FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Cum a abuzat o bătrână de lege ca să locuiască zeci de ani într-un hotel

Până și Trump i-a oferit un apartament cu vedere spre Central Park. Fără chirie. Pe viață. Plus mobilă nouă, vase noi, totul înnoit.
Ilustrație de Tyler Boss

Cele mai suculente bârfe din New York sunt cele despre apartamentele controlate de chiriași. Singurele locuințe cu acest statut rar, aproape mitic, au fost ocupate încontinuu de același chiriaș sau de succesorii săi din 1971, așa că fac parte din vechiul New York. Acești chiriași (majoritatea în vârstă) sunt disprețuiți de proprietari și invidiați de toată lumea pentru chiriile sub nivelul pieței pe care le plătesc. În 2012, când dosarele au dezvăluit că niște bătrâni plăteau doar 55 de dolari pe lună în cartierul SoHo, ziarul New York Post a trâmbițat că „cel mai bun contract de închiriere din New York City e pentru o garsonieră din Soho care costă cât o friptură la un restaurant bun."

Publicitate

Totuși, în analele imobiliarelor, Fannie Lowenstein e diferită de restul: timp de 35 de ani, a plătit aproximativ cinci sute de dolari pe lună pe o suită de trei camere din hotelul Plaza, chiar lângă Central Park – genul de cazare care costă, în mod normal, peste o mie de dolari pe noapte.

Angajații Plaza și-o amintesc ca pe o femeie de fier care a exploatat toate chichițele legilor cu subtilitatea și priceperea unui avocat specializat în imobiliare. Era un personaj excentric într-un oraș plin de astfel de exploatatori, dar ce o face deosebită de alții e faptul că în ultimii ani de viață a locuit într-o clădire deținută de Donald Trump, acum cel mai faimos proprietar din țară.

Avocatul Gary Lyman a fost consilierul general al hotelului Plaza din 1977 până în 2004, timp în care clădirea a fost deținută de mai mulți proprietari. Dar cu toată experiența lui, abia a reușit să-i facă față lui Lowenstein. „Se plângea de orice. Urla. Am cunoscut-o personal și, îți spun, toată lumea se temea de bătrânica asta care pe atunci avea optzeci de ani și era mică de statură", își amintește Lyman. „O numeam Loaza Iadului."

Povestea bătrânicii Lowenstein și a apartamentului ei a început o dată cu Al Doilea Război Mondial. Pe atunci, mai multe hoteluri mari din New York, printre care și Plaza, mergeau foarte prost și au hotărât să închirieze camerele unor chiriași pe termen lung, ca să-și asigure un venit lunar. Un astfel de chiriaș a fost Leo Lowenstein, care lucra la Bursă și și-ar fi permis să plătească prețul pieței, dar a reușit să obțină o cameră în regim mai ieftin. Statutul i-a fost transferat, în 1958, noii lui soții, Fannie; în trei ani, femeia a rămas văduvă. Conform unui necrolog din New York Times, cei doi nu au avut copii.

Publicitate

După asta, Lowenstein nu s-a mai clintit de acolo.

José Arbona a lucrat ca barman la Plaza între 1991 și 1997. Pe atunci, la bar cânta un cvartet de coarde și se strângeau toți excentricii cartierului să bea ceaiul. După cum își amintește Arbona, miezul grupului era constituit de Cavalerii din Malta, printre care „un prinț care purta monoclu și epoleți cu franjuri." Uniforma doamnei Lowenstein era mereu aceeași rochie violetă.

Lyman își amintește și el că doamna nu avea o garderobă prea vastă și de obicei purta o haină lungă și avea la ea o carte de buzunar, chiar și vara. O altă trăsătură pe care și-o amintește Lyman e vocea ei: „Avea o voce sofisticată, cu accent britanic, deși nu era britanică. Se plimba pe-aici de parcă toată Plaza era a ei."

Citește și: Sex, droguri și lux: Viața de valet într-un hotel de cinci stele

Arbona își aduce aminte că doamna se exprima foarte elegant: „Ce grozav ar fi dacă nu te-aș mai vedea pe-aici. Te rog să dispari." Personalul o trata ca pe un VIP chiar dacă nu era drăguță sau foarte generoasă cu ei. Se pare că i-a tratat pe angajați destul de prost încât aceștia să fie convinși că îi bântuie, la ani după moartea ei. De câte ori se spărgea ceva sau mergea ceva prost la Plaza, se striga „FANNIE!"

Era de groază și în relație cu managerii hotelului. „Legea chiriilor susținea că ai dreptul la aceleași servicii pe care le aveai când ai semnat contractul cu clădirea", a explicat Lyman. „Pe atunci, se făcea o curățenie mare o dată pe lună și se zugrăvea o dată la doi ani; ea își cunoștea foarte bine drepturile și profita de ele."

Publicitate

Bătrânica asta n-are nicio legătură cu tanti din text, dar e la fel de simpatică. Fotografie via Pixabay

La începutul anilor '80, conform unui articol din Newsday, a târât în tribunal corporația Westin – pe atunci, proprietara clădirii – din cauza unor covoare cu defecte. După începerea procesului, a susținut că Westin încerca s-o omoare cu vopsea toxică. Hotelul a angajat experți care au luat mostre de spori. Femeia a sunat și la Departamentul de Sănătate din New York, care n-a găsit nimic în neregulă.

În 1987, Trump a cumpărat hotelul Plaza de la trustul familiei Bass. După cum a explicat de curând pentru New York Times, „pentru mine Plaza a fost ca un tablou frumos." Când au început negocierile, acesta a întrebat care sunt punctele slabe ale proprietății. I s-a zis că cea mai mare problemă era Fannie Lowenstein, conform unui articol din Times. Același articol susține că „Trump i-ar fi oferit un apartament din Plaza care era aproape de zece ori mai mare decât suita în care locuia, cu vedere spre Central Park. Fără chirie. Pe viață. Plus mobilă nouă, vase noi, totul înnoit. Femeia a acceptat cu greu. Dar a vrut și un pian. A primit un Steinway."

Citește și: Experți LEGO au construit o replică a Grand Budapest Hotel

Lyman nu e de acord că Lowenstein a locuit vreodată la Plaza fără chirie sau că s-ar fi mutat vreodată din suita de trei camere. Thomas Barrack Jr., negociatorul care a spus povestea asta pentru New York Times, a refuzat, printr-un purtător de cuvânt, să dea interviu despre această chestiune până după alegerile prezidențiale din 2016. Organizația Trump a refuzat și ea să comenteze.

Publicitate

După spusele lui Lyman, imediat ce Trump a semnat contractul de cumpărare, bătrânica i-a cerut o întâlnire, ca să-i arate cu cine are de-a face. La întâlnire, i-a cerut lui Trump să-l scoată „pe domnul Lyman din cameră". Și Trump i-a respectat cerința. A ales calea cu cea mai puțină rezistență și s-a purtat ca un gentleman adevărat cu Lowenstein.

Din păcate, luna de miere n-a durat mult. Sănătatea lui Lowenstein s-a șubrezit tot mai mult, iar bătrânica a devenit convinsă că suita ei era contaminată iremediabil cu vopseaua toxică. S-a mutat în Park Lane – unde a plătit preț întreg în fiecare noapte – și a murit acolo în data de 28 aprilie, 1992, ca ultim chiriaș care a locuit în Plaza. Avea 85 de ani.

Pe atunci, hotelul devenise deja o slăbiciune pentru Trump; a fost declarat falimentar în anul acela și a fost vândut în 1995. În următorii douăzeci de ani, a trecut prin tot felul de transformări – la un moment dat avea și un mall la subsol. Cvartetul de coarde a dispărut, la fel și Fannie Loweinstein cu New York-ul ei. Nu poți să nu simți o nostalgie pentru zilele de glorie ale celui mai mare hotel din Manhattan – asta dacă nu cumva ai avut ghinionul să te intersectezi cu chiriașa din Suita 1001-1003.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre hoteluri pe VICE:
Viitor hotel subacvatic în Dubai
Dispozitivul care te va opri să te spargi în camere de hotel și cămine de studenți
Am vizitat cel mai vechi hotel din Pitești, ca să văd cum e să locuieşti într-un film de Mungiu