Deși nu s-a implicat în mod special, de pe pozițiile de influență politică pe care le-a tot ocupat, în rezolvarea vreunei revendicări a medicilor din România, am avut până de curând respect pentru domnul Raed Arafat, admițând că, indiferent de luările de poziție enervante pe care le-a mai avut, a reușit totuși să organizeze, într-o țară în care aproape nimeni nu este capabil să organizeze ceva, serviciul de urgență medicală.

Zilele acestea însă omul a devenit viral cu unul dintre mesajele simple, cu priză la public, dar, de fapt, găunoase: „Dacă nu vor să facă gărzi, medicii să nu se angajeze într-un spital de urgență". Omul nu are degeaba afinități pesediste.

Doar că problema nu se pune că medicii nu mai doresc să facă gărzi și că așteaptă să vină coafezele să preia această activitate, ci la faptul că se așteaptă să nu mai fie plătiți ca niște coafeze pentru asta.

Nu e nici măcar vorba că medicii nu vor să facă gărzi, ci doar că s-au săturat să facă zeci de gărzi în plus numai și numai pentru că nemernicii de politruci nu sunt capabili să asigure personal suficient în aceste spitale.

Este vorba de revolta de a fi plătiți după o grilă din 2009, când domnul Arafat și ceilalți tehnocrați iau salarii și sporuri după grila anului 2016.

Și este vorba de niște bani care la alte categorii există și pe care, de fapt, nu le contestă nimeni că nu ar fi corecte (stres, periculozitate, ore suplimentare, doctorat).

Dacă aș crede că este prost, aș simpatiza cu poziția simplă a domnului Arafat, dar, cum știm cu toții că nu este vreun neghiob, trebuie să conced, cu durere, că această replică devenită virală pe Facebook nu este demnă de un secretar de stat.

Și încearcă să vânzolească opinia publică, nu să vină cu puncte de vedere pertinente.

Eu am o jumătate de normă la spital, fiind universitar. Așa primesc și salariul, jumătate. Când îmi calculează gărzile obligatorii neplătite, însă, se ia în calcul o normă întreagă. Că așa vrea sistemul.

Când s-a dat sporul de doctorat, după numai câteva luni, l-au tăiat.

Societatea face economie de fiecare dată când vine vorba de mine, dar eu nu mă supăr pentru că, la urma urmei, cu sau fără aceste sporuri, tot de un salariu mic vorbim.

Dar dacă aș face gardă după gardă la un spital cu primiri de urgențe, cum fac colegii cardiologi sau chirurgi, dacă aș defibrila și opera toată noaptea, aș fi destul de nervos să aud raționamentul de ciocoi al domnului Arafat, respectiv acela că, prin angajare, m-am legat de glie să fac câte gărzi îmi zic dumnealor din cabinetele cu birouri de mahon, la banii pe care îi consideră ei.

18 lei pe oră pentru o astfel de gardă sunt, mulți, totuși, mulți bani, dar numai dacă îi comparăm cu celelalte „costuri" pe care statul le consideră reale prin spitale: de la festinele pacienților, de șase lei/zi, la consultările specialiștilor de 20-30 de lei.

Sunt convins că, din toată această tevatură legată de pretențiile medicilor de a fi plătiți mai bine, prin salariu, nu va ieși nimic.

După cum vedem, mintea de ministru sau de secretar de stat nu gândește în termeni de motivație pozitivă, nu crede cu adevărat că acești oameni merită plătiți mai bine, că ar fi normal să fie așa. Și nici nu se preocupă excesiv de faptul că medicii ar putea pleca cu toții în privat, acolo unde nu mai sunt plicuri, adevărat, dar sunt o frumusețe de chitanțe care opresc, oprind 95% din pacienții români la intrare.

Nu, mintea de ministru spune: „Hai să îi obligăm, că asta înseamnă să fii angajat la stat" cu subtextul că celor cărora nu le convine, n-au decât să plece.

Dar cu cine îi înlocuiesti, Bovis? Că tot voi spuneați singurul pediatru prin tot județul Tulcea este o babă care aplică cataplasme pe burtica puilor de lipoveni?

Mă aștept să continue tehnocratismele.

„Să nu mai plece medicii din țară decât dacă își plătesc retroactiv taxele de școlarizare" (nu contează că, de fapt, acestea au fost plătite prin contribuția părinților noștri la buget, cel puțin, în același mod în care contribuția la sănătate plătește pentru prestația medicului).

„Să se mute la privat dacă vor salarii mari și să ne lase să ne facem noi treaba", (ceea ce, de altfel, cei mai indispensabili dintre colegi o fac oricum), de parcă țelul lor de organizatori ai sistemului de stat ar fi să îl golească de medici și pacienți vii, nu să îl populeze.

În tot acest melanj de contribuții insuficiente, delapidări și comisioane, pacienți nemulțumiți, medici obosiți și sătui de toate, accesibilitatea tot mai scăzută la serviciile medicale și lipsa unui sistem ambulatoriu performant, tot ce poate mintea domnului Arafat să emită este un îndemn subliminal la samavolnicie.

Poate că ar fi, în context, vremea să se lase.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii sistemul de sănătate:
Protestul pentru Sănătate îţi arată cât de puţin ne pasă că murim în spitale pe capete
În România, nimănui nu-i pasă ce spune SRI-ul despre sănătate
Un medic îți arată cât de penibil e să ai card de sănătate când ai spitale fără medicamente