„Love”, noul film al lui Gaspar Noé, aduce sexul ȋn 3D

FYI.

This story is over 5 years old.

18+

„Love”, noul film al lui Gaspar Noé, aduce sexul ȋn 3D

A descoperit tehnica 3D în timp ce-și filma mama muribundă.
14.9.15

Regizorul francez de origine argentinianǎ Gaspar Noé practică o ars cinematografica scandaloasǎ şi controversatǎ cu care distruge tabuuri, iar la asta ȋl ajutǎ şi modul teribilist în care face film. A debutat ȋn 1988 cu I Stand Alone, un film care ne-a pus ȋn faţǎ un protagonist mǎcelar, rasist şi mizantrop, aflat la limita sociopatiei. Ȋn 2002, ne-a maltratat psihicul cu violenţa sexualǎ zdrobitoare din Irréversible, iar ȋn 2009 ne-a dopat cu senzaţii halucinogene ȋn Enter the Void. Ultima sa creaţie, Love, aproape a provocat bătăi la Festivalul de la Cannes, de anul ăsta, unde sutele de cinefili s-au ȋnghesuit sǎ prindǎ premiera difuzatǎ dupǎ miezul nopţii. Spre surpriza lor, când au terminat de văzut filmul, la trei dimineaţa s-au ales cu o melodramă sentimentală despre intimitatea ȋn cuplu. Sǎ ne temem cǎ acest copil teribilist al filmului s-a înmuiat de la 51 de ani?

Glumeam, Love e un film hipersexualizat plin de scene de sex filmat pe viu. Noé a declarat cǎ viseazǎ de ani sǎ poatǎ reproduce pasiunea unui cuplu tȃnǎr pentru marele ecran, prin scene multiple ce „transcend regula ridicolǎ care spune cǎ niciun film normal n-are voie sǎ conţinǎ erotism pe față, chiar dacǎ tuturor ne place sǎ facem dragoste." Vrei sǎ ştii despre scena de ejaculare? E fǎcutǎ ȋn sistem Cinemascope cu ultratalentatul Benoȋt Debie (Irreversible, Enter the Void)… şi e 3-D.

Love ȋl are în rol principal pe tânărul armǎsar Karl Glusman, ȋn rolul lui Murphy, un expat american egocentric şi wannabe-regizor de Paris. Pe el ȋl vezi ȋntr-un act de masturbare reciprocǎ destul de tandru cu o wannabe-artistă, Electra (Aomi Muyock). Murphy rememorează relația sa cu ea şi superba Omi (Klara Kristin), prin niște flashbackuri senzuale, și caută profunzimi în fiecare felație, ménage a trois și spasm transporat avut cu cele două partnere.

Publicitate

Ȋn noaptea de dupǎ premierǎ, super-compania de film francezǎ Wild Bunch a organizat un party old-school ȋn cinstea lui Love, ȋntr-o locaţie aflatǎ la 15 minute de Cannes, dacă mergi cu mașina. M-am autoinvitat și am dat peste un spaţiu cȃt o salǎ de educaţie fizicǎ, unde o gașcă de fete ȋşi fǎceau selfie-uri, în timp ce-și dădeau limbi pe nişte beat-uri joase ce palpitau de ai fi putut jura cǎ erai captiv ȋntr-unul din filmele lui Noé. A doua zi, am stat la vorbă cu Gaspar Noe, iar mahmureala lui pǎrea mai grea ca a mea.

Autorul articolului ȋmpreunǎ cu Gaspar Noé, la Festivalul de film de la Cannes. Fotografie de Jennifer Loeber

VICE: Cu excepţia glontelui de spermǎ tras cǎtre cinefilii din salǎ, Love e mult mai puţin traumatizant senzorial decȃt Enter the Void. De ce ai vrut sǎ faci o poveste de dragoste melancolicǎ ȋn 3D?
Gaspar Noé: Probabil pentru cǎ fac fotografii cu o camerǎ 3D de cȃţiva ani buni, pe negativ. De curȃnd mi-am luat şi o camerǎ Fuji pentru poze 3D digitale. Imaginile astea au ceva jucǎuş şi hazliu care-mi place. Cȃnd mama mea era pe moarte am intrat în faza asta ciudatǎ, în care o filmam cu camera 3D, şi atunci mi-am dat seama cǎ, dacǎ foloseşti una portabilǎ, te apucǎ ameţeala. M-am hotǎrȃt ca ȋn film sǎ fie totul cu imagini clare, luate cu Steadicam-uri ultra-stabile.

Am vǎzut şi cǎ filmul cu agonia mamei mele vizionat pe un ecran 3D ȋţi dǎ senzaţia cǎ subiectul e mult mai „viu" decȃt pe film 2D. E şocant, pentru cǎ dimensiunea din film nu e cea realǎ. O faţǎ poate pǎrea giganticǎ pe un ecran mare, iar persoana devine cȃt munții. E o senzaţie de realitate care e mai pronunţatǎ decȃt la imaginile 2D şi mai e şi sentimentul de intimitate pe care ȋl ai cu acțiunea. Dacǎ ai un film centrat pe pasiune şi sex, poate cǎ feţele te vor marca altfel, mai profund emoţional. Ȋnsǎ e grea treaba cu filmatul ȋn 3D. Camerele sunt foarte grele, iar dimensiunile lor creeazǎ o mulţime de probleme pe platou.

Publicitate

Cea mai mare problemǎ pe care o am eu cu 3D-ul ţine de ochelarii ǎia caraghioşi care ȋntunecǎ imaginea. Love are culori foarte vii, la ce te-ai gȃndit cȃnd filmai?
Pǎi fǎrǎ nu poţi. Culorile sunt de fapt şi mai vii dacǎ ȋl vezi pe un ecran TV cum e Sony TV cu Blu-ray. Noi a trebuit sǎ umblǎm la gradient, ca sǎ facem totul mai colorat, ȋncȃt dupǎ ce ȋţi pui ochelarii imaginea sǎ rǎmȃnǎ tot luminoasǎ şi saturatǎ cromatic.

Karl Glusman ȋn rolul lui Murphy şi Aomi Muyock ȋn rolul Electrei ȋn „Love". Fotografie de Benoȋt Debie

Porno ȋnseamnǎ doar futai, la o dramǎ cu sex explicit conteazǎ şi jocul scenic. Cum ţi-ai organizat casting-ul, ai cǎutat calitǎţi anume la actorii tǎi?
Mǎ gȃndeam la un moment dat sǎ angajez actori tineri din industria porno. Dǎdusem chiar de o fatǎ care ȋmi plǎcea şi mai era ȋncǎ una pe lista mea. Chestia e cǎ fetele astea erau rase, iar eu nu le vream aşa, cǎ aminteau prea tare de filmele porno. Dacǎ fata are un triunghi mic de pǎr pubian aratǎ mai natural. Unii o fac, alţii n-o fac, convingerea mea a fost cǎ cel bine e sǎ ȋncerc sa gǎsesc oameni reali, chiar non-actori, pentru film.

Chiar dacǎ oamenii zic, „OK, mǎ bag", ȋţi cam dai seama cine o zice doar ca sǎ obţinǎ rolul şi cine se implicǎ total. Echipa s-a decis cu doar o sǎptǎmȃnǎ ȋnainte de ȋnceperea filmǎrilor şi sunt bucuros cǎ am lucrat ȋn formula asta. Alchimia dintre Karl, Aomi şi Klara s-a simţit şi a ieşit bine treaba.

Multe personaje au nume familiare. Pe unul chiar ȋl cheamǎ Noé, Gaspar e copil gata sǎ vinǎ pe lume şi e şi o referinţǎ ȋn film la o fostǎ pe nume Lucile.
Numele mamei mele, ȋnainte de a muri, a fost Nora Murphy, deci ȋn film e un personaj Nora, [altul e] Murphy. Cȃnd eram mic mi se pǎrea cǎ „Noé" e prea scurt ca nume de familie, mǎ recomandam „Gaspar Noé Murphy". Paola o cheamǎ pe sora mea. Am folosit nume de persoane apropiate.

Karl Glusman ȋn rolul lui Murphy ȋn Love". Fotografie de Benoȋt Debie

Existǎ ceva autobiografic ȋn poveste dincolo de nume?
Pot zice cǎ e un mix din viața mea mea cu cȃte ceva din vieţile prietenilor apropiaţi. De exemplu, eu n-am fost niciodatǎ cu un travestit, dar am prieteni cǎrora le place aşa ceva.

Apropo, criticii filmului spun că este „heteronormativ", din cauza insultelor homofobe sau din cauza scenei ciudate care se terminǎ cu Murphy disperat din cauza partidei de sex cu un transsexual. Existǎ vreun motiv clar pentru perspectiva strict hetero?
Nu poţi şti exact ceea ce se ȋntȃmplǎ [ȋn scena respectivǎ]. Poate cǎ cineva i-a supt-o ȋn dubǎ şi se mai ȋntȃmplase ceva pe lȃngǎ. Eu, unul, sunt heterosexual. Filmul deseneazǎ un personaj care… nu e cǎ mǎ simt apropiat de el, dar ȋl ȋnţeleg. Personajul ǎsta ar putea zice „sunt mȃndru cǎ-s hetero."

Publicitate

Ai ȋnvǎţat ceva cât filmai toate scenele alea cu oamenii care și-o trag?
Am ȋnvǎţat cǎ alcoolul ȋi ajutǎ pe oameni sǎ se dezbrace. [Rȃde] Ne-a ȋnvǎţat pe toţi mult despre energia din platou. O parte din acţiunea sexualǎ din film e realǎ, altǎ parte e simulatǎ. E şi, şi. Trebuie, oricum, sǎ fii atent la oamenii pe care ȋi filmezi, mai ales cȃnd spun „asta nu vreau sǎ fac." Niciodatǎ nu trebuie forţat cineva sǎ facǎ ceva ce l-ar supăra sau ceea ce nu vor ei, pentru cǎ asta ar face scena sǎ miroasǎ a stȃngǎcie. Ȋncerci sǎ convingi lumea cǎ ceea ce au de fǎcut e bun pentru film, dar ȋi şi ȋntrebi „ce-ai face tu dacǎ ai fi regizorul ȋn locul meu?" De multe ori, ei sunt cei care aduc ideile cele mai potrivite.

Karl Glusman, Aomi Muyock şi Clara Kristin ȋn "Love"(2015). Fotografie de Benoȋt Debie

Coloana sonorǎ a filmului e genială - un amestec retro de Bach, Erik Satie, Goblin sau chiar John Carpenter. Legǎtura dintre ele a fost faptul cǎ ţie ǎstea ȋţi plǎceau?
N-am reuşit sǎ scot din film piesa „Maggot Brain" de la Funkadelic, cǎ e una dintre preferatele mele. Aşa e, n-aveam muzici deloc ȋnainte de a ȋncepe editarea filmului. Am iTunes pe calculator, iar acolo e plin de muzicǎ cu rating de cinci stele. Ştii cum se face, fiecare-şi are propria selecţie de favorite. Eu am ȋncercat sǎ le pun pe astea primele, dar au fost situaţii ȋn care n-am reuşit sǎ cumpǎr drepturile, adicǎ n-ai reuşi ȋn veci să bagi muzică de la Beatles.

Ȋn industria porno s-a produs recent o schimbare majorǎ cu privire la folosirea prezervativelor şi mi se pare fain cǎ ai reuşit sǎ integrezi asta ȋn povestea ta.
Le folosesc ca sǎ nu rǎmȃnǎ gravide, nu ca sǎ se fereascǎ de boli. Prezervativele se mai şi rup, cam ca-n viaţa realǎ. N-are nicio treabǎ cu sexul protejat, doar nu vrea sǎ-şi lase vecina borţoasǎ.

Publicitate

Am o ȋntrebare care se potriveşte cu filmul tǎu: te excitǎ ceva neobișnuit? Sau ceva la care nu te aşteptai sǎ te excite?
Am vǎzut videoclip ciudat [al Sia] cu Shia LaBoeuf care joacǎ un Homo erectus ȋntr-o cuşcǎ. Acolo e o fatǎ de cam 14 ani care danseazǎ prin faţa lui. L-ai vǎzut?

Gaspar Noé

[Rȃde] Nu, dar am sǎ-l vǎd.Am vǎzut o tehnicǎ mişto la Love, aţi fǎcut astfel ȋncȃt filmul e tăiat astfel încât sǎ mimeze clipitul ochiului. Dacǎ vom compara asta cu împușcăturile ce puncteazǎ pǎrţile şocante din I Stand Alone şi, dacǎ luǎm ȋn calcul şi cǎ filmul tǎu nou e mai delicat şi romantic decȃt celelalte, am putea considera asta ca pe un ȋnceput al unei ars cinematografica Gaspar Noé de facturǎ mai delicatǎ?
Totul depinde de subiect. Filmul ǎsta n-a fost menit sǎ fie violent. Singurul acces violent din el e cȃnd cei doi membri ai cuplului drǎgǎstos se ȋmbatǎ sau se supǎrǎ şi ȋncep sǎ se insulte ȋn modurile cele mai urȃte.

Pǎi cam asta ar fi… sunt curios sǎ vǎd ȋn ce formǎ va fi lansat ȋn State şi dacǎ vor exista presiuni asupra ta ca sǎ mai tai din scene.
Eu nu tai din film, nu-mi plac foarfecile.

Tradus de Radu Negoiţǎ

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre Gaspar Noé:
Documentarul VICE despre Gaspa Noé
Gaspar Noé colecționează cărți de vizită de la prostituate
Fotografiile cu expunere lungă transformă în graffitti peisajul urban din Tokyo