fie că sunt copii preșcolari sau părinți bătrâni.

Într-o lume fără copii, mai puțini tineri ar avea nevoie de îngrijire, ceea ce ar putea duce la un echilibru în câștigurile pe sexe, care acum sunt discrepante. Dar, în final, mijloacele noastre publice pentru îngrijirea celor bătrâni, planurile de pensii de stat sau private s-ar prăbuși, dacă nu ar mai fi noi muncitori care să intre în câmpul muncii. Așa că am avea un deficit mare în ultimele zile ale bătrânilor. Și asta chiar înainte ca toată lumea să moară.

Urmărește-o pe Samantha Power pe contul ei de Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre părinți și copii:
Toate lucrurile dubioase la care te poți aștepta când devii tată pentru prima dată, în România
Cum e să trăiești cu teama de a da naștere unui copil
Ce se întâmplă când starurile porno rămân însărcinate?