Chestii

Ce-am învățat după ce-am lucrat la cele mai penibile tabloide

Cum ajung site-urile care își vând sufletele pentru trafic să producă jurnalism de foarte slabă calitate.

de Kate Lloyd
11 Februarie 2016, 10:24am

Ilustrație de Katherine Killeffer

Timp de șase luni, am scris articole aducătoare de trafic despre rochii minuscule de pe covorul roșu și poze cu vedete în bikini. Iată ce am învățat din lumea întunecată a jurnalismului despre celebrități.

Sunt așezată la un birou în redacția unei reviste glossy din Londra. La toate etajele din jur, redactorii fac investigații grele și scriu știri complicate. Între timp, eu lucrez la un articol intitulat: „Fotografii senzaționale cu sânii vedetelor fără sutien". Ecranul calculatorului meu e plin cu imagini cu vedete bronzate în timp ce mă ocup de descrierile fotografiilor: „Ups, se pare că Kim Kardashian a uitat să-și pună sutien!", tastez cu înfrigurare. „Sfârcurile lui Jennifer Lopez n-au vrut să stea cuminți azi!"

Prin 2013, am lucrat pentru un site pentru femei cu știri despre viața vedetelor. Am intrat în industrie într-o perioadă în care editorii online erau în panică totală: Site-urile lor erau finanțate de niște companii care le cereau ca articolele să fie citite de cât mai multe persoane. Asta însemna nu doar să scrie lucruri la care cititorii să dea like și share, ci și să recurgă la niște tactici mai dubioase. Pentru un trafic cât mai mare, publicațiile precum cea la care am lucrat recurgeau adesea la optimizarea motoarelor de căutare, cunoscută sub numele de SEO.

„Într-un sens foarte larg, aș zice că optimizarea motoarelor de căutare se asigură că Google înțelege ce fel de conținut are un site", a zis Chase Granberry, CEO la AuthorityLabs, o companie de software care ajută site-urile să urmărească ce cuvinte caută cititorii. „Folosești instrumente ca să afli ce expresii caută oamenii pe Google – cele populare sunt numite «cuvinte-cheie» sau « termeni de căutare ». Apoi produci conținut despre ele, după care semnalizezi către Google că ai scris despre asta prin repetarea cuvintelor-cheie în titlu, URL și hashtag-urile invizibile ale imaginilor."

Poți folosi SEO pentru a aduce un conținut grozav în atenția cititorilor, dar unii critici sunt de părere că siturile care își vând sufletele pentru trafic ajung să producă jurnalism de foarte slabă calitate. Astfel se creează un conflict cunoscut în jurnalism: este impactul unui articol mai important decât numărul persoanelor care dau click pe el? După cum explică scriitorul Joshua Benton într-un articol din 2014 pentru NiemanLab: „Faci o treabă mai bună când încerci să le faci pe plac oamenilor și nu unor algoritmi opaci."

Folosirea excesivă a SEO pentru a atrage cititorii pe site-uri e ca un pact cu diavolul și are un preț moral ridicat pentru site-uri. Când caută ceva despre actori sau staruri pop, oamenii caută numele vedetei asociat cu termenii „dezbrăcat/ă ", „fund", „sâni", „greutate" și „bikini", în loc să-l asocieze cu filmele în care a jucat sau cu albumele pe care le-a scos. Din 2008 încoace, „Miley Cyrus goală" a fost o expresie mult mai căutată decât „Miley Cyrus muzică" sau album „Miley Cyrus" sau „concert Miley Cyrus" sau „Miley Cyrus Instagram". Lumea caută „Emma Watson goală" în loc de „film cu Emma Watson" încă de pe vremea când Emma avea 15 ani. „Emma Watson picioare" are mult mai multe căutări decât „stilul Emmei Watson", ceea ce ar putea explica de ce un site pentru femei are un articol de fashion intitulat „Emma Watson e o candidată perfectă pentru fetișul picioarelor".

Lumea caută „Emma Watson goală" în loc de film cu Emma Watson" încă de pe vremea când Emma avea 15 ani. Fotografie de Juan Naharro Gimenez/Getty Images

Știu asta mult prea bine. În 2013, sarcina mea era să cercetez lucrurile pe care le caută oamenii în privat și să scriu despre ele public. Scorneam titluri cu cuvinte libidinoase și transformam o postare de pe Instagram cu o vedetă în bikini în știri de trei sute de cuvinte. Deși multe dintre mizeriile pe care le scriam nu se pupau deloc cu vederile mele feministe, aveam o satisfacție când produceam un articol pe care dădeau click mii de oameni. Dacă reduci o vedetă la o listă de termeni de căutare – „Rihanna goală", „Rihanna fund", „Rihanna bikini Instagram" – o poți obiectifica într-un mod care ți-ar fi imposibil dacă ai privi-o ca pe o ființă umană adevărată.

Când vrei să-ți păstrezi jobul, iar asta depinde de numărul persoanelor care dau click pe un titlu și nu de cât de interesante sunt articolele pe care le scrii, ți se schimbă țelurile. „Există destule cazuri de jurnaliști cărora li se pare o muncă extrem de stresantă", a zis Susan E. McGregor, director al Centrului Tow pentru Jurnalism Digital. „Nu există niciun dubiu că prezența unei burtiere mari și roșii în redacție, pe care scrie ce redactori fac treabă bună și ce redactori nu, poate avea un impact foarte negativ."

Asta a simțit pe pielea ei jurnalista feministă Hannah, când a lucrat pentru mai multe ziare și reviste care aveau sute de mii de cititori în fiecare lună. Șefii îi cereau să scrie articole care se opuneau total credințelor ei. Acum, Hannah a zis că realizează că „astea sunt doar obstacole pe care trebuie să le depășești până ajungi unde vrei".

„Imediat după ce a fost lansat videoclipul Blurred Lines, trebuia să scriem încontinuu despre Emily Ratajkowski, una dintre modelele care a apărut topless în el", povestește ea. „La momentul respectiv, femeia nu făcuse niciun film – eu una nu dădeam doi bani pe ea și nu-mi închipui că cititorii noștri aveau idee cine era – dar trebuia să scriem un articol intitulat «Și-a făcut un selfie sexi în sânii goi » și făceam o grămadă de trafic. Îți era silă de ce articole ieșeau din mâinile tale, dar n-aveai de ales."

Laura, o altă jurnalistă de tabloid care a lucrat pentru multe site-uri populare, a explicat că s-a întâmplat de multe ori să fie nevoită să sexualizeze articole despre celebrități care nici măcar nu încercau să fie provocatoare. „Ai fi putut scrie un rezumat al unei gale pe covorul roșu în care să zici ce bine arată vedetele în rochiile astea minunate, dar trebuia ca titlul să conțină neapărat expresii precum «decolteu amețitor» sau «crăpătură îndrăzneață»", a explicat ea. „Până și anunțurile despre căsătoria cuiva erau presărate cu expresii gen «ținută șocantă» sau «decolteu obraznic». Adăugai câte un «sfârc», deși nu era niciun sfârc la vedere, pentru că asta caută oamenii. Totul se făcea în numele SEO și îți distrugea sufletul. "

Citește și: Presa Hienelor sau cum să ajungi la ziar mințind duios pe Facebook

Când îți vine să vomiți la vederea unui titlu de genul „ȘOC! Nu o să-ți vină să crezi în ce s-a îmbrăcat ca să-i arate iubitului ce a pierdut", trebuie să fii conștient că în spatele lui există o grămadă de trucuri murdare. De exemplu, o vedetă a pozat recent pentru o serie de fotografii nud de bun gust pentru o revistă glossy, care a publicat articolul cu un titlu plin de admirație la adresa curajului și atitudinii ei. Dar URL-ul paginii conținea un șir de cuvinte-cheie sexi care se încheia cu „fotografii nud." Lucrurile devin și mai îngrozitoare când sapi mai adânc în lumea ziarelor de scandal. O jurnalistă de tabloid mi-a zis că a lucrat la un site unde fiecare fotografie cu o vedetă feminină – chiar și cele în care femeile erau complet îmbrăcate – erau taguite cu cuvântul „chiloți ". Și eu recunosc că am folosit în titluri expresia „aproape dezbrăcată", doar ca să utilizez cuvântul „dezbrăcată", care e foarte popular în căutări.

Activitățile dubioase de creștere a traficului au ca rezultat titluri care nu se concentrează pe celebrități. Până și jurnaliștii de fashion și divertisment mai serioși cu care am stat de vorbă, produc conținut făcut să atragă vizitatori cu ajutorul unor cuvinte-cheie dubioase, deși aceste articole nu sunt promovate pe rețelele sociale sau pe pagina principală a site-ului. O jurnalistă care lucrează pentru un site feminist mi-a zis că, odată, a trebuit să creeze un slideshow cu cincizeci de fotografii cu schimbările prin care a trecut fundul lui Kim Kardashian, care a adus mii de vizualizări pe site, dar care a fost îngropat sub altfel de conținut.

Jurnalista freelance Clare a lucrat la un site de știri despre politica, finanțele și cultura Orientului Mijlociu, dar publica și conținut despre vedete ca să crească traficul. „Era un articol plictisitor despre o reclamă în care Cara Delevigne apăruse goală", a povestit ea. „Nu era genul de lucru despre care ar trebui să scrie un site serios, dar titlul «Cara Delevigne dezbrăcată» e excelent pentru optimizarea motoarelor de căutare și am avut un trafic incredibil. "

Deși acest gen de articole nu se suprapun cu poziția ei de „feministă de stânga", Clarei i se pare amuzant că a scris așa ceva. „Oamenii vor să citească despre femei care sunt criticate și judecate, iar SEO accentuează chestia asta", a zis ea. „Dacă poți atrage cititori care caută astfel de conținut ca să faci bani din reclame pe care îi investești apoi în jurnalism de calitate, nu mi se pare un lucru atât de rău. Dar recunosc că e deprimant. "

Oamenii caută mai des „Miley Cyrus dezbrăcată" decât „album Miley Cyrus". Fotografie de Jemal Countess/Getty Images

Perspectiva ei e similară cu a tuturor jurnaliștilor cu care am vorbit. Unul dintre ei a zis: „Dacă oamenii ar căuta știri umane, bune și calde, atunci am scrie despre asta. Dar nimeni nu caută asta, iar eu am nevoie de un job ca să-mi plătesc chiria. Dacă simt că articolul degradează pe cineva, le zic să nu-mi pună numele pe el. " Expertul în SEO Granberry adaugă: „Nu redactorii și jurnaliștii sunt misogini, ci publicul e misogin, așa că publicațiile trebuie să imite acest comportament ca să facă trafic. "

Crearea de articole în funcție de toanele secrete ale utilizatorilor de Google poate avea consecințe reale pentru jurnaliști. Hannah a aflat asta pe pielea ei când a scris un articol controversat pentru un site despre vedete. Un editor ne dădea zilnic să alegem din liste cu idei de articole nu foarte drăguțe despre femei. Eu încercam mereu să ajung devreme, ca să-mi pot alege ceva non-sexist, dar la un moment dat am scris un articol în care am numit-o pe o vedetă mai în vârstă «ridată». Era un articol discriminator fa ță de femeile în vârstă. Toți fanii ei au început să mă înjure. Până și cea mai bună prietenă a maică-mii s-a supărat pe mine. "

Mi-ar plăcea să închei acest articol cu o anecdotă despre cum am părăsit în glorie lumea jurnalismului de tabloid, dar ar însemna să mint. Mi-a plăcut să lucrez la site-ul respectiv, ba chiar îmi alegeam cele mai libidinoase articole. Eram bună la jobul meu. E ușor să te scârbească acest gen de conținut, dar nu face decât să răspundă unei cereri de piață foarte puternice. Până la urmă, lucrurile pe care le căutăm ne arată cât de deprimantă e lumea, iar jurnalismul de tabloid reflectă fix asta.

Totuși, s-ar putea ca lucrurile să nu rămână așa mereu. McGregor de la Centrul Tow a zis că strategiile focusate pe SEO sunt la fel de demodate ca și conținutul misogin la care fac trimitere. Experta a zis că site-urile vizionare au început să renunțe la disperarea după trafic și să se concentreze mai mult pe fidelizarea cititorilor. Iar asta va schimba calitatea conținutului. „Mereu o să existe conținut sexist dacă asta caută cititorii", a zis ea. „Dar patronii de reviste și site-uri au început să realizeze că există o piață rivală unde sunt desconsiderați. Pe parcurs ce femeile vor avea o putere economică tot mai mare, vom începe să observăm schimbări reale în media și divertisment. "

Această schimbare se desfășoară deja, dar nu așa cum îți închipui. Jurnalista de tabloid Laura – cea care mi-a povestit despre anunțurile de nunți – mi-a explicat că, deși cantitatea conținutului sexualizat despre femei nu a scăzut, a început să producă tot mai mult conținut sexualizat și despre bărbați. „Mi-ar plăcea să pot spune că asta se întâmplă pentru că ne maturizăm și nu mai obiectificăm femeile", a zis Laura. „Dar cred că se întâmplă din cauză că femeile deja nu mai reușesc să șocheze. O vezi pe Miley Cyrus îmbrăcată în body tot timpul, dar încă nu-i văzusei penisul lui Justin Bieber până să apară fotografiile alea făcute de paparazzi. E ceva palpitant și nou. Atâta timp cât oamenii dau click pe titlu, nu cred că site-urilor le pasă cine e dezbrăcat."

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre mizeriile din presă:
Mulți consumatori de presă online dau like fără să citească articolele
În loc să fie un câine de pază, presa locală e un maidanez
Tabloidizarea României începe de la Balul facultății de Jurnalism