Istoria piercing-ului în clitoris

De la indigenele din Borneo și până la videoclipul „Dirrty” al Christinei Aguilera, femeile și-au făcut piercing în clitoris de secole. În faza ei rebelă din 2002, Aguilera a rezumat eterna atracție pentru piercing-ul de clitoris în revista Rolling Stone: „Mi se pare erotic un piercing într-un loc în care majoritatea oamenilor n-ar avea curajul să-l facă”. Fie că e făcut din considerente estetice sau tradiționale, principala motivație din spatele lui e de natură sexuală – cică face sexul extraordinar.

Deși i se spune piercing pentru clitoris, foarte rar se montează chiar în clitoris, din cauza riscului de desensibilizare. Inciziile se fac de obicei în zonele din jurul glandului și există o varietate de opțiuni.

Studiile Departamentului de Patologie Medico-Legală al Universității din Leicester, Anglia, arată că piercing-urile genitale, în special cele în clitoris, continuă să fie utilizate pentru creșterea plăcerii sexuale. În timpul sexului, fricțiunea cauzată de bijuteriile clitoridiene stimulează cele opt mii de terminații nervoase conținute de această zonă erogenă mică, dar incredibil de puternică.

Cea mai veche referință la piercing-ul genital se găsește în Kama Sutra (circa 300 AD), textul sanscrit tradițional despre arta sexului. Scrierile Vatsyayana descriu bijuterii genitale, precum inserții în penis și vagin, atât ca obiecte decorative, cât și ca instrumente de creștere a plăcerii sexuale pentru ambii parteneri.

Daiacii din Borneo au fost printre primele popoare care au adoptat moda piercing-ului genital: își făceau prin glandul penisului, fie apadravya (verticale), fie ampallang (orizontale). Conform Journal of the Association of Professional Piercers, femeile daiace au dreptul să le ceară partenerilor lor să-și facă aceste proceduri. Dacă bărbatul nu e de acord, pot alege despărțirea. În triburile daiace se spune: „Împerecherea fără piercing e ca orezul simplu. Cu el, e ca orezul cu sare”.

Timp de secole, cea mai populară opțiune printre daiaci și doamnele din lumea întreagă a fost piercing-ul în prepuțul clitoridian. Acest piercing clasic poate fi făcut vertical sau orizontal, în funcție de gustul și anatomia fiecărei femei. O altă opțiune populară e cel prin labiile interne sau externe. Femeile daiace își întindeau labiile cu piercing-uri grele din aur, care le trăgeau în jos și le făceau mai proeminente.

Până în secolul douăzeci, piercing-urile genitale n-au pătruns în Occident. La fel ca tatuajele, au fost introduse prin rapoartele etnografice ale exploratorilor din secolul 19, precum Anton Willem Nieuwenhuis. Exploratorul olandez a călătorit prin Borneo în anii 1890 și și-a publicat descoperirile în Central Borneo: Travels from Pontianak to Samarinda. Aici, Nieuwenhuis își descrie expedițiile și povestește despre piercing-urile genitale.

Elayne Angel, autoarea cărții The Piercing Bible (2011), a zis că în timpul acestei ere, marinarii s-au întors în Europa tatuați și cu piercing-uri și i-au inspirat și pe soldați, mineri, ba chiar și pe membrii claselor victoriene superioare, stârnind un trend al piercing-ului în sfârcuri la sfârșitul secolului 19.

Peste încă șaptezeci de ani, în Los Angeles, era pe val fenomenul disco, cu amfetamine, petreceri la piscină, punkiști de Hollywood și pionierii piercing-ului: Jim Ward și Doug Malloy. Cunoscuți pentru activitatea în scena gay BDSM, Ward și Malloy au popularizat piercing-ul genital prin introducerea lui în comunitatea de modificare corporală din California, care era abia la început.

Malloy, pe numele lui real Richard Simonton, ducea o viață dublă: în timpul zilei, era un businessman bogat cu soție și copii, iar noaptea devenea Malloy, un fan al piercing-urilor și homosexual practicant de S&M. Ward, numit de MTV bunicul mișcării piercing-ului, a inovat tehnicile de piercing, cât și design-urile de bijuterii.

Malloy l-a susținut financiar pe Ward și l-a încurajat să-și deschidă propriul studio de piercing, The Gauntlet. Deschis în 1978 pe bulevardul Santa Monica din West Hollywood, a devenit primul astfel de studio din America. The Gauntlet a produs și prima publicație despre piercing din lume, Piercing Fans International Quarterly (PFIQ), o revistă glossy colorată și plină de nuduri controversate cu pierce-uri.

În timpul anilor 1980, mișcarea de piercing genital a fost adoptată de mișcarea Primitivilor Moderni, care au dus-o și în comunitățile alternative precum cea punk. Punkiștii au preluat-o imediat ca pe o formă de rebeliune. Și cum mass media era cu ochii pe ei, publicul a aflat rapid despre piercing.

Totuși, piercing-urile în clitoris încă nu erau cunoscute în mainstream. Malloy a explicat într-un eseu publicat în PFIQ că, deși unele femei își făceau procedura, ea era totuși extrem de rară. Ward a comentat și într-un interviu din 1989 cu Andrea Juno, autoarea cărții Modern Primitives, că în cei zece ani de experiență în lumea piercing-urilor, a făcut așa ceva doar pentru cinci femei.

Pe la jumătatea secolului 20, presa și vedetele cu piercing au redefinit popularitatea și accesibilitatea piercing-ului genital. De la Janet Jackson, care găzduia petreceri de piercing și povestea despre labiile ei, la Lady Gaga care și-a arătat organele genitale decorate paparazzilor din New York. Deși provocator în continuare, piercing-ul genital feminin s-a mutat din underground în mainstream, pe măsură ce femeile i-au descoperit beneficiile pentru viața sexuală.

În ultimele luni, piercing-urile vaginale au devenit, dintr-un subiect discutat de vedete, un subiect de dezbatere pentru legislatorii din Marea Britanie. Departamentul Sănătății consideră acum că femeile care au piercing genital consensual sunt victime ale mutilării genitale feminine (MGF). Noile reguli impuse de OMS susțin că piercing-urile ar fi un al patrulea tip de MGF, definită ca: „Orice altă procedură efectuată pe organele genitale feminine în scopuri non-medicale, precum inciziile, înțeparea, pierceing-urile și cauterizarea.”

Uniunea Industriei Tatuajelor și a Piercing-urilor (TPIU) susține că cele corporale nu au nicio legătură cu MGF și a declarat pentru BBC Newsbeat: „Această idee subminează natura gravă a mutilării genitale feminine, care nu se compară în niciun fel cu body piercing-ul consensual.” Dar în cei 29 de ani în care MGF a fost o infracțiune în Marea Britanie, nu s-au făcut arestări din acest motiv, deși estimările arată că în țară trăiesc aproximativ 170 de mii de femei și fete care au fost mutilate genital.

Să sperăm că legea va învăța să facă diferența între modificarea corporală consensuală și abuzuri. Până atunci, piercing-urile în clitoris vor rămâne la latitudinea celor câteva femei curajoase care vor să poarte bijuterii mai discrete decât poartă majoritatea oamenilor.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.