Între 1 și 27 septembrie urmează Kinofest, cea mai importantă competiție de film digital din România, precum și una importantă în Europa de Est, acum la a noua ediție. Anul acesta, competiția se desfășoară și online și cuprinde peste 50 de filme, împărțite în trei secțiuni, Ficțiune, Micromovie și Animație. Votează-le cu un like pe canalul de youtube al festivalului începând de astăzi sau intră direct pe site-ul lor ca să le vizionezi. Cel care va avea cele mai multe voturi, va câștiga competiția. VICE prezintă categoria Animație, 21 de scurtmetraje nominalizate, de la comedii la drame sau filme de aventură, care au luat în total 26 de premii internaționale la festivaluri de animație importante din lume. Bagă mare!

Cu toții avem un prieten vegetarian care povestește cu lux de amănunte și lacrimi în ochi cât de chinuiți sunt puii de la KFC. A Life e cu porc, cu câine versus porc. Partea bună cu filmul ăsta e că ține mai puțin ca povestea prietenului. E foarte adevărat ce spune, are poantă de final, dar dacă ești carnivor, tot rămâi poftind după o ceafă la grătar.

Menajeria este despre consumerism. Despre cum omul se folosește de animale și obiecte și totul ajunge să se transforme într-o creatură în continuă schimbare, care cuprinde tot și nimic. Foarte bună animația, însă nu-i film de văzut pe plajă, pentru că desenele se iau cu valurile și se tot duc până nu mai înțelegi nimic.

Să fim bine înțeleși, animația este foarte bună și puternică. Dar pare un pic problematic că o copilă crește, se face regizor și scoate un film dedicat mamei ei, despre relația lor, în care concluzia e că puiul e legat prin cordonul ombilical de mamă toată viața, până la moarte. Măgulitor, dar nu tocmai sănătos.

Un uriaș iese dintr-o casă și se războiește cu o muscă. Continuarea e un pic rasistă la adresa bărbaților, iar noi nu discriminăm.

Canada pare obsedată de toate formele masculinității. Aici, însă, bărbatul este bărbat și își educă copilul să devină la fel de bărbat. Sau cum din pumn se face vânătaie. Sau mai rău.

Religatio este despre niște ființe care trăiesc agățate de sfori sau așa pare. Scriitorul Dino Buzzati avea o povestire despre o picătură de apă care urcă încet, încet scările. Bilă albă pentru aducerea aminte. Altfel, Religatio este un titlu mult prea pretențios într-o poveste despre niște picături de smoală antropomorfizate.

Se zice că dansul este o expresie verticală a unei dorințe orizontale. E adevărat, dă cu virgulă când dansatorii sunt roboți, însă Life e despre competiție, nu doar despre dans, și asul din mâneca oricărei mașinării cu funcție de reboot. Noi o luăm mai greu de la capăt.

Filmul ăsta a atras mulți copii în fața ecranului. E un fel de Old MacDonald has a farm meets Arabian nights, în care un pui de om pleacă cu patul în zbor peste lume.

În care ne emoționăm că un patruped returnează adidasul băiețelului din dotare pe timp de apocalipsă cu zombi. Senzația cu filmul ăsta e că se cere un come-back al câinilor ca animal central. Destul au fost pisicile în lumina reflectoarelor! Să ham!

Taiwan este una dintre cele mai populate țări din lume. Are o densitate de 648 de oameni pe kilometru pătrat. Mi se pare absolut firesc să scoată filme în care roboți încearcă să salveze planeta și nu le iese. Suntem mulți, ne tot înmulțim și după logica filmului, într-un viitor nu foarte îndepărtat, Pâmântul va da pe afară, iar una dintre găurile negre din apropierea planetei va servi ca tunel de evacuare.

Tot din Taiwan vine o poveste despre cum vremea trece, pietrele rămân. Și despre ce desfășurare de forțe este necesară pentru o construcție și cum toți oamenii care au făcut ca ea să existe sunt complet uitați.

Vampirii sunt singurul lucru pe care-l ştie toată lumea, atunci când spui Transilvania. Iar Predators of Transylvania fix despre asta e. Însă nu insistă pe stereotipul clasic horror, ci merge pe varianta ludică: solidaritatea dintre doi pui de vampir şi un vârcolac. Până şi monştrii au nevoie de prieteni.

Cea mai mare primejdie pentru o lume de hârtie este apa. Bine, și focul, dar apa omoară mai lent. Pe ideea că ne batem, ne războim, dar în fața unei calamități suntem frați, The Forest Paper povestește ecologist, pe coli albe de hârtie reciclată, despre un tânăr și o păsărică în căutare de cuib.

Pentru cei care nu s-au dat cu leagănul peste cap când erau mici și nu s-au lovit groaznic, leagănele sunt pentru balansat din ce în ce mai tare, din ce în ce mai sus, preferabil cu un părinte care te prinde în față. Pentru mai multe simboluri și metafore, luați un minut jumate de joacă.

Ai simțit vreodată că ți se umflă capul cu pompa, se desprinde de gât și plutește rotindu-se mult deasupra ta? Nu, nu e vorba de înot. Every Day I Die este foarte draguț și simplu despre jene, vinovății și rușini pe înțelesul tuturor.

Știi animația Horton Hears a Who?, cu lumea aia minusculă care exista pe un fir de praf? Sugar Buns sunt bacteriile din carii. Ce, ele nu au suflet, ele nu merită să trăiască? Filmul pune problema spinoasă a supraviețuirii pe timp de vizită la dentist.

Aici vedem cum totul se completează pe lumea asta și câtă nevoie avem unii de alții doar că, în loc să ne ajutăm, ne punem bețe în roate. Pe modelul să moară și capra vecinului, chiar dacă moare și a mea de singuratate după. Măcar a lui a murit prima.

Practic viața s-a născut pentru că niște roboți foarte șmecheri au luat un elixir verde dintr-o baltă de pe o planetă stearpă, au urcat sisific un munte mare și au explodat într-un copac care a înmugurit tot pământul. Teorie mai sănătoasă decât aia în care Dumnezeu a creat loboda, pătrunjelul și floarea de colț.

Îți cade părul? Nu știi ce șampon deștept să mai folosești și aduni cu religiozitate fiecare fir căzut din casă, să nu creadă familia că chelești? Poils vine în ajutor cu o poveste tragică despre oamenii cu fetishuri pentru păr. Așa că, stai liniștit, nimic nu se pierde și, mai ales, există porno pentru orice.

Cel mai serios film din toată competiția. A fost făcut la 18 zile după protestul din Gezi Park, Turcia, din 2013. Se vrea și reușește să fie un protest împotriva violenței nejustificată a forțelor armate împotriva protestatarilor.

Știu o tipă care s-a pozat mușcând din buca dreaptă a Discobolului. Grecii avea funduri sexi, se știe. În spiritul ăsta să te uitați la None of That. Merită. E despre cenzură, la muzeu.

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai vezi și alte scurt-metraje:
„La Passione", un scurt metraj de James Franco
Sophie Sees, scurt-metrajul regizat de Tricky
Misteriosul scurt-metraj Broken Bells, „After the Disco"