Mereu m-au scârbit politicienii români care, în loc să vorbească despre proiecte reale sau despre scandalurile de corupție din jurul lor, repetă constant cuvântul „Dumnezeu" și se laudă cu cât de credincioși și naționaliști sunt. Sunt oameni care folosesc ortodoxia ca o armură, pe principiul „dai în mine, dai în fabrici și uzine", ca să te convingă să ignori toate greșelile sau furturile pe care le-au comis în alte mandate sau sunt oameni care pur și simplu nu au nimic altceva de zis. Pe lângă faptul că este un păcat să te fălești cu credința ta, politicienii ăștia scuipă pe convingerile spirituale ale oamenilor când le reduc la niște banale instrumente de manipulare electorală și par să aibă mai puțin respect față de ideea de religie în sine, decât am eu, ca ateu. După tot scandalul legat de Marian Munteanu, tipul care visa la o Românie fundamentalist ortodoxă, mi se pare important să-i reținem pe cei care vor să folosească creștinismul ca o armă electorală. În caz că ți-e silă să te uiți la TV, ți-am făcut o listă cei mai cunoscuți candidați care s-au folosit de religie în declarații politice, că tot suntem în perioada sărbătorilor.

Gabriela Vrânceanu Firea are în 2016 o platformă politică axată pe idei moderne precum „Fiecare femeie la ea acasă poate fi numită o menajeră". E o evoluție clară față de 2014, când mergea pe ideea că „Nu ești un om complet fără să crești un copil". Femeie tradiționalistă, Firea îl invocă pe Dumnezeu ca responsabil pentru absolut toate acțiunile ei, de la faptul că s-a cuplat cu Florentin Pandele, primarul orașului Voluntari, după o înmormântare, la ăla că se simte trimisa lui Dumnezeu în această campanie electorală, după cum scrie, cu multă modestie, pe blogul personal: „Când voi fi primar general al capitalei, peste foarte puţin timp, cu ajutorul lui Dumnezeu".

Dacă vrei să te distrezi, ia orice interviu transcris cu ea și caută cu Ctrl + F ca să vezi de câte ori zice Dumnezeu pe conversație. Până acum am găsit cel mult 11, dar cred că poate mai mult.

Deși are un discurs mai curat ca Firea, nici candidatul Partidului Național Liberal n-a fost mai prejos când era vorba să facă declarații politice axate pe creștinism. Pe vremea când Victor Ponta și reprezentații BOR duceau o campanie de atac la adresa religiei lui Klaus Iohannis, Predoiu a ripostat cu o scrisoare deschisă scrisă „ca de la ortodox la ortodox". Acolo, el a descris statul laic, pe care l-a reprezentat ca ministru al Justiției, cu enunțul: „Gândiţi-vă la România Ortodoxă ca la o Coroană de Aur şi la minorităţile noastre etnice sau religioase ca la nestematele rare care o împodobesc!" Problema e că, din punct de vedere constituțional, ortodocșii nu ar trebui să fie cu nimic superiori celorlalte confesiuni.

Tot el a vorbit despre cum Catedrala Mântuirii Neamului este „un proiect bun pentru Bucureşti", în timp ce moscheea mare ar fi inoportună. A mai subliniatși pe pagina lui de Facebook că politicienii care susțin multiculturalismul sunt responsabili pentru transformarea Bruxellesului în „sanctuar european al terorismului",

Anul ăsta avem o invazie de jurnaliști care candidează la primăria generală în numele unor partide politice, lucru care spune multe despre cât de obiectivi erau acești oameni pe vremea când lucrau în presă. La niciunul dintre ei nu este mai evident acest lucru, ca la Robert Turcescu (nu, nici măcar la Firea sau la aia de la Realitatea care se lingea cu-n tip urmărit penal prin parcări și candidează la primăria sectorului 1).

E interesant cum oameni de genul ăsta insistă să îmbine impostura cu cât mai mulți termeni din câmpul lexical al creștinismului ortodox, ca să diminueze gravitatea faptelor comise. De exemplu, când Turcescu a recunoscut că a fost ofițer acoperit al Armatei a făcut-o cât mai teatral și grețos posibil: „Am ales să nu-l tradez pe bunul Dumnezeu și să fac această mărturisire publică. Refuz să fiu Iuda în fața lui Christos, chiar dacă astăzi, celor ce vor citi și vor vedea acest text poate că nu le va fi foarte clar ce se întâmplă. Amuzant e că, la finalul declarației, încearcă să mute vinovăția care planează asupra lui și să facă cititorul să se simtă la fel de responsabil, că doar toți suntem păcătoși: „Rugați-vă pentru mine și cu mine să fim iertați și izbăviți. Sunt pregătit să îndur oprobiul public, îl merit, dar sper să avem parte de legi și de judecători drepți.Cu Dumnezeu înainte și va fi bine! Vă cer iertare tuturor". A adăugat și că iese din viața publică după asta.

Apoi, evident, s-a sucit, dar măcar are scuză c-a făcut-o la insistențele lui Dumnezeu: „Spui că după momentul din septembrie ar fi trebui să închei povestea cu jurnalismul. M-am gândit, să știi, să fac asta. Dar, uneori, Dumnezeu, prietenii și familia îți spun că ai putea avea șansa de a o lua de la capăt. Mie mi s-a întâmplat să aud aceste îndemnuri.

Pe lângă toți candidații din presă, anul ăsta avem probabil cei mai mulți candidați condamnați la închisoare sau urmăriți penal din istoria electorală a României. Și e amuzant că legile-s atât de proaste că asta nu-i oprește să candideze, iar partidele se prefac că ar fi curați ca lacrima. Unul dintre acești candidați este Adrian Severin, condamnat în februarie la trei ani și trei luni de închisoare cu executare,pentru c-a cerut o șpagă anuală de o sută de mii de euro. Pe lângă niște metafore penibile în care explică faptul că el va fi calul de bătaie în cărca căruia vor intra tinerii Harapi Albi în politica românească, Severin îți arată clar ce fel de politician e printr-o serie de articole intitulate BOR,ultima redută de apărare a neamului românesc, de pe blogul lui.

E cumva foarte trist că singurul candidat independent care a strâns semnături pentru alegerile de anul ăsta e un legionar extremist și xenofob, dar asta cumva spune în ce fel de țară trăim.

Berenghi e un personaj fascinant care a luptat în legiunea străină, e patronul unei cafenele cu manele turcești de vizavi de facultatea de drept și are atât de multă boală pe musulmani încât plantează hoituri de porci vopsite-n Tricolor pe terenul viitoarei moschei. Tot el a montat cruci acolo și a adus preoți să le sfințească. Recent, i s-a deschis dosar penal după ce a umplut centrul Bucureștiului cu cruci de lemn pe care scria „nu vrem megamoschee". El a promis că va închiria un elicopter din care va lansa măruntaie de porc peste moschee, când va fi construită: „Dacă de-a lungul sutelor de ani acest pământ a fost numit scutul creştinătăţii împotriva islamului, dacă Ştefan cel Mare a fost numit de Vatican atletul creştinătăţii, alţii s-au jertfit pentru ţară, noi în 2015 ne batem joc? Nu."

Foto via pagina de Facebook a lui Cristian Popescu

Ca să fiu cât de cât concis, am vrut să fac articolul doar cu candidați la primăria generală a Bucureștiului, dar n-am putut să rezist la doi politicieni care umblă atât de mult cu Dumnezeu în gură precum Cristian Popescu „Piedone" și Cătălin Cherecheș de la Baia Mare.

Cătălin Cherecheș de la Baia Mare a fost dus în arest preventiv pentru luare de mită, acum o zi. Prima lui reacție a fost să se compare cu Iisus Hristos prin enunțul „În perioada asta altul mai important a fost răstignit". Apoi a făcut niște comentarii foarte dubioase despre denunțătorii săi, niște afaceriști băimăreni: „Doar i-am amintit ca să ştie că ştiu şi sunt convins că instituţiile statului o să se ocupe de ei. Pe mine mă interesează ca Dumnezeu să-i odihnească în pace. O să mă rog pentru asta". E probabil cel mai frumos mod în care a spus vreodată cineva că se roagă pentru moartea dușmanilor. Dar na, era Joia Mare. Apropo, Cherecheș tot candidează, în ciuda arestului, din partea UNPR.

Piedone a fost ateu până a văzut chipul lui Dumnezeu într-un ciur: „De atunci, am luat calea Domnului, cred cu desăvârșire astăzi în Dumnezeu din acel moment. În 1996, mi s-a întamplat, eu aveam vârsta lui Iisus, adică 33 de ani", a declarat Piedone pentru Kanal D. După ce-a avut loc tragedia de la Colectiv din cauza indolenței administrației sale, Piedone s-a retras din politică, pentru că i s-a părut moartea copiilor ălora o lecție de Divinitate pentru el: „Stiu ca bunul Dumnezeu nu ne dă pedepse, ci lecții din care să învățăm." Acum, după câteva luni de pauză,

Dar, la fel ca-n cazul Turcescu, Dumnezeu s-a sucit și i-a trimis mesaje să candideze totuși, că ce-ar fi sectorul 4 fără el: „Ca un bun creștin ortodox, îi sunt recunoscător lui Dumnezeu, că în toata această perioadă am întâlnit pe stradă, în parc, în magazine, oameni care mi-au amintit ce reprezint pentru ei." Din fericire, Dumnezeu n-a trecut și pe la Biroul Electoral, care i-a respins definitiv candidatura lui Piedone, după trei încercări creștinești și deloc disperate ale edilului.

Cu atâția candidați buni creștini, restul putem doar să zicem „Doamne ferește!"

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre alegerile din 2016:
Candidații la primăria Bucureștiului îți arată că orașul ăsta nu are nicio șansă
Am fost la ședința de buget de la Primăria Sectorului 5, ca să văd pe ce se duc banii tăi
Cele mai dubioase idei de campanie ale candidaților la locale