Cineva mi-a furat de curând inima ca un hoț în noapte și mi-a frânt-o de tot. Mă gândeam că o modalitate foarte bună prin care să umplu acest hău mare și negru din sufletul meu, ar fi să ma fut cu toată lumea de pe Tinder. Tu zici „dependență de dragoste și sex", eu spun „cheamă-mi un taxi."

Știu, Tinder e pentru puşti penibili de 16 ani, dar acum e prima dată când sunt singură în ani de zile, așa că nu am mai avut ocazia să gust deliciile datingului printr-o aplicație până acum. Evident, sunt devastator de bună, așa că mă gândeam c-o să se lase cu ceva acţiune destul de repede, nu?

Când eram studentă și singură, n-aveam niciun fel de problemă să agățăm tipi. (Mă rog, în afară de Alexandra, săraca de ea, dar na, nimănui nu-I place mătreața, pisi.) P-atunci, majoritatea weekendurilor mă prindeau ghemuită în garsoniera mea cu o sticlă de vin Gallo și cu câte un heterosexual bun tânăr. Băgau mereu aceeași placă cu „nu sunt gay", apoi adăugau clasicul „n-am mai făcut asta până acum." Bravo ție, pisi, eu făceam asta în fiecare sâmbătă seara şi şi-a pierdut repede din farmec.

Îmi cereau de multe ori să „dovedesc" că nu mințeam, plus alte întrebări idioate gen dacă părul meu e adevărat sau dacă mi-am tras silicoane. Curiozități rezonabile, în contextul unui futai de-o noapte liber de orice obligații, dar nu puteam să-i iert pentru cât de al dracului de previzibili erau. Era ca și cum citeau un scenariu, unul care fără excepție se încheia cu cuvintele „bine, m-am mai gândit la asta și te las oricum să-mi sugi pula." Ei bine, noroc, amice. Mă bucur să aud că i-ai dat de cap singur.

Unu sau doi tipi care mi-au spus în față că nu e tocmai pentru ei, ceea ce e, evident, ok. Și, chiar dacă per ansamblu, după bâlbâiala inițială, majoritatea se dădeau până la urmă pe brazdă, sincer mă așteptam ca pe Tinder, unde anonimatul îţi dă liber la înjurat, să am parte de câteva reacții de căcat față de mica mea „revelație".

Spre surprinderea mea, majoritatea tipilor pe care i-am întâlnit pe Tinder au fost destul de miserupiști de la bun început. Poate că, se simţeau mai puţin ameninţaţi la masculinitatea lor, pentru că auzeau că sunt trans doar pe smartphone? Sau poate am ajuns într-un univers paralel dubios unde să fii trans pur și simplu nu mai e o problemă aşa de mare? Mereu o să fie oameni excitaţi care-s gata să şi-o tragă oricând cu oricene. Dar cum rămâne cu dragostea? Și fidelitatea? Ajungi să îi cunoști mămica și tăticul și el pe ai tăi? Întrebările astea sunt aceleași pentru toată lumea, dar ele sunt cu atât mai înfricoșătoare sunt ele pentru mine, care vin cu bagajul ăsta. Indiferent de cât de bun și cât de minunat ar fi.

În continuare, uite ce-am învățat despre folosirea aplicațiilor de dating ca o zeiță transgender a seducției ce sunt.

N-am avut decât una sau doua reacții pe care ai putea să le cataloghezi drept „nașpa". Din două sute de combinații pe Tinder. Cred că tipii straight sunt mult mai deschiși la minte din punct de vedere sexual, decât presupunem până acum. Nu pot să spun că asta se aplică tuturor persoanelor trans, pe de-asupra mi-o pun în Londra, unde baieții sunt mai cosmopoliți. Și cred că i-am ales şi doar p-ăia cu care aveam lucruri în comun, gen citeau the Economist și arătau ca și cum li s-ar rupe de tot în afară de prizat coca. Practic, s-ar putea ca targetul meu de bunăciuni să facă parte dintr-o elită metropolitană mai deschisă la minte. Evident nenorociţii care părea că nu respectă nimic erau eliminaţi imediat din calcul.

LOL

Câțiva tipi m-au refuzat politicos, lucru care se leagă cu dezbaterea din blogosferă despre așa-numitul „plafon de bumbac", un joc de cuvinte pe marginea „plafonului de sticlă" care le opreşte pe femei să ajungă în joburi de top. Versiunea de bumbac se aplică atunci când oameni care altfel susțin drepturile trans spun că nu ar face sex cu cineva trans. Unii oameni trans cred că e greșit să excluzi din start să ieși cu noi și, deși e perfect ok să ai preferințele tale, înțeleg de ce au părerea asta. În opinia mea totuși, e o mare diferență între a-i nega cuiva un job versus a nu dori pe cineva în mod sexual. Atracția sexuală ar fi singurul domeniu în care e OK să „discriminezi". E treaba ta cu cine vrei să te fuţi, chit că nu-i OK să te porţi ca un ţărănoi când refuzi pe cineva. Toate astea fac parte dintr-un discurs mai larg despre dorința sexuală și rasă, dorința sexuală și oameni cu dizabilităţi și dorința sexuală și clasa socială, în care nu o să intru aici. Ai putea scrie un roman pe tema asta. Și apoi încă șase. Așa că, înapoi la tipii mei de pe Tinder.

Nu vreau să fac pe nimeni să se simtă prost (interpretează ca: nu vreau să-mi risc potenţiale futaiuri/întâlniri bune/căsătorii), așa că n-o să folosesc nume reale, dar hai să ne uitam la câteva mostre de reacții. Iată cum a mers când am spus cuiva, pe care aici îl voi numi „Freddy bunăciunea". Douăzeci și unu de ani. Și al naibii, al naibii de bun.

Inițial am vrut să vorbesc puţin cu oamenii înainte să mă confesez dar, după un timp, am scris chestia asta nostimă direct pe profil. N-a contat dacă n-au citit, au crezut că a fost o glumă sau nu le-a păsat. Băieţii erau absorbiți. O groază de tipi mi-au dat mesaj cu „nu cred, nu pot să cred ca ai fost tip înainte, lol", ceea ce e măgulitor (chiar daca e problematic, că implică faptul că femeile trans nu sunt „bune"), dar esențialul este că încă sunt populară! Probabil mai populară ca tine.

Mi-am petrecut prima noapte pe Tinder în conversaţii cu alți doi jurnalişti, amândoi fani de-ai mei, desigur. Pe bune? Cine ar fi crezut? Tinder chiar are ființe de calitate cu care poți chiar şi să vorbeşti despre diverse lucruri.

Pentru început, am aflat că probabil nu sunt atăt de curvă pe cât credeam cândva. Serios. Majoritatea omenilor sunt cam hidoși și, spre surprinderea mea, nu m-aş tăvăli cu ei. Nu caut niciun prinţ, să fiu sinceră, aș prefera un ticălos bine făcut care nu vrea să se casătorească și are datorii imense la pariuri, dar chiar și aia par să fie greu de găsit în zilele noastre. Vă mulțumesc, aplicații de dating, pentru ca mi-ați deschis ochii să realizez că am dat peste și mi-am tras-o cu câțiva tipi cu adevărat superbi pe vremea mea.

Nu știu sigur dacă aplicațiile de dating sunt un lucru bun sau nu pentru oamenii trans, cert e că sunt ceva. Beneficiul e simplu: Sunt o groază de oameni din care poţi să alegi. Așa că, dacă nu mai sunt așa de înnebuniți după tine după ce află că ești trans, cui îi pasă? Treci mai departe la următorul potențial fuckbuddy. Partea proastă în asta e că și tu ești la fel de înlocuibilă, pe cât sunt şi ei pentru tine. Cineva care, dacă ar avea puțin timp să se gândească, ar fi deschis să se vadă cu o persoană trans, ar trece mai departe înainte să aibă ocazia să vadă cât de mișto ești. Și cât de deschisă la minte poţi să fii.

De exemplu, bănuiesc că majoritatea bărbaților pe care i-am agățat prin cluburi de-a lungul anilor nu s-ar fi culcat cu mine, dacă ma vedeau pe o aplicație. Dacă i-ai întreba: „Ai ieși la întâlnire sau ai face sex cu-n transexual?" Bănuiesc că 95% ar fi spus „nu", înainte să mă cunoască. Adevărul e că, nu știi niciodată cum te-ai simți în situația aia, până când nu ajungi la ea, c-o băutură-n mână, sub carisma mea sexuală căreia nimeni nu-i rezistă. Încerc să spun că atracţia sexuală e o treabă complexă și, deși fiecare are preferințe (unul înalt, brunet și arătos pentru mine, te rog), nimeni nu poate să explice cu adevărat de ce ne pierdem mințile după anumiți oameni, sau vrem să sfâșiem lenjeria intimă a altora.

Am făcut ceva ce nu mai făcusem niciodată, săptămâna trecută: am ieșit la o întâlnire cu un tip trans. Un tip trans al naibii de bun. I-am spus unuia dintre amicii mei și prima lui reacție a fost, „Adică e dotat?" M-am simțit destul de dezgustată să fiu întrebată asta, dar probabil că acum ceva timp aș fi întrebat și eu același lucru. Nu mă înțelege greșit. Îmi place o pulă bună la fel de mult ca oricărei fete, dar întrebarea amicului ăsta al meu a părut atât de dezumanizantă, a redus o întreagă ființă umana extraordinară la niște organe genitale. E tocmai genul de lucru pe care ar putea să-l întrebe amicii iubitului meu despre mine.

Adevărul e că, nu știu cât de dotat e. Știu doar că mă simt bine atunci când mă baga-n seamă, îmi place cum îi vine cămașa, și ce gust dulce avea înghețata aia Cornetto de mentă cu care m-a surprins în timpul plimbării noastre în parc. Cumva simt că, dacă ar fi să facem ceva, nu ar conta ce are în pantaloni. Ca „viața" în Jurassic Park, sunt sigură ca am găsi noi o cale.

Paris Lees e pe Twitter

Traducere: Ovidiu Tiță

Urmărește VICE pe Facebook:

Citeşte mai multe despre cultura transgender:
Revistele trans-anarhiste din Atena anilor 1980 Ar trebui ca oamenii transgender să spună cu ce organe genitale s-au născut? Cinci motive pentru care e mişto să fii transexual în România