Fotografii via Wikimedia Commons și Wikimedia Commons, colaj de Dana Alecu

Trăim vremuri în care e la modă ca unii oameni să dea sfaturi altor oameni despre relații. Știi ce zic, lumea halește pe nerăsfulate ghidurile alea practice care te-nvață, pe etape și cu exemple, ce să faci în relația de cuplu, ce să nu faci, cum să te comporți dimineața și cum seara. Numai că sfaturile alea nu-s neapărat credibile, pentru că habar n-ai cine le scrie.

Ești român și suspiciunea face parte din ADN-ul tău. Normal că n-ai încredere în ce debitează cineva de care n-ai auzit. Dar ți-ar prinde bine niște sfaturi pe care să le aplici, totuși. Unde să te duci? Cui să te adresezi? Cine-s oamenii de nădejde ai patriei, cei ale căror povețe de amor le-ai urma negreșit? Păi, evident, scriitorii neamului, cu precădere ăia care-au mierlit-o. Ăia sunt o oază de încredere pentru toți. Nici nu contează dacă ți-a plăcut sau nu opera unuia, nici măcar dacă ai citit-o ori ba. Atâta vreme cât s-a decis unanim că ăla-i autor mare, e credibil.

Cum cei mai apreciați autori ai națiunii sunt pământ la ora asta, m-am gândit să salvez cumva situația. Așa că am scormonit un pic prin viețile lor amoroase și ți-am zis fix ce ți-ar zice și ei, dacă ar fi printre noi.

Slăbiciunea sufletească a lui Eminescu pentru Veronica Micle e arhicunoscută de toată lumea. Omul suferea rău după Veronica, o blondină focoasă, căreia îi închina poezii de dragoste și dor. Și îi mai scria nenumărate scrisorele în care-i spunea, cu o grămadă de cuvinte și metafore, c-o iubește de nu mai poate. Relația lor a fost una tumultuoasă, plină de pasiuni și îmbârligături care azi ar fi ținut prima pagină a tabloidelor. Dar a fost și-o relație modernă. Ba s-au iubit ca doi liceeni în recreație, ba s-au despărțit și și-au făcut de cap cu alții, ba le-au făcut pe ambele simultan.

Iar printre băieții cu care Veronica Micle i-a stârnit crize de gelozie lui Eminescu se numără și nenea Iancu. Micle l-a cunoscut pe Caragiale chiar prin Eminescu, la București, și a avut o scurtă relație cu dramaturgul, în vremea în care acesta a lucrat ca revizor școlar în Moldova. Nasol pentru Eminescu a fost c-a aflat de escapada Veronicăi ca-n versurile băieților de la BUG Mafia: de la un prieten, jurnalist în Botoșani.

După episodul ăsta, Eminescu a iertat-o pe Micle, dar a reacționat agresiv față de nenea Iancu. L-a numit „canalie‟, l-a provocat chiar la duel. Dar Caragiale era mai dandy de felul lui, așa că nu s-a ajuns decât la o simplă îmbrânceală între cei doi.

Ce-am învățat despre amor de la Mihai Eminescu:

Din tot triunghiul ăsta amoros, e limpede că sfatul celor trei ar suna ceva de genul: „Scrie-i, man, femeii o schiță umoristică, dacă vrei s-o agăți, nu-i umple mailul cu poezioare siropoase!‟.

Sigur îl ții minte pe Ion Creangă ca pe tipul ăla bărbos care ți-a cam chinuit copilăria, pentru că la școală te puneau să citești despre poznele din copilăria lui de la Humulești, în loc să-ți trăiești copilăria ta. Dacă nu știai, viața amoroasă a lui Creangă a fost la fel de zvăpăiată ca Nică în „Amintiri din copilărie‟.

Creangă avea un fetiș pentru călugărițe tinere, așa cum dezvăluie George Călinescu, în volumul „Viața și opera lui Ion Creangă". După ce-a absolvit Seminarul de la Socola și-a devenit diacon la 22 de ani, Ion Creangă, împreună cu un tovarăș de desfrâu, făceau turul mânăstirilor, în căutare de party-uri cu măicuțe fierbinți și dispuse. Și îi cam ieșeau socotelile humuleșteanului, care se pare c-avea destul succes. Asta în ciuda faptului că pe atunci nu se apucase să scrie poveștile care l-au consacrat în literatură română, deci nu era vreun flăcău popular.

Bine, adevărul e că Creangă nu se limita doar la călugărițe. Legenda spune că omul era gagicar mare, avea chiar și-o schemă proprie, ca să nu uite ce domnișoare sunt disponibile. Făcea semne pe casele doamnelor care-l plăceau, ca să știe unde să poposească, când se-ntorcea de la băută. Un fel de comment pe wall-ul ei, varianta de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Ce-am învățat despre amor de la Ion Creangă:

Că nu e bine, după ce ai dat pe gât câteva kile de vin, să te dai, așa, la prima femeie care-ți iese în cale. Ai nevoie de un sistem. Bine, asta învățat-o încă din facultate, dar dacă și Creangă zice așa…

Ion Barbu e băiatul care a scris poemul ăla cu titlu ciudat și pe care l-ai studiat prin liceu: „Riga Crypto și lapona Enigel‟. Considerat unul din reprezentanții de seamă modernismului literar, Barbu a fost matematician de profesie, iar numele său real era Dan Barbilian. Dar pe lângă poezie și cifre, Ion Barbu mai avea două mari pasiuni în viață: cocaina, de care era dependent, și femeile.

Dacă ar fi cineva în măsură să-ți dea sfaturi de agățat, Barbu ar fi persoana potrivită. Deși n-avea nicidecum look de donjuan, era chelios și purta o mustață cam stufoasă, se pare că Ion Barbu a bătut toate recordurile în materie de gagici. Când a ajuns pe la 4 000 de amante, s-a plictisit și el să le mai numere.

Mai mult decât atât, ar fi putut să fie un idol pentru bărbații din zilele noastre. Pe lângă faptul că avea priză la femei, n-avea nici probleme cu soția pe tema asta. Nevastă-sa era de acord cu aventurile sale. Într-un interviu acordat în 1983, Gerda Barbilian spunea:

„Sigur c-am fost geloasă, dar nu să-i fac scene. (…) Normal că atrăgând atenția, nu putea rămâne în umbră. Era vivace, ochii lui sclipitori, ah, tempi pasați. Nu era un molâu, știam că trebuie să rezist. Am fost mândră de el‟.

Ce-am învățat despre amor de la Ion Barbu:

Că, uneori, cea mai simplă metodă ca să-i explici prietenei sau soției de ce ai ajuns acasă dimineața e să-i spui: „Stai liniștită, nu s-a întâmplat nimic. Am tras niște cocaină și mi-am tras-o cu două‟.

Dacă soția lui Ion Barbu trecea cu vederea aventurile poetului, cea a lui George Călinescu era o femeie și mai progresistă. Într-un volum publicat recent, în 2014, unul din foștii studenți ai lui Călinescu prezintă notele informative adunate de Securitatea regimului comunist, care între 1959 și 1961 l-a filat pe celebrul romancier și critic literar. Deși Călinescu nu mai era la prima tinerețe, cică încă era-n formă și avea lipici la domnișoare.

Într-una din notele informative ale Securității, una din amantele lui povestește cum a cucerit-o criticul și mărturisește că acesta o iubea „aproape delirant‟. Și ca totul să fie ca într-un roman libertin, soția lui Călinescu, Alice Vera, nu doar că era de acord cu aventurile extraconjugale ale soțului ei, dar își aducea aportul la ele: îi căuta amante. Și la bine, și la rău, cum ar veni.

Ce am învățat despre amor de la George Călinescu:

Toată chestia asta ar putea să fie un imbold pentru populația tânără de sex masculin, ca să se apuce de scris. Oricum, ar încuraja tinerimea să se aplece spre literatură, mai mult decât toate cercurile literare de pe la noi.

Autor al romanelor „Patul lui Procust‟ și „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război‟, Camil Petrescu a frânt iremediabil inima unei tinere, Cella Serghi, în timp ce se relaxa la un ștrand bucureștean. Și după aia n-a mai scăpat de ea.

Cella s-a îndrăgostit atât de tare încât a făcut tot posibilul ca să petreacă cât mai mult timp în compania Camil Petrescu. Îl aștepta dimineața și-l însoțea la cârciuma unde-și răsfoia scriitorul ziarele, ba chiar i-a făcut cunoștință cu soțul ei, cu care Camil Petrescu s-a și împrietenit, de altfel. Mai mult, Cella și-a părăsit soțul ca să fie cu Camil Petrescu, dar acesta era super dedicat activității lui de scriitor și-a rămas rece la toată situația.

Până la urmă, Cella Serghi s-a apucat și ea de scris, ca să aibă în continuare motiv să stea prin preajma lui. Nici asta nu l-a impresionat pe Camil Petrescu, care scria în „Note zilnice‟: „Am cetit până acum la ora două romanul scris la mașină al Celiei S. (…) E totuși mediocru prin incultura ei, e plin de gafe dintre care una singură (dintre sute și sute) ar îngropa o carte… Totuși e un material care, ușor prelucrat (pentru mine ar fi fost ușor dacă aș avea timp), ar da o carte de mare succes‟.

Ce am învățat despre amor de la Camil Petrescu:

Dacă simți că ești celebru la tine-n bloc sau ai multe urmăritoare pe Facebook și ai nevoie de sfaturi profesioniste, gândește-te la Camil Petrescu. Sigur ți-ar zice s-o lași mai moale, că n-are rost.

Cel mai bine ar putea să-ți explice cum vine asta Ionel Teodoreanu, ieșeanul cunoscut mai ales pentru romanele „La Medeleni‟ și „Lorelei‟. Avocat de profesie, Teodoreanu e unul din puținii scriitori români care s-au încununat cu laurii succesului literar încă din tinerețe. Dar nici celebritatea asta, dobândită spre sfârșitul anilor 1920, și nici faptul că omul făcea sport și arăta binișor, nu l-au ajutat în tentativa lui de a cuceri o actriță de pe scena teatrului Majistic, din București.

Scriitorul s-a îndrăgostit nebunește de Nadia, măritată cu un aviator din familia Cantacuzino. Așa c-a început s-o curteze intens pe domnișoară. A încercat să-i fure inima prin orice mijloace. I-a scris poezioare din suflet, scrisorele, i-a trimis cadouri și buchete de flori. Ce să mai, a-ncercat omul tot tacâmul, probabil tot ce scria în ghidurile practice de agățat ale vremii.

Actrița nu l-a băgat în seamă și i-a dat cu flit, ceea ce l-a făcut pe Teodoreanu să se văicărească amicilor și să se pună strașnic pe băut. Mai târziu, după ce a venit la putere regimul comunist, Nadia Cantacuzino a fugit din țară, la Paris, cu soțul ei. Acolo și-a continuat cariera de actriță, care a culminat cu rolul din „La Dolce Vita‟, în anul 1960. Teodoreanu a murit în București, la 58 de ani.

Ce-am învățat despre amor de la Ionel Teodoreanu:

Că există, totuși, o pedeapsă, cât de mică, pentru cei care scriu romane proaste, care terorizează generații întregi de școlari.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte materiale despre amor:
Site-urile de matrimoniale m-au ajutat să-mi dau seama cât sunt de superficială
Șase sfaturi de amor. De Dragobete
Arată-i lui Valentin cine e dac adevărat: cinci pași simpli pentru un Dragobete patriotic