​În adolescență, am fost în trupa de punk a actorului Ben Stiller

Dacă ai fi participat activ la scena de post-punk din New York în anii '80, te-ai fi obișnuit să vezi tot felul de trupe ai căror membri purtau măști ciudate și cântau cu un accent britanic afectat. Capital Punishment, un grup de liceeni dubioși, ți s-ar fi părut doar o trupă ca oricare alta.

_Probabil ar fi fost uitată în timp, la fel ca sute de alte trupe, dacă nu l-ar fi avut ca tobar pe Ben Stiller. Acum, la 33 de ani după destrămarea trupei, casa de discuri indie Captured Tracks au anunțat că vor lansa singurul album _Capital Punishment_ , Roadkill, pentru ascultătorii interesați._

Peter Zusi, care în prezent e lector de studii slavice la UCL, ne-a povestit cum a fost viața lui cât a cântat în trupă cu Ben Stiller.

„Am înființat trupa din amuzament. Mergeam la același liceu și Kriss, figura centrală a trupei, ne-a invitat să cântăm cu el. N-am avut niciun concert. Tipul a închiriat un studio de înregistrări și mergeam acolo să înregistrăm tot felul de nebunii. Am avut mai multe ședințe intense de cântat, care au durat câteva ore. Aveam și un inginer de sunet căruia nu-i venea să creadă ce scoteam din noi!

Dacă asculți albumul, o să vezi că are tot felul de sunete ciudate. Ne-am chemat colegii de școală ca să înregistrăm sunete de respirație, făceam percuții cu borcane și capace. Făceam exerciții de respirație de tipul „ohmmmm ". Dacă asculți albumul, cu piese ca VL Tone sau Prophet 5 sau Merv, o să vezi că e ca o călătorie istorică prin tehnologia muzicală de la începutul anilor '80.

Îmi amintesc de o piesă pe care o numeam Floyd Kuta; nu cred că e pe album. Era un duet ciudat între Ben și Kriss, care cântau cu voci ciudate și unul îl întreba pe celălalt: „Îți place piesa Floyd?" Și ăla îi răspundea: „Daaaaa. " Voiam să facem lucruri care ni se păreau cool, nu aveam niciun plan măreț de viitor. Ne interesa doar experiența de a face muzică.

Cum părinții lui Ben și ai lui Kriss erau implicați în industria filmului, aveau relații. Și așa am ajuns să vorbim cu Gene Simmons, care a fost de treabă și a venit să stea de vorbă cu noi un sfert de oră. Noi tremuram din toate mădularele. Nu mai țin minte nimic din ce ne-a zis.

Pe coperta discului, Kriss arată ca o rață nebună, eu sunt în centru cu un costum între Darth Vader și Joker, iar Ben e Che Guevara, tipul de la bază. Pe coperta din spate apar eu pe un scuter cu un iepuraș mort, dar să știi că l-am găsit acolo, nu l-am omorât noi. N-am rănit niciun iepuraș pentru producerea acestui album.

Ben era, ca și acum, un tip obișnuit. Dacă mă gândesc cum și-a dezvoltat cariera, în mare parte s-a bazat pe conexiuni între comportamente dubioase și oameni obișnuiți. Ben a avut întotdeauna un simț al umorului ciudățel și se pricepea să comunice cu oameni foarte diferiți de noi. Dar avea și un spirit rebel, care se reflectă și în album.

În perioada aceea, când era la putere Reagan, țara era în tranziție și New York-ul trecea prin niște schimbări radicale. Orașul devenea tot mai corporatist, viața devenea tot mai igienică și programată, iar albumul ăsta era un semn de rezistență adolescentină împotriva acestui curent.

După desființarea trupei, am intrat la facultate. Am studiat literatura și am petrecut mulți ani prin Europa, în Germania, Praga, Cehoslovacia. În perioada aceea am cunoscut-o pe soția mea. Acum predau literatură cehă la University College din Londra. Asta e viața mea.

M-am întâlnit cu ceilalți membri ai trupei în 2014 și am avut o conversație lungă. A fost prima oară când ne-am întâlnit după douăzeci de ani. Am vorbit despre lansarea albumului Capital Punishment și am hotărât să-i dăm drumul. Deci în curând se va putea cumpăra pe internet sau din magazine. "

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe amintiri despre trupe vintage pe VICE: