PSD-urile din jurul Europei luptă pentru căsătoria gay, în timp ce-n România sunt fanatici religioși

În Europa social-democrații câștigă alegerile prin ajutarea cuplurilor de același sex să se căsătorească, prin garantarea drepturilor legale, în timp ce în România ăștia care-și zic socialiști la PSD se chinuie să le dea cu crucea ortodoxă în cap.

Am urmărit PSD-urile altor țări ceva mai civilizate decât a noastră, precum Spania și Germania, care sunt la vreo 15 ani distanță în ce privește drepturile omului față de România, ca să-ți arăt ce înseamnă un partid socialist adevărat față de mizeria creștinopată de la noi. Și comparația e cu atât mai relevantă cu cât Martin Schulz, șeful PSD-ului german și tovarășul unora ca Ponta și Dragnea vrea să câștige alegerile din septembrie prin ajutarea gayilor.

Una din marile surprize ale campaniei electorale a fost că Liviu Dragnea, cel auto-declarat „fanatic religios" l-a vizitat taman pe premierul Suediei în timpul campaniei electorale, probabil ca să le dovedească tuturor că, deși este condamnat, tot îl primesc șefii unor țări relevante din Europa.

Suedia este țara cu cele mai liberale legi vizavi de minoritățile sexuale, în mare parte inițiate și mereu susținute de social-democrați. Suedia a fost prima țară din Europa care a recunosut legal drepturile homosexualilor, a fost printre primele țări care a recunoscut căsătoria și adopția de copii ca un drept al tuturor, așadar și al cuplurilor de același sex.

Iar în Suedia a existat situația inedită în care biserica nu doar că nu s-a opus acestor măsuri, ci chiar le-a susținut. Suedia este prima țară în care cupluri de același sex sunt cununate religios.

Românul Dragnea s-a dus anul trecut la Stockholm, și-a făcut poza cu premierul suedez, apoi s-a întors în Teleormanul minții, unde transformă România în stat ortodox alături de Coaliția pentru Familie, important este să nu scape ciolanul dintre dinți.

Dar nu ăsta a fost drumul social-democraților peste tot. Suedia e o excepție. În restul Europei, precum în Spania, social-democrații s-au luat la trântă nu numai cu opoziția conservatoare, ci și cu atotputernica Biserică Catolică.

Adică exact invers decât în cazul social-democraților conduși de Liviu Dragnea, care sunt mai conservatori decât Papa de la Roma, și care se ling în văzul tuturor, cu Biserica Ortodoxă Română.

Social-democrații spanioli au provocat un scandal diplomatic cu Vaticanul când au legalizat relațiile dintre doi bărbați sau două femei și au dus lupte acerbe cu preoții locali, pe care le-au câștigat.

Belgia, una dintre cele mai tolerante țări în de-ale minorităților sexuale, ar fi un alt exemplu, unde între 2011 și 2014 prim-ministru a fost Elio Di Rupo, un homosexual. Islanda a avut primul șef de executiv care și-a recunoscut public orientarea sexuală, social-democrata Jóhanna Sigurðardóttir. Ea este căsătorită legal cu scriitoarea Jónína Leósdóttir.

Nici în vestul Europei nu s-a dat drumul căsătoriei gay pe gratis, dar parlamentarii au plătit prețul unor proteste masive și au suportat o scădere temporară a popularității, pentru a apăra drepturile omului.

Zilele astea, în Germania, social-democrații luptă contra Angelei Merkel fix prin promisiunea de a introduce „căsătoria pentru toți". Asta apropo de rosofilii ăia din Coaliția pentru Familie care o văd pe Merkel ca marele dușman al creștinismului prin toleranța ei. Și în țări, precum Belgia, Spania, Danemarca, Suedia, Norvegia sau Franța legiferarea dreptului la căsătorie a cuplurilor de același sex a fost inițiată de către social-democrați.

Cei care se numesc social-democrați în România își sporesc popularitatea și câștigă alegeri prin susținerea limitării drepturilor minorităților sexuale și prin homofobie. În timp ce, în majoritatea țărilor în care cuplurile de același sex se bucură de drepturi depline și egale, schimbarea legislației în favoarea lor a fost inițiată de guverne sau majorități parlamentare social-democrate. În unele țări de cele ale liberalilor sau ecologiștilor.

Niciuna dintre țările enumerate mai sus nu și-a pierdut din reputație sau „identitate", prin legalizarea relațiilor dintre cuplurile de același sex, ba dimpotrivă. Nici România nu ar avea nimic de pierdut, orice ți-ar spune schizofrenicii fanatici.

În Spania se vorbește în continuare spaniolă, se cântă și dansează flamenco, se joacă forbal de calitate, se mănâncă jamon, se bea rioja și lumea se enervează din aceleași motive, cum ar fi corupția, lipsa locurilor de muncă sau salarii prea mici. Belgienii își vorbesc în continuare limbile naționale, mănâncă scoici și cartofi prăjiți și inundă planeta cu berea lor. Suedia a rămas la fel cea care era, precum și Olanda, Danemarca și o va face și Germania.

Diferența dintre aceste țări astăzi și aceleași cu ani în urmă este că ele au un nivel de trai mai ridicat decât multe altele, sunt locuri râvnite de migranți, mai ales de români, sunt țări în care am vrea cu toții să trăim.

Spania avusese parte de o dictatură brutală până în 1975, influența Bisericii Catolice era extrem de puternică, populația tării era credincioasă și predominant rurală. În 2004, după opt ani de guvernare a Partidului Popular (un fel de Țărăniști la noi), socialiștii spanioli, în frunte cu Jose Luis Zapatero, câștigă alegerile parlamentare. Unul dintre subiectele de campanie electorală este deschiderea căsătoriei și către cuplurile de același sex. Chiar și lupta pentru dreptul lor la adopția de copii.

Zapatero tot câștigă alegerile, în ciuda protestelor Bisericii și a conservatorilor. În primele luni de mandat impune legalizarea căsătoriei dintre persoane de același sex, mai târziu dreptul la adpotie. Spania conservatoare e oripilată. Pentru aceștia este clar ca „buenos dias" că este un atac la adresa „valorilor creștine", la adresa „sfintei instituții a familiei", care se definește a fi întemeiată doar prin căsătoria dintre bărbat și femeie.

Episcopul Juan Antonio Reig, pe atunci șeful Comisiei pentru familie din cadrul Conferinței Episcopale, declarase răspicat că „e rușinat ca spaniol", iar că nouă lege e „un regres al civilizației" și un „atentat asupra familiei". „Tocmai în Spania, care a fost lumina evanghelizării Lumii Noi. Iar acum Spania aduce Întunericul", mai spusese Reig atunci.

Forumul Famililor din Spania, un fel de Coaliție pentru Familie de-a lor, a strâns 1,1 milioane de semnături pentru a demara un referendum prin care cetățenii Spaniei să decidă asupra căsătoriilor homosexuale. O sută de mii de oameni, potrivit datelor oficiale, sau un milion, conform organizatorilor au protestat împotriva noi legi. Aparent homofobii își umflă cifrele fals și-n alte țări.

Partidul Popular s-a comportat ca un PSD de-al nostru, a pus lumea din toată țara în autocare și a adus-o la protestul din Madrid. Biserica și-a pus și ea poalele-n cap și a scos credincioșii în stradă, cam cum face în România la marșuri împotriva gayilor și a drepturilor femeilor de a avorta.

Parlamentul Spaniei a aprobat legea lui Zapatero. Argumentul noului premier înaintea începerii votului în parlament a fost aparent unul simplu: „Această lege va face din Spania o țară mai decentă". Și așa a devenit tocmai Spania, bastionul conservatorismului catolic, a doua țară din Europa, după Olanda, care a legalizat intemeieriea unei familii monoparentale prin căsătorie.

Zapatero nu a făcut acest pas din oportunism politic, ci din convingere. Cu ceva veme înainte de a candida pentru postul de prim-minsitru, ca lider al opoziției, el a pozat pe coperta revistei comunității LGBT, „Zero". Iar, după câștigarea alegerilor și votului în parlament, în timp ce lumea protesta în stradă, el a dat chiar un amplu interviu aceleiași reviste. „Spania face un pas decisiv în a se profila la nivel mondial ca simbol al păcii, dreptății și toleranței", spunea Zapatero în interviu.

Într-un discurs ținut în apărarea legii sale, Zapatero a atacat Vaticanul, pentru că cei de a Conferința Episcopală puneau presiune asupra regelui Juan Carlos să refuze promulgarea legii.

Silvia, o amică din Malaga, își amintește care a fost atmosfera în Spania în jurul acelei legi, pentru ea și pentru prietena ei.

Uite cum o decizie nu neapărat populară, luată cu convingere și prin asumarea riscurilor politice și protestelor opoziției și ale Bisericii, nu dăunează popularității unui partid, a unui șef de partid. Asta dacă își asumă corect ideologia social-democrată, nu ca la noi.

Iar aici un alt exemplu, mai actual. În Germania există doar un așa-numit parteneriat legal, care în mare parte este egalul unei căsătorii. Cuplurilor înregistrare în acest parteneriat sunt protejate prin lege asemănător unei familii. Dar o lege clară care să permită căsătoria cu tot tam-tamul legal între persoane de același sex încă nu există în Germania. Social-democrații germani, regrupați acum în jurul fostului președinte al Parlamentului European, Martin Schulz, promit „dreptate pentru toti" și inclusiv introducerea „căsătoriei pentru toti".

Conducerea conservatoare a Angelei Merkel (Partidul Creștin-Democrat) a refuzat în ultimii ani să facă și ultimul pas, și să deschidă căsătoria (și implicit familia) pentru toată lumea. Aripa conservatoare a uniunii conduse de Merkel s-a opus vehement acestui pas, deși Curtea Constituionala a Germaniei a decis că el trebuie făcut, deoarece legea în forma ei de astăzi discriminează.

Toată lumea în Germania știe că este doar o chestie de timp până când se vor putea căsători și bărbați cu bărbați, femei cu femei, aidoma cuplurilor mixte. Și totuși conservatorii creștin-democrați nu au vrut să-și bruscheze alegătorii prin această schimbare. Merkel pare să își primească notă de plată pentru lipsa de determinare în această privință.

Socialiștii conduși de Martin Schulz în Germania vin cu forță din urma partidului lui Merkel și asta datorită politicii sociale seducătoare promise de ei, inclusiv căsătoria și dreptul la adopție pentru persoanele de același sex. La sfârșitul lunii martie erau doar cu 0,3% în urma creștin-democraților lui Merkel în sondaje.

Trebuie menționat că parteneriatul civil, o formă premergătoare celei de astăzi, a fost impusă în Germania cu aproape 20 de ani în urmă de o coaliție de guvernământ dintre social-democrați și ecologiști.

Martin Schulz i-a susținut atât pe Victor Ponta în campania electorală pentru președenție, cât și pe Dragnea în cea pentru parlamentare. Despre ce puii mei or fi discutat la întâlnirile lor? Să se fi înșelat Martin Schulz într-atăt de tare sau urechile celor doi așa-ziși social-democrați au fost dintotdeauna betonate pentru ideile real social-democrate?

Dar nu numai social-democrații au schimbat legislația în favoarea homosexualilor. Guvernul Marelui Ducat de Luxemburg este condus actual de Xavier Bettel, care a intrat în istorie, ca primul șef de guvern care s-a căsătorit cu un alt bărbat în timpul mandatului.

Aici trebuie subliniat că Bettel este liberal, membru al Partidului Democrat (liberali), si nu socialist! Și în Suedia liberalizarea definitivă a căsătoriei a fost legalizata de o coaliție de centru-dreapta în 2009, dar inițiativa i-a aparținut conducerii socialiste premergatoare acesteia.

În Norvegia a fost o coaliție de centru-stanga (un soi de USL la noi), care a legalizat căsătoria cu drepturi depline intre pesoanele de acelasi sex. În Finlanda a intrat în vigoare la 1 martie 2017 legea care permite căsătoria cu drepturi depline între persoane de același sex, precum și dreptul la adopție al acestora. Finlanda este condusă și ea de un partid liberal de centru.