Chestii

Am fost prin ștrandurile din București, ca să aflu care e cel mai bun

Am făcut proiectul Ștrăndooț, ca să cercetez bazinele din București.

de Mihnea Mihalache-Fiastru
13 August 2015, 7:42am

Fotografii de Mircea Topoleanu

Dacă mă vezi pe ștrand, întoarce capul după mine și ai răbdare: ceva ce nu vrei să ratezi urmează să se întâmple. Am aproape 33 de ani, 192 de centimetri, 94 de kilograme și mă bălăcesc la fel cum o făceam la 12 ani.

Sunt pe ștrandurile din București din 1989, fac niște sărituri la care nu te-ai aștepta să iasă dintr-un asemenea fizic, știu toate bazinele din oraș și cum să mă arunc în funcție de cât de adânc e fiecare, am nevoie de o apă de doar 20-30 de centimetri adâncime ca să fac o tumbă în aer, identific cu ușurință izul interlop din apropiere, știu ce poți mânca fără să ți se facă rău la 40 de grade, înțeleg cu care fete poți să vorbești și cu care nu, știu cu cine te poți antura la bălăceală, chiar dacă nu îi cunoști și am folosit toaletele și bazinele ștrandurilor în toate felurile acceptate și neacceptate și mai ales invidiate.

M-am scăldat în Dâmbovița, în majoritatea lacurilor și în toate ștrandurile din București. Am trăit și m-am bucurat de anii bălăcelii organizate din comunism, apoi, în anii 90, de gloria scăldatului, când orice era posibil, cum ar fi să ne aruncăm din toți pomii în bazinele jegoase ale vremii. În anii 2000, când scăldatul public a început să dispară din cultura bucureștenilor, platforma de la ștrandul Tineretului a fost abandonată și alte ștranduri au fost închise definitiv, am suferit.

Dar m-am întors pe ștranduri în 2015, cu proiectul P'afară, din care face parte și capitolul Ștrăndooț, axat pe distracție, antropologie și explorare a ștrandurilor din Capitală. Am vrut să le arăt oamenilor o lume în care am crescut, care mă bântuie de mult timp, un spațiu în care visul libertății unei sărituri în cap se ciocnește simpatic cu realitatea bazinului aglomerat de sub tine.

ȘTRANDUL VĂCĂREȘTI

Strada Pridvorului 25
10 lei în timpul săptămânii, 15 lei în weekend

Istorie: Deși un ștrand cu valoare personală deosebită, locul copilăriei mele fără de care ideea de Ștrăndooț nu ar fi apărut, este un ștrand nou, dat în folosință în vara anului 1990.

Distracție: Este unul dintre ultimele ștranduri unde se mai întâmplă bălăceală de modă veche, așa cum era o dată în București scăldatul oamenilor săraci, de la periferie. Când eram mici nu aveam tobogane și spații de joacă amenajate la ștrand, așa că singura modalitate de distracție era să ne transformăm în acrobați și să facem sărituri și tot felul de giumbușlucuri în apă. Astăzi, puțini copii mai au calitățile fizice pentru astfel de sărituri, dar dacă vrei să-i vezi pe „supraviețuitori" cum se joacă, vino pe Văcărești.

Sexy: Fete frumoase, coborâte din raiul din Berceni în oala fierbinte din Văcărești. Băieții sunt foarte masivi și musculoși, semn că gena lui Coco Anghel, Dumnezeu să-l ierte!, primul naș al Clanului Sportivilor, încă e aici.

Nota: 9/10

ȘTRANDUL GIULEȘTI

Calea Giulești 240
5 lei în timpul săptămânii, 10 lei în weekend

Istorie: Construit odată cu cartierul, în anii '60, ștrandul se găsește în inima Giuleștiului, la stația de tramvai Copșa Mică. E singurul ștrand din București încă de stat, aflat în îngrijirea Administrației Lacuri Parcuri și Agrement București, este mic, cu o capacitate de două sute de oameni și un singur bazin, recondiționat.

Distracție: Nu sunt tobogane, nici spații de joacă amenajate, dar nici nu e nevoie, copiii din Giulești fac atmosfera perfectă. Aici observi cea mai de modă veche bălăceală din București. Sunt prietenoși și dornici să se scalde cu tine. Au fost impresionați de săriturile mele, iar ăsta e cel mai valoros compliment pe care l-am primit vara asta.

Sexy: Doar dacă ești pedofil și vrei să te însori sau să ajungi la pușcărie.

Nota: 8,5/10

ȘTRANDUL CARA (TITAN)

Parcul Titan, Piața Nicolae Grigorescu
30 de lei toată săptămâna

Istorie: Cel mai vechi ștrand de cartier, construit la sfârșitul anilor '50 - începutul anilor '60, odată cu cartierul Balta Albă. Cara e originalul „trei ligheane", cu trei bazine legendare, cunoscute sub denumirile locale de Olimpicu', Trefla și Fasolea.

Distracție: Deși locul e minunat, cu un potențial uriaș și o tradiție pe măsură, ștrandul cu o suprafață de cinci hectare a fost concesionat către Nelu Cuza, bossul clanului Cuza, fost membru PSD, trecut ulterior de partea primarului Liviu Negoiță și a PDL-ului. Vodă l-a transformat într-un fel de piscină/club/local pentru un public apropiat conducerii și deloc prietenos cu străinii. Olimpicul și Trefla sunt dezafectate, iar personalul ștrandului mi-a spus că abia la anul vor redeveni funcționale.

E o poveste cum că, spre sfârșitul anilor 2000, fiul cel mare al lui Nelu Cuza, Gilbert, ar fi intrat cu sabia în bazin ca să-și rezolve socotelile cu un dușman și toată lumea de pe ștrand a luat-o la fugă. Distracția e la limita supraviețuirii, în schimb panica e mare.

Citește și Am fost la ștrandul din Titan ca să admir fauna plictisită

Sexy: Dacă știi să explorezi cu coada ochiului, merită să fii atent, sunt fete frumoase în Balta Albă. Dar dacă nu ai antrenament la așa ceva și când faci contact vizual se prinde toată lumea din jur unde te uiți, mai bine renunți, că nu se știe ce mai rămâne din tine, poate sfârșești zidit în bazine.

Nota: 5/10

ȘTRANDUL CRÂNGAȘI-CIUREL (fost Dâmbovița, actual Magic Place)

Șoseau Virtuții, în apropierea Pieței Crângași
30 lei în timpul săptămânii, 50 lei în weekend

Istorie: Foarte popular în anii '90, ștrandul a fost construit odată cu Lacul Morii și cu taluzarea Dâmboviței, între 1985-1986. Pe vremuri era faimos pentru coada care se făcea „la sărit gardu'" - lumea nu voia să plătească intrarea și săreau târcolul pe partea dintre ștrand și Dâmbovița. Coada putea fi văzută de cei care treceau peste Dâmbovița pe podul de la Ciurel și din tramvaiul 41.

Conducerea ștrandului nu a reușit să găsească o soluție pentru ca lumea să nu mai sară gardul ștrandului, așa că a acoperit gaura din gard cu o tonetă.

Distracție: În prezent, ștrandul a devenit cel mai mare parc de distracții cu apă din oraș. A fost concesionat în anul 2010 lui Cristi Borcea, fostul acționar ale echipei Dinamo București. Borcea e un fel de rege al ștrandurilor din București, are în concesiune mai multe ștranduri din oraș prin diverși interpuși și membri ai familiei.

Crângași a intrat în administrarea lui Borcea în 2010 și în 2014 a fost inaugurat noul ștrand Magic Place. Are mai multe spații de joacă, bazine pentru copii, plaje artificale, singurul bazin cu valuri artificiale din București după ce faimosul bazin de la Hotel Lido a ajuns o ruină și 11 tobogane cu apă, construite de o societate italiană.

E un loc de distracție după standardele anului 2015 și un loc recomandat dacă vii cu gașcă. Intrarea e 30 de lei în timpul săptămânii și 50 de lei în weekend. În weekend vin în jur de 2 500 de bucureșteni, după cum mi-a povestit unul dintre cei nouă salvamari ai ștrandului.

Crângași deține, probabil, recordul absolut de aglomerație. Vara trecută, pe 15 August, de Sfânta Maria, s-au vândut 4 500 de bilete.

Sexy: La cât de multă lume e aici, e imposibil să nu vezi și femei bune și băieți frumoși. Stai cu ochii pe plaja artificială, acolo se expune marfa.

Nota: 7,5/10

ȘTRANDUL TINERETULUI

Strada Primo Nebiolo 1
25 lei în timpul săptămânii, 40 lei în weekend

Fotografie de Ioana Cristina Negrea

Istorie: Istoria ștrandului Tineretului, fost Kiseleff s-ar scrie în mai multe volume. Este cel mai vechi loc de scăldat din București și un monument de arhitectură Art-Deco neconservat și aproape în paragină, lucrare a arhitectului Marcel Iancu. Ștrandul Kiseleff a fost construit în anul 1929 la rugămintea regelui Ferdinand către Primăria București, pentru că bucureștenii nu aveau un loc de scăldat, iar sportivii de performanță nu aveau o bază sportivă unde să-și desfășoare antrenamentele și competițiile specifice.

Lucrările au început în mai 1929, iar ștrandul Kiseleff a fost deschis pe 6 iulie în același an, fiind finalizat în numai 52 de zile. La momentul respectiv, Kiseleff era cel mai mare bazin din Europa și a fost mereu prezent în presa interbelică ca un loc de distracție, monden și bază sportivă.

Denumirea i-a fost schimbată în Tineretului în 1948, o dată cu venirea comuniștilor la putere și de atunci a suferit numeroase modificări, astfel încât în prezent nu a mai rămas din proiectul inițial decât intrarea principală, abandonată și în ruină. Este cel mai iubit ștrand din București, locul unde eu am învățat să înot, unde am făcut polo și sărituri în apă.

Distracție: Suprafața ștrandului s-a înjumătățit din cât era la sfârșitul anilor `80, iar pe fostul domeniu au apărut tot felul de privați care nu au nicio legătură cu scăldatul. Afacerea Tineretului se descoase în felul următor. În anul 1999 Tineretului ajunsese în paragină, statul nu mai era capabil să-l administreze.

Pentru că era și o bază sportivă și un loc cu o bogată încărcătură istorică, trecerea lui în privat era una mai dificilă și a fost nevoie de două hotărâri de guvern pe care le-a înaintat Crin Antonescu pentru ca să se poată întâmpla. Ștrandul, cu o suprafață totală de 99 000 de metri pătrați a fost luat în vizor de omul de afaceri Puiu Popoviciu, care avea planul să-l desființeze și pe domeniu să dezvolte un proiect imobiliar. Popoviciu se folosește de o rețea de societăți și reușește să ia în concesiune ștrandul pe o perioadă de 150 de ani.

Citește și Bazinul polo din Giulești

Dar afacerea se oprește aici, datorită presiunilor și a dezvăluirilor din presă, omul de afaceri este împiedicat să-și ducă planul imobiliar la bun sfârșit. Astfel începe să dea în administrare, la rândul lui, porțiuni din domeniul ștrandului către alți dezvoltatori. Bazinele rămân, totuși, neatinse, cu două excepții: bazinul cu platforma de sărituri în apă rămâne dezafectat pe motiv că în România nu se mai practică sărituri în apă, iar peste cel mai mare bazin al ștrandului Tineretului este construit în 2010 clubul Player cu acționar majoritar Alin Pandele.

Ștrandul este, în acest moment, parțial salvat, în timpul săptămânii se desfășoară cursuri de înot și antrenamente de polo. Între bazinul de inițiere înot și cel de polo se află un pod din lemn și, paradoxal, deși nu mai există platforma de sărituri, Tineretului rămâne cel mai bun ștrand pentru sărituri în apă.

Sexy: Tineretului a fost dintotdeauna un loc preferat de clasa socială peste medie a Bucureștiului, public care se menține și acum. E un loc liniștit și destul de sexy, cu fete frumoase, iar la băieți nu mă pricep.

Nota: 8/10

ȘTRANDUL UVERTURII

Strada Dreptății 12
10 lei pentru copii, 20 lei pentru adulți, toată săptămâna

Fotografie de Black Horse Mansion

Istorie: E un ștrand mic, de cartier, la fel ca Giulești. Amenajarea cartierului Militari a început în anii '60 și a fost gândit de comuniști ca unul dintre principalele cartiere muncitorești din București. Ștrandul este construit spre sfârșitul anilor `70, o dată cu ridicarea ultimului tronson al cartierului: Gorjului-Apusului-Veteranilor.

Are un singur bazin și a fost concesionat pentru prima dată în urmă cu 8 ani. Primul patron a decedat, iar ulterior a fost preluat de alții care au renunțat rapid la afacere. Asta până în acest an când ștrandul a intrat și el în imperiul ștrandurilor Borcea. Planul este ca lucrările la ștrand să înceapă cât de curând și promisiunile sunt că vara următoare Uverturii va fi reamenajat și complet funcțional după rețeta Borcea, șeful ștrandurilor din București.

E un loc special, cu o încărcătură locală deosebită, abia aștept să-l văd funcțional. Ștrandul are o capacitate de aproximativ 300 de persoane. Momentan este dezafectat.

Distracție: -

Sexy: -

Nota: -

ȘTRANDUL DRUMUL TABEREI (fost Moghioroș, actual Complex Magic)

Drumul Taberei 115
20 lei în timpul săptămânii, 30 lei în weekend

Istorie: Moghioroș este cel mai vestic ștrand de la noi din oraș și, deși aflat la celălalt pol față de Titan, este cunoscut local tot sub denumirea de „trei ligheane". Moghioroș este, însă, mai nou decât Titan. La fel ca Militari, cartierul Drumul Taberei e unul comunist, destinat inițial tot clasei muncitoare.

În mijlocul cartierului s-a amenajat parcul Moghioroș, pe o suprafață de 30 hectare și, în cadrul acestuia, în anul 1976 s-a construit ștrandul, cu trei bazine și o capacitate de 2 500 de oameni. La amenajarea ștrandului s-a folosit aceeași tehnică ca la Titan, pământul excavat pentru construirea bazinelor și a instalațiilor a fost folosit pentru modelarea unui deal artificial în jurul ștrandului, unde lumea să stea tolănită la plajă. Este un ștrand foarte iubit de oamenii din cartier.

Distracție: Ștrandul a fost dat în exploatare în luna aprilie a anului 2002 societății SC AQUA SUMMER SRL, controlată tot de Cristi Borcea. Locul este o versiună inițială, mai ieftină, a ceea ce avea să devină ștrandul Crângași în urmă cu un an.

Moghioroș e un aquaparc de cartier, cu patru tobogane cu apă, bazin pentru copii și spațiu de joacă și o grămadă de șezlonguri care fac ca ștrandul să arate ca o mare plajă din plastic. Atmosferă neprietenoasă e și aici, la fel ca pe Titan, doar că nu începi să te simți în potențial pericol decât după ora 18, atunci când lumea începe să plece și la ștrand nu mai rămân decât „oamenii locului".

Citește și Am înghețat în ultimul hal într-un bazin de nitrogen, ca să mă simt mai fericită

Bazinele au fost reamenajate dar nu sunt adânci, iar riscul de alunecare e crescut, așa că e cel mai neinspirat loc din București dacă vrei să faci sărituri. În incinta ștrandului există un restaurant la care găsești orice fel de mâncare populară pentru clasa de mijloc, de la pizza și mici, la ciorbă de burtă și hamsii.

În urmă cu o lună de zile, membrii ai clanului Cuza, care dețin Titan, au fost văzuți și pe Moghioroș

Sexy: Cu siguranță, cel mai sexy ștrand din București. Cel puțin în ceea ce privește femeile. O fi vreo genă secretă în Drumul Taberei, ceva rămas de pe la fosta fabrică de textile Tricodava, cine știe.

Nota: 7/10

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește și alte chestii despre înot și bazine:
Bărbatul care a transformat în sport plonjatul-ghiulea în bazin
Am fost în Japonia, la un spa de vin
Țintea, nămolul și vrejul de fasole