Să treci cu mâncare de securitatea aeroportului poate fi mai greu decât cu cocaină

Supermarketurile olandeze au ridicat ștafeta la raionul de opțiuni internaționale. Exista o vreme când dacă voiai niște humus și un falafel trebuia să te duci la magazinul bio, acum găsești asta la orice supermarket. Produsele internaționale sunt din ce în ce mai populare în Olanda și e drăguț să ai o varietate mai mare de opțiuni.

Chiar și așa, imigranții încă duc dorul unor produse străine pe care danezii nu le oferă. De cele mai multe ori, ei aduc cantități industriale de mâncare atunci când vizitează țara natală.

Deși nu e primul lucru la care te gândești când mergi prin aeroportul Schiphol, multe din valizele din jurul tău sunt ghiftuite cu buratta, vată de zahăr turcească, pui afumat și multe alte delicatese.

Familia mea e la fel. Fratele meu mi-a spus recent că și tatăl nostru a fost prins odată la vamă cu o valiză plină de porumbei umpluți, primiți de la bunica. „A fost jenant: vameșul a ridicat încet punga de plastic, iar porumbeii morți atârnau în aer între el și tatăl meu", își aduce aminte fratele meu. „Tata a avut tupeul să întrebe dacă poate păstra măcar unul. Vameșului nu i-a plăcut poanta și a aruncat tot conținutul la gunoi, chiar în fața noastră." Am reușit să păstrăm doar conservele de Fayrouz, o bere egipteană non-alcoolică cu ananas.

Legile și regulațiile de a transporta mâncare în Olanda sunt destul de stricte. E mai ușor să călătorești cu mâncare în UE, deoarece legile de sănătate nu sunt atât de diferite între țări. Dar în afara Uniunii Europene nu ai voie să iei produse animale decât dacă ai un certificat pentru ele. Pur și simplu nu poți risca, poți primi o amendă destul de mare.

Am vorbit cu olandezi de origine străină care au ascuns mâncare în bagaj, la fel ca tatăl meu, și i-am întrebat dacă au trecut de vamă sau au fost prinși.

Eu și familia mea deseori ne întoarcem cu un kilogram de fufu sau făină cassava din Rwanda. Este ingredientul principal din multe feluri de mâncare africane, dar la vamă se confundă cu cocaina. E practic o pudră albă într-o pungă de hârtie. Am avut multe experiențe amuzante la aeroport din cauza asta.

Țin minte expresia feței unuia dintre ofițerii de securitate atunci când bagajul meu trecea prin scaner. Fața lui s-a înroșit, s-a panicat și a oprit aparatul, apoi a fugit să cheme trei colegi. Împreună mi-au deschis în grabă geanta roz. Mi-am dat seama că ei credeau că sunt droguri, de abia după ce au scos punga de fufu și au început să o inspecteze.

Nu au folosit câini de detectare a drogurilor, ci au început să tragă din pachet. Mi-a fost foarte greu să mă abțin să nu râd. Chiar și după ce le-am explicat de mai multe ori ce era, ei tot m-au percheziționat la piele de trei ori.

Aparent în Vest nu poți să aduci decât produse exotice care sunt mai cunoscute. Nimeni nu spune nimic dacă ai tăieței uscați în geantă. Dar lucrurile mai puțin cunoscute sunt confiscate, iar din cauza asta suntem privați de mâncarea noastră tradițională. Până la urmă ofițerii vamali mi-au dat drumul, dar nu am avut voie să iau și făina. Făina cassava e la fel de dificil de transportat cu avionul ca cocaina.

Eu și familia mea locuim în Olanda de 17 ani, dar când vine vorba de mâncare, suntem ruși până în sânge. Mâncarea noastră e mult mai greoaie decât cea olandeză. Noi mâncăm mulți cârnați și varză acră. Există și supermarketuri rusești aici, dar produsele alea au un gust diferit pentru noi. Sunt făcute cu ingrediente diferite, din Germania.

De câte ori eu și familia mea mergem împreună în Rusia, luăm o valiză în plus ca să o umplem cu mâncare. Noi luăm cârnați, brânzeturi speciale, dulciuri, prăjituri, caviar și un suc rusesc care seamănă cu Coca Cola. Rudele noastre din Rusia primesc în schimb produse olandeze: napolitane cu caramel, diferite sortimente de brânză și hering.

Din cauza sancțiunilor politice, rușii nu mai pot cumpăra produse străine. Ca răspuns la sancțiunile Uniunii Europene, Rusia a boicotat produsele importate din UE. E foarte trist. Familia mea adoră brânzeturile, dar singurele lucruri pe care le pot cumpăra în Rusia sunt mozzarella ieftină și o făcătură de parmezan.

Trebuie să ai grijă cum treci granița cu toată brânza aia. Vameșii o s-o confiște, dacă cred că e pentru comercializare. De obicei, tatăl meu îi convingea că e pentru uz personal, dar odată nu l-au crezut și au confiscat toată valiza. Lucrurile confiscate de obicei sunt distruse, dar sunt destul de sigură că tipii de la vamă au luat acasă și au mâncat toate delicatesele.

E destul de comun pentru turci să vină cu o grămadă de mâncare înapoi în Olanda după ce-și vizitează rudele. Bunica mea mi-a dat odată o valiză plină de borek (patiserie), carne, vată de zahăr turcească și halva. Unele dintre produse erau de natură animale și nu aveai voie cu ele.

Eram îngrozită că o să fiu prinsă și amendată la vamă. Nu am îndrăznit să o refuz pe bunica mea, deși mă simțeam stânjenită. Încă mai țin cum stăteam acolo: aveam palpitații, o valiză plină cu produse ilegale și singurul argument era că mă obligase bunica. Din fericire nu am fost prinsă și m-am bucurat de mâncarea aia mult timp.

La fel ca orice altă familie de chinezi, ai mei aduc valize întregi de mâncare din China. În mare parte fructe uscate, pește afumat, pui și câteodată scoici scârboase în oțet. Atunci când eu și mama am vizitat China împreună, am fost instruit să nu cumpăr nimic. Mama mea era foarte strictă, deoarece valizele noastre erau rezervate pentru produse alimentare.

Părinții mei sunt mereu panicați când trec de securitate. Fiecare chinez cu mai mult bagaj iese în evidență. Sunt multe povești despre persoane care au fost prinse la mustață, iar eu eram destul de îngrijorat. Până la urmă nu s-a întâmplat nimic și am trecut de vamă cu bagajele ghiftuite.

Locuiesc în Olanda de ceva ani și cu siguranță îmi lipsesc anumite chestii când vine vorba de mâncare, așa că încerc să aduc ceva de fiecare dată când vizitezi Suedia. Un exemplu ar fi falukorv (cârnat tradițional suedez), unt Bregott și sos pentru chipsuri, sosurile și untul olandeze nu au niciun gust. Desigur, iau și Marabou, brandul meu preferat de ciocolată și caviar Kalles.

Kalles sunt icre de cod. Se vând la tub și noi îl punem pe knäckebröd (pâine uscată suedeză). Majoritatea străinilor spun că miroase urât și colega mea de cameră nici măcar nu a vrut să încerce, dar mie chiar îmi place. Când mă duc acasă de Crăciun, iau o valiză în plus ca să car mai multe chestii, precum limonadă suedeză și gem de la bunica. De abia aștept să mă duc din nou!