Pătratul Roșu e un podcast despre toate lucrurile care îți vin în minte despre sex și viața sexuală și ți-e rușine să le zici cu voce tare, dar și despre tabuurile din relații și din viața de zi cu zi.
În iulie 2022, două femei s-au căsătorit oficial în România. Au făcut-o la starea civilă, cu act, dar nu fără bătăi de cap. Evenimentul a fost fără precedent. Și, da, căsătoriile LGBT+ încă nu-s permise în România. Cele două – Georgiana și Evie – au reușit însă.
Videos by VICE
Evie e transgender și la data cununiei civile nu-și schimbase sexul în buletin. Povestea primei căsătorii din România între două femei ai putut-o citi pe VICE. Cele două au avut și niște dificultățile cu prejudecățile oamenilor, dar până la urmă au obținut actul.
Căsătoria s-a întâmplat la mai puțin de un an de când s-au cunoscut. Asta a fost prin octombrie 2021, pe Tinder. După o lună erau deja mutate împreună, iar în decembrie același an Georgiana a cerut-o în căsătorie. În aprilie 2022, Evie a făcut același lucru.
După acest moment, am vorbit cu Evie despre povestea ei de dinainte de noua viață. E una aparte și pentru că înainte să-și dea seama că este trans a avut o soție și are o fiică. În conversația pe care am avut-o a spus că fiicei i-a fost cel mai ușor să-i accepte noua identitate. Omul nu s-a schimbat, doar înfățișarea, hainele sunt un pic altfel.
Mai jos ai un fragment din discuția pe care am avut-o cu Evie.
Nu există un test ca să știi dacă ești sau nu trans. Dar sunt chestii mici de făcut
Pătratul Roșu: Ce s-a întâmplat la 36 de ani?
Evie: Fosta mea soție s-a uitat la The Danish Girl fără mine, eu n-am vrut să mă uit, nu știu exact de ce. Nici acum nu l-am văzut. Am o idee acum, dar atunci nu știam de ce nu voiam. Nici ea nu-și mai aduce aminte exact de ce, m-a întrebat dacă nu cumva cred că sunt – eu mi-aduc aminte că a zis trans – queer sau LGBT sau ceva de genul. Nu știu dacă asta am vrut eu să aud sau nu-și aduce aminte ea bine.
Evident, reacția mea a fost „nu”, aș ști dacă aș fi. Și cred că am și uitat de toată discuția asta pentru câteva săptămâni, după care mi-am adus aminte și a fost foarte năucitoare senzația pentru câteva zile de genul: Cum îți dai seama? De unde știi?
Am făcut research, am căutat: „Cum poate cineva să-și dea seama?” Și e foarte puțină informație, sunt multe informații greșite sau câteodată poate chiar răuvoitoare.
Tot ce știu acum, doi ani mai târziu, poate chiar mai mult, e că, din păcate, aș fi vrut să-mi zică cineva atunci: „Nu există un test pentru asta. Încearcă și-o să vezi, cu chestii mici, să te prezinți, de exemplu.” Pentru fiecare sunt alte lucruri care înseamnă chestia asta: sunt trans sau nu.
Ai descoperit între timp de ce ea ți-a pus această întrebare?
Ea nu-și mai aduce aminte nici că a întrebat. Luni mai târziu, mi-am adus aminte că în adolescență mă gândeam ce mi-aș dori.
Văzusem într-un serial cum personajul se trezea în alt corp în fiecare episod. Într-unul dintre ele s-a trezit în corp de femeie, iar chestia asta m-a marcat. (Quantum Leap, în rom.: Capcana timpului; episodul „What Price Gloria?” când personajul principal ajunge în corpul unei secretare.)
Apoi m-am gândit că cu siguranță toată lumea-și dorește asta, sigur toți băieții se gândesc „Vai, ce drăguț ar fi măcar să văd cum e!”. Și-atunci n-am vorbit cu nimeni despre asta și chiar țin minte că a fost un gând care a durat destul de mult timp în adolescență.
La un anumit nivel știam că nu e așa, nu toată lumea se gândește la asta. Atunci poate că mi-a fost teamă să zic, în același timp mă gândeam că-i genul de lucru pe care-l gândește toată lumea, dar nu-l vorbește.
Și când ai simțit propriu-zis că ăsta e răspunsul pe care-l căutai?
E foarte complicat, pentru că e poate prima oară când am simțit asta. Sunt multe momente și după aia sunt altele când te gândești dacă chiar așa e. Pentru că nu există un test, nu există nimic, e doar ce simți, iar ce simți e ceva ce de multe ori se schimbă. Mai ales în cazul meu.
Mai târziu mi-am dat seama că nu mă identific neapărat 100% cu genul feminin, ci mai degrabă am momente în care mi-aș dori să nu existe genuri. Și-atunci tind mai mult spre zona de agender. Și momente în care vreau să mă îmbrac frumos și să mă machiez, să fiu percepută ca femeie și să mă simt femeie. Sigur nu bărbat!
Îmi dau seama că te-ai consumat foarte mult și a existat un proces continuu în sinea ta. Ce ai simțit când ți-ai recunoscut ție însăți că ești trans?
Prima dată mi-am recunoscut că există posibilitatea. Mai întâi mi-am zis că nu se poate, că sigur nu sunt că aș fi știut.
După care am început să pun întrebarea, apoi am citit și am găsit în unele locuri persoane care-și spuneau povestea, pe Twitter, bloguri, și-atunci am zis: „Stai că și eu am simțit chestiile astea”. Și eu pe vremea aia uram să mă duc să-mi cumpăr haine, pentru că erau alt gen de haine și stăteau altfel pe mine. Și eu urăsc să mă uit în oglindă! Erau chestii care-s de obicei privite masculin sau implică să-ți observi genul într-un fel.
După care am avut următorul șoc de care îmi aduc aminte. Există o aplicație pe care probabil multe persoane trans o folosesc, se numește FaceApp, și are un buton de switch gender, care evident că-i foarte nerealist, dar e un prim moment în care poți să vezi ceva fără nimic altceva, e doar un buton pe telefon.
A fost un mare șoc pentru mine când am văzut, și-am zis: „Chiar se poate?! Îmi place ce văd. Chiar poate să-mi placă să mă uit în oglindă.” Pentru că în momentul ăla nu se întâmpla asta. Pentru că trăiești în corpul tău toată ziua – chiar dacă-ți dai seama sau nu, supraviețuiești până poți sau până îți dai seama sau accepți – îți găsești tot felul de narative. „Okay, de ce nu-mi place să mă uit în oglindă? Păi, pentru că nu sunt o persoană vanitoasă sau pentru că n-am timp.”
Găsim tot felul de mental gymnastics. Și când îți dai seama că nu e mental gymnastics, ci că nu-mi place ce văd și acum există posibilitatea să ajung să-mi placă ce văd. Wow!
Și care-i primul lucru pe care l-ai făcut și ți-a plăcut?
Mi-am făcut unghiile. M-a ajutat chiar fosta soție atunci, ea mi le-a făcut. A fost un moment foarte euforic pentru mine pentru că nu mi le mai făcusem niciodată.
Dar mai țineți legătura acum?
Avem un copil împreună și suntem în relații bune. Văd des fetița, stă și la mine deseori. Comunicăm, doar că nu a putut continua relația în felul ăsta, că ea e straight.
Discuția completă este în episodul din podcast, inclusiv despre relația de acum a lui Evie cu fiica ei și cum a fost discuția cu familia.
Urmărește Pătratul Roșu pentru mai multe informații și explicații la dilemele tale pe Instagram, Spotify, Apple Podcasts și YouTube.