Publicitate
Muzică

Cea mai bună muzică românească din aprilie 2016

Fanfara ciocârlia, Coma, Moonlight Breakfast, OK Corral și alții.

de Marius Ghenț
04 Mai 2016, 10:16am

Fotografie de Sweet Alize via Flickr

Luna aprilie a început cu o glumă, pentru că 1 aprilie, și s-a terminat cu alta: 1 mai a picat în aceeași zi cu Paștele Ortodox. Să-l pui pe român să aleagă între Dumnezeu și grătar e o glumă proastă. Dar vorba meme-ului: CSF? N-ai CSF. Ce s-a întâmplat între nu prea contează. Nu au avut loc evenimente memorabile în aprilie. Oricum toată lumea s-a chinuit cu acest conflict interior, de a alege între mici și pască.

Indiferent de cum ai petrecut weekendul, la masa pascală sau la iarbă verde, probabil că ai mâncat o tonă. E o tradiție autohtonă care se aplică la orice sărbătoare. Chiar și la înmormântare, unde toată lumea se îndoapă parcă în ciuda răposatului. În fine, ideea e că probabil te-ai ales cu niște kilograme în plus, de care vrei să scapi înainte de vară. Stai liniștit, lista asta cu cea mai bună muzică românească din ultima lună o să-ți dea destule motive să sari prin cameră pe electronică, rap, rock, brass și alte chestii ciudate:

ALBUME

Lancor – Naive

Primul material semnat de Lancor, lansat la propriul label Mother Moth, e perfect dacă vrei să bagi ceva în fundal în timp ce te joci Diablo, World of Warcraft sau Game of Orcs of Myth and Magic - cred că există și titlul ăsta. Ceva cu fantasy, oricum, în care acțiunea se desfășoară prin natură, mai mult decât oriunde altundeva. Și dacă ai și ceva set-up mișto în jurul calculatorului, cu lumini fosforescente și tot tacâmul, te-ai scos.

Pentru că te bagă în filme. Eu, după ce am ascultat albumul, am vrut să zăbovesc câteva ore prin ceva pădure dubioasă, unde zânele și-o trag cu elfii. Uită-te la tracklist. Ai piese ca „Cobalt Blue", „Waterfall", „Lullaby", „Spider", „Lunar" sau „Butterflies". E clar de unde și-a luat inspirația Lancor.

Ascultă dacă: Vrei să te îndrăgostești din nou de creatura aia albastră din Avatar, care iubea frunzele mai mult decât oameni.

Fanfare Ciocârlia – Onwards To Mars

Fanfare Ciocârlia, cea mai de succes brass band din România, împlinește anul acesta 20 de ani. Au cântat peste tot pe glob, din Statele Unite ale Americii și până în Oceania. Așa că s-au gândit să plece către Marte. Probabil plănuiesc să-și lege trăsura de rover-ul care face poze panoramice pe acolo și să meargă de la crater la crater să răspândească muzica de petrecere. Să cânte la verzișori pentru niște verzișori.

La modul cel mai serios, habar nu am de ce și-au numit albumul Onwards to Mars. Nu are absolut nimic de-a face cu Planeta Roșie. E o colecție de piese cântate în stilul lor caracteristic. Ceea ce nu e rău deloc, dar eu mă așteptam la un krautrock cu influențe balcanice. Sau cel puțin ceva care ar suna bine ca și coloană sonoră pentru un SF regizat de Kusturica - 2001: A Șatra Oddysey. Nu a fost să fie. Poate la următorul release.

Ascultă dacă: Speri să nu părăsească niciodată planeta Fanfare Ciocârlia.

frateleNORD – Triserica Neagră

Dacă-ți taie calea o mâță neagă pe stradă, ai belit pula, spune o superstiție din popor. Dar ce se întâmplă când vezi trei în fața ta? Probabil urmează să se deschidă un portal spre iad în orice moment. Cred că asta s-a întâmplat după ce băieții de la frateleNORD au făcut poza care a ajuns să fie coperta noului lor material. Și au căzut în ditamai puțul, unde au învățat tainele demonilor, înainte să fie scuipați afară în studio.

Rezultatul acelei sesiuni de înregistrări e Triserica Neagră, un mini-album cu versuri criptice, scuipate de un om care probabil se gândește pe loc la ce urmează să spună. De exemplu: „Îmi conduc singur armata mea de spermă / către undeva unde probabil ne așteaptă un cur / Și ne dăm seama că am băut drumul degeaba / scoatem pistolul și ne zburăm coaiele." Sunt sigur că are un sens toată treaba asta, dar e mai greu de înțeles ca o reclamă japoneză la o radieră biodegradabilă. Sau „Sparge buba când te blochează cu duba / și te controlează în tanga / și te ia Uberul cu targa / dar are doar tarif de noapte." Merită să-l asculți doar pentru prăjelile astea.

Ascultă dacă: Îți place să crezi că totul în univers e random, ca un vers de la frateleNORD.

Anadolchioi - Dobrogea Liberă

Sunt atâtea chestii pe care le poți iubi la EP-ul ăsta, care începe cu sunetul pe care-l auzi când încerci să găsești o frecvență OK pe un radio. E un laitmotif care se repetă, astfel încât îți dă impresia că se schimbă postul, și dai de piese total diferite, dar la fel de cloudy.

Piesa „Boom Boom Boom" e o reinterpretare a piesei „Rude Boy", de la Riri. Sună de parcă ar fi cântată sub apă. Cred că asta era și ideea, din moment ce titlul materialului mă duce cu gândul la litoralul românesc. Piesa următoare, „Satul de vacanță", e orientală as fuck, și nu mă lasă să uit că e vorba despre Marea Neagră. Apoi revin la bucăți subacvatice, ca „Aftermath", care sună de parcă un tren ar merge pe fundul oceanului. Nu credeam vreodată că o să vreau să aud așa ceva, dar cât trăiești înveți.

Ascultă dacă: Susții campania pentru câștigarea autonomiei ținutului dobrogean.

PIESE:

Killa Fonic – Pistolu, maceta

Începutul piesei mi-a adus aminte de asta. E de pe coloana sonoră a filmului Cani Arrabbiati, regizat de Mario Bava, care în traducere înseamnă „câini turbați". Și asemănările continuă, pentru că în film e vorba despre trei psihopați care terorizează o tipă și fac tot felul de alte chestii nasoale.

Killa Fonic s-ar potrivi în trupa aia. Și el poate fi caracterizat ca fiind un câine turbat. Din piesă am aflat că nu-i trebuie multe chestii ca să fie fericit. Are nevoie doar de focul din iad, un pistol, o macetă, mălai, ghete Prada, pizde și ochii lui mă-ta. Ține-ți-l în studio!

Ascultă dacă: Iubești și câinii turbați. Nu doar pe ăia vagabonzi.

Coma – Cel mai frumos loc de pe pământ

Faza asta cu cel mai bun loc de pe pământ e foarte subiectivă. Pentru unii e în pat, pentru alții pe fotoliu. De obicei în locuri unde nu te bate nimeni la cap și poți sta liniștit cu persoana iubită în brațe. Sau cu laptopul. Când de fapt ar trebui să fie oriunde ești în prezent. Chiar și la job. Nu-ți mai pierde timpul cu chestii care nu-ți plac, pana mea.

Băieții de la Coma zic că e de fapt persoana iubită. Discutabil. Dacă și tu ești de altă părere, nu contează. Ascultă piesa și o să vezi că ești în cel mai frumos loc de pe pământ, când o auzi în căști.

Ascultă dacă: Nu ești mulțumit cu poziția ta geografică actuală.

Citește și De ce DJ-ii care sunt cap de afiș la festivalurile mari din România sunt impostori

OK Corral – Love Periscope

În caz că ai uitat, mai e o lună până începe anotimpul preferat al tuturor. Și băieții de la OK Corral au zis să bage din timp piese dedicate verii. De ce nu? Cineva tot trebuie să facă un pic de promo pentru sezonul estival. Și cam asta e menirea ei pe pământ. Să fie ascultată la un rooftop party într-o dimineață de vară. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Asta cu toate că acțiunea clipului e filmată seara. Nu știu de ce, dar nimic nu e întâmplător. Oricum, nu recomand să o bagi în timp ce o arzi melancolic prin ceva parc. Nu o să înțelegi nimic, Jon Snow.

Ascultă dacă: Numeri zilele până în iunie.

Exit OZ – Hidra

Trupa timișoreană Exit OZ face un gen de jazz experimental care sigur nu e pe gustul tuturor. Să nu te aștepți la standarde și alte compoziții reciclate care sunt cântate de trei oameni într-un parc, sau pe ceva club aflat pe o barcă plutitoare unde berea e cât un pachet de țigări. Omul de rând, care ascultă jazz pentru că dă bine să mai pui un Miles Davis pe Timeline, probabil că nu ar înțelege mare lucru din ce fac timișorenii.

Spre exemplu, piesa asta merge în toate direcțiile. Câteodată e melancolică, alteori e brutală, nici nu știi în ce direcție te poate duce dintr-o secundă în alta. Probabil din cauza asta i-au zis „Hidra". Pentru că seamănă pe o plimbare pe spatele șarpelui mitologic. În funcție de mood-ul creaturii, poți să o arzi lejer sau la limitele disperării.

Ascultă dacă: Vrei să auzi și partea întunecată a jazz-ului.

Moonlight Breakfast – Time

Moonlight Breakfast cântă despre cele mai banale lucruri pe noul lor single. Despre cum nu ar trebui să renunți la visele tale, să nu pui importanță pe lucrurile materiale, să lupți, să schimbi lumea, și despre cum ACUM e momentul să-ți schimbi mentalitatea și să „go for it". Dacă te-ai uita la clipul de mai sus fără sonor, ai crede că te uiți la ceva mesaj care ar trebui să meargă 24/7 pe un televizor într-o grădiniță. La finalul căruia ar apărea ceva brand de înghețată să-și promoveze noul sortiment.

Dar știi ce? Nu sună rău, dacă dai drumul și la muzică, evident. Din când în când e bine să ai și astfel de mesaje în viața ta. Mai ales pentru că destinul încearcă din răsputeri să îți bage cuie în coaie în fiecare zi de când ne naștem și până murim. Viața suge, cu momente sporadice de fericire. Piesa asta e un astfel de moment.

Ascultă dacă: Mai vrei să lași cinismul la o parte din când în când.

Citește și Cum să fii DJ în România în 20 de pași

The Watcher – Triumf

The Watcher e, dacă nu greșesc, primul rapper steampunk din România. Ce e un rapper steampunk, mă întrebi? Ei bine, e la fel ca oricare alt rapper, doar că poartă ochelarii unui conducător de locomotivă cu aburi. E ironic că-și zice The Watcher, pentru că mi-e greu să cred că se poate vedea ceva prin chestiile alea. Dar îl cred pe cuvânt. Are și o voce foarte groasă, ceea ce mă face să cred că a aruncat cărbune pe foc toată viața. De fapt, a cântat în trupa de rap Renegații, printre primele din România, iar acum s-a decis să se reapuce de artă.

Adevărul e că și-a făcut o revenire destul de faină, dacă te iei după videoclip, care e o frumusețe. Se vede că a băgat bani în producție. Ai de toate. Femei pe bar, mașină de ambulanță, o echipă de fotbal american și un cameo de la Macanache. Mă așteptam să apară și Cioloș la un moment dat. Oricum e peste tot zilele astea.

Ascultă dacă: Crezi că soluția e revoluția.

Phunk B – Nu mi-e frică de moarte

De multă vreme nu am mai auzit o piesă rap atât de coioasă. E genul ăla de rap pe care vrei să-l auzi în mașină în timp ce mergi încet prin fața blocului unde stă haterul tău de suflet. În anii 90 toată lumea striga în stânga și în dreapta cât de tare e el. Cumva, treaba asta s-a schimbat în timp, pentru că era și normal să se treacă la alte chestii. Din când în când mai merge una de nostalgie.

Și ce mesaj are Phunk B. Nu îi e frică de moarte. Imaginează-ți că vine un tip la tine, dacă faci figuri, desigur, și în loc să-ți zică amenințările clasice, ți-o dă cu expresia „nu mi-e frică de moarte" în timp ce se uită normal la tine. Pariez pe orice că o să-nghețe căcatul în tine. Asta da atitudine. Nu prea ai chef să te legi de cineva care trăiește după motto-ul ăsta.

Ascultă dacă: Îl scuipi în față pe băiatu cu coasa-n mâini și cu glugă pe cap.

Blacktee – Didn't Happent But It's True

Blacktee și-a taguit piesa pe Soundcloud ca fiind vaporhouse. Adică are elemente de house și vaporwave. Era mai ok dacă zicea așa. Pentru că nu avem nevoie de un alt gen în muzica electronică. Sunt mai multe ca dosarele din sediul DNA. Dar avem nevoie de mai multe creații ale producătorului bucureștean. Asta e clar.

„Didn't Happen But It's True" e a doua piesă lansată în luna aprilie. Prima se numește „Community of Two", și e aproape la fel de bună ca asta. Diferența e că nu sună la fel de dark.

Ascultă dacă: Răspunzi la mesaje cu imagini găsite pe internet, pentru că petreci prea mult timp prin taburi.

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește și despre alte luni:
Cea mai bună muzică românească din martie 2016
Cea mai bună muzică românească din februarie 2016
Cea mai bună muzică românească din ianuarie 2016

Tagged:
COMA
Cultura
Vice Blog
Fanfare ciocarlia
OK Corral
moonlight breakfast
cea mai buna muzica romaneasca
Lancor
Fratelenord
Anadolchioi
Killa Fonic
EXIT OZ