Haosul superb de la Electric Castle, în 50 de fotografii

La fel ca în fiecare an, la Electric Castle dai de oameni de toate vârstele și din toate păturile societății.

|
iul. 6 2015, 11:40am

La fel ca în fiecare an, la Electric Castle dai de oameni de toate vârstele și din toate păturile societății. Aici vezi orice, de la țărani care lucrează pământul în fiecare zi, până la copii care probabil că nu-și vor aminti mare lucru peste câțiva ani și ciudați care se desfășoară în libertate, pentru că nimănui nu-i pasă. În cele patru zile de festival, am întâlnit o groază de oameni care mi-au făcut experiența și mai interesantă, pentru că niciodată nu mă plictisesc cu rasa noastră fascinantă. Ei sunt o parte la fel de importantă Electric Castle ca trupele, fără de care nu și-ar avea rostul evenimentul. Și, după cum o să vezi în pozele de mai jos, câteodată ies în centrul atenției și devin atracția principală şi-ţi vine să zici că-s mai hardcore ca Prodigy în epoca lor de aur:

Găsești imaginile mai jos.

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai citește despre Electric Castle:
Ploaia a făcut Electric Castle să arate ca un festival de metaliști
Ghidul VICE pentru Electric Castle, de la A la Z

Probabil că s-au dat pe hintă să vadă mai bine la scene. Cel mai eficient și mai puțin bădăran mod de a te bucura de concert fără să-i deranjezi pe cei din fața ta. Sau doar pentru că e fun. Și chiar e, la orice vârstă. Fugi în pauza de masă într-un parc și o să vezi că am dreptate.

La Electric Castle, orice moment e potrivit pentru un aranjament floral spontan. Designerul se cunoaște și la beție, mai ales când este ecologist.

Îmi pare rău, că nu l-am întrebat de unde și-a cumpărat hanoracul. Acum nu o să pot să merg de Halloween îmbrăcat în tigrul ăla din Winnie The Pooh.

Omul cu banana a fost la fel de omniprezent la castel ca băieții de la Power Rangers. Aici își cumpăra ceva de băut, ca să poată să-și ducă banana prin mulțime la fel ca Iisus crucea.

Când stai în ploaie două zile, e un miracol dacă nu te răcești. Din fericire, pentru asta există prieteni. Să te șteargă la nas când ți-e greu.

Oamenii ăștia băteau la aparate mai ceva ca ăia de la The Glitch Mob. Erau pe ultima sută de metri să-și facă bani să intre la Prodigy.

Soldatul căzut la datorie nr. 1. E o temă constantă la orice festival.

Nu știu la ce se uita prin gaura aia, dar după cum își ține mâna stângă în fața corpului, sunt sigur că a meritat.

Mama găinilor din Bonțida, un model al electroturismului, agroturismul muzicii electronice rurale.

Curiozitatea țăranilor a fost destul de mare. Probabil se ofticau că Ceaușescu nu le făcea festivaluri în aer liber. O seară disco la cooperativă și atât. Nu știai niciodată ce securist se spărgea pe ringul de dans.

Soldat căzut la datorie nr. 2. Și-a pus ochelarii de soare să nu-l deranjeze luminile stroboscopice în timpul somnului de frumusețe.

Se vede că o iubește mult, după modul în care o ține strâns în brațe. Dacă aș fi fost eu în locul lui, strângeam geanta din dreapta să nu rămân fără portofel, dar eu sunt un porc.

Aici se rugau la zeii techno-ului, pentru încă un an prosper de muzică bună.

Nici nu mai ai nevoie de haine, când te spargi pe piesa ta preferată. Nu strică nicio băutură puternică, dar văd că s-a gândit deja la asta.

Câteodată nu ajungi așa ușor la mucii ăia din spate. Ai nevoie de o mână de ajutor. Mai exact, de două degete.

Asta e poza mea preferată din univers. Era un fel de „Machete" de Bonţida.

Soldat căzut la datorie nr. 3. Înainte de culcare, merge un suc și un pic de ceai. Sunt sigur că era ceai în sticla aia de apă plată.

Ordinul bătrânelor din Bonțida planifica cum să împartă camere și cât să ceară pe noapte, la tinerii care încă nu știau că în camping erau nisipuri mișcătoare.

Unele persoane nu au fost impresionate de concerte. Altele da.

Cineva stă acum la ștrand fără o pereche de ochelari de soare portocalii. Încă o pierdere pentru multivers.

Unde unii vor să-și declare iubirea, alții vor să deseneze o pulă gigantică. Asta înseamnă libertate de exprimare.

Cine s-a gândit din timp nici nu a avut nevoie de cizme de cauciuc.

Sper că nu s-a lăsat prea mult pe ea. Altfel, o să vadă de ce se zice că iubirea doare.

Răsăritul se vede mai bine prin ceață. Dar, dacă ceaţa aia miroase a ceva bun, e şi mai bine.

Nu l-am văzut cum dansa, dar e clar că are stil.

A ajuns mai devreme ca restul, la after.

Aici au picat unele persoane. Cred că și eu.

Regula de bază e să-ţi lași cizmele afară. Bei cât bei, dar nimeni nu ia somnul încălțat. De-asta românii sunt samuraii Carpaţilor.

Gardurile din jurul campingului nu au fost folosite doar împotriva oamenilor care nu aveau corturi. Erau folosite și pentru a întinde hainele și prosoapele pe ele. Și nici nu aveai nevoie de clești.

Rulat de iarbă la iarbă verde. Mă rog, aproximativ verde. Bine, noroi, dar cui îi pasă?

Baia naturală din camping e cea mai bună când nu ai alte alternative. Dar să ai grijă să nu dai peste un cort, că nu se anunță ploaie în fiecare dimineaţă.

Unii zburau de fericire, alţii zburau pe bicle. Important e că am aterizat toţi în noroiul din care am plecat.

Unii făceau afaceri cu cizme, alții cu mâncare. Produse naturale, la preț de țară. Românul s-a născut cu minte de antreprenor.

Singurul mod prin care poți să te dai cool într-un hamac roz e să ai o bere într-o mână, o țigară în alta și ochelari de soare pe față. Asta înseamnă să fii mafiot.

Din păcate, nu s-a dat pe skate cu cizmele în picioare. Aia m-ar fi impresionat, pentru că e aproape imposibil.

Vreau să cred că a venit de acasă cu balonul ăla. I-a pictat o față și l-a tras după el peste tot la festival. Tot e mai ok decât unii prieteni care sunt loviți de oboseală și devin atât de insuportabili, că îți vine să le bagi fân pe gât.

Pruncul ăsta o văzut mai bine ca mine la scenă. Sper să merite pentru toate înjurăturile şi blestemele pe care le-a primit de la oamenii din spate.

Flaconul și tovarășii. Tot ce-ți trebuie pentru o noapte în care vei avea o discuție nasoală cu ăia de la securitate, dacă te prind cu băutură adusă din afara festivalului.

Era atât de mult pe filmul lui, că se credea regele castelului.