Pentru o fostă dependentă de droguri nu e mare lucru să-și supună corpul la proceduri cretine din motive stupide.
Sunt genul de persoană care își înmuia țigara în cocaină înainte s-o aprindă, doar ca să vadă cum e. Mi-am irosit o zi întreagă din viață după ce mi-am pierdut mințile pe prăjituri cu iarbă în Amsterdam și obișnuiam să cer la bar shoturi de Jagermeister înainte să apuc să mă îmbăt. După ce am renunțat la stilul ăsta de viață, am trecut la extrema cealaltă. Mi-am comandat un stimulator de mușchi pe care l-am purtat în jurul coapselor ca să slăbesc câțiva centimetri, am început să merg la saună să mă curăț de toxine și am învățat să folosesc produse de exfoliere pentru o piele mai fină. Pe scurt, îmi place să-mi supun corpul unor experiențe extreme în numele plăcerii sau al frumuseții.
Videos by VICE
Așadar, nu e de mirare că m-am trezit tremurând, aproape goală, cu o mască chirurgicală pe față și saboți în picioare, în buricul Hollywood-ului.
Hotărâsem să fac crioterapie, un tratament de înfrumusețare în care trebui să stai între două și patru minute într-o cameră răcită la două sute de grade sub zero. Două minute de frig de-ți clănțănesc dinții-n gură costă între 35 și 65 de dolari, în funcție de zona unde se află salonul. Așa am intrat într-un grup select. O grămadă de celebrități au spus că folosesc crioterapia pentru înfrumusețare sau tratarea unor dureri și răni. Derek Hough, Mandy Moore și Minka Kelly sunt doar câteva dintre vedetele care au postat pe Instagram fotografii înainte și după ședința de crioterapie. Știrea că o asistentă de 24 de ani dintr-un astfel de salon a murit sufocată într-o cameră de crioterapie din cauză că nivelul oxigenului era la numai cinci procente n-a scăzut absolut deloc popularitatea acestui procedeu.
Dacă te întrebi de ce ar face cineva așa ceva, află că lista de beneficii ale crioterapiei e lungă de tot. Cică vindecă toate problemele posibile care ar putea afecta un adult în 2016. Îți accelerează metabolismul, îți vindecă rapid rănile, îmbunătățește circulația sângelui, somnul, performanțele sportive, îți crește nivelul de serotonină și încetinește îmbătrânirea. Cine nu și-ar dori asta?
Iată cum funcționează: camera e răcită cu nitrogen lichid, care îți răcește suprafața pielii imediat și îi crește fermitatea mai rapid decât dacă ai sta într-o cadă plină cu gheață, de exemplu. În momentul în care intri acolo, corpul tău intră în alertă și încearcă să-ți conserve funcțiile vitale de care ai nevoie ca să supraviețuiești, pentru că temperatura îți face corpul să creadă că ai căzut într-un lac înghețat sau ai avut un accident aviatic în Anzi pe viscol. Corpul îi trimite semnale sistemului nervos că sângele trebuie să circule prin diverse părți ale corpului, iar asta îți accelerează metabolismul.
Deși crioterapia e un curent la modă, de fapt există din anii ’70, când era folosit de japonezi pentru tratarea artritei și a reumatismului. Apoi, în 2008, un doctor din LA pe nume Jonas Kuehne, care a lucrat o vreme în Germania, a văzut că europenii o foloseau ca să se recupereze după operații. La scurt timp după ce s-a întors în State, Kuehne a făcut un parteneriat cu soția și fratele lui și a deschis Cryohealthcare, care are mai multe locații în sudul Californiei și urmează să mai deschidă un centru în Manhattan.
Citește și: Nu am reușit să-mi tratez astmul cu terapia polarității, dar am făcut o duduie să vadă spirite
Când am ajuns la sediul lor din vestul Hollywood-ului, tremuram deja, de frică.
„Nu-ți face griji, o să-ți placă la nebunie”, m-a asigurat secretara brunetă și veselă, în timp ce îmi lua tensiunea.
În timpul ăsta mă uitam pe o revistă și încercam să pretind că nu mi se pare dubios să mi se ia tensiunea înainte de o ședință de înfrumusețare.
„Ai venit singură?” m-a întrebat bruneta.
Am dat din cap. Oare mă întreba asta ca să facem conversație sau pentru că e o idee bună să ai un însoțitor care să te ducă la spital în caz că se întâmplă ceva nasol? N-am mai întrebat-o.
După ce am stat câteva minute în hol și am privit cum ies aburi de pe sub diverse uși și am auzit voci computerizate care anunțau: „au rămas treizeci de secunde”, „au rămas 15 secunde ” și, în cele din urmă, „3-2-1“, am fost escortată într-un vestiar de o singură persoană. Mi s-a zis să mă dezbrac și să-mi pun un halat, șosete până la genunchi, o mască pe față și o căciuliță.
M-am echipat, încercând să nu mă gândesc prea mult la posibilele complicații care ar putea apărea.
Am intrat în cabină, mi-am dat jos halat și am pășit în camera arctică. Am respirat adânc și mi-am reamintit că asistenta îmi spusese că, după primele treizeci de secunde, o să mă simt bine.
N-o s-o numesc pe femeia asta mincinoasă, dar știi cum sunt oamenii ăia care se apucă de slăbit și îți spun vrăjeli de genul: „După două zile, nici măcar n-o să te mai gândești la faptul că nu mănânci”? Genul ăla de vrăjeală a fost. Primele treizeci de secunde au fost groaznice. Și următoarele nouăzeci de secunde au fost la fel de groaznice.
Dar în același timp minunate. Simțeam că îmi scufundasem corpul într-un aparat de înghețată – totul era rece în mine, până și organele – simțeam cum inima îmi bate mai repede. Din cauză că merg la sală destul de des și trag tare de mine, aveam febră musculară. Dar cât am stat în camera înghețată, nu m-a mai durut nimic până când gerul mi-a dat o senzație de junghi în ceafă.
Citește și: Am înghețat în ultimul hal într-un bazin cu gaz nitrogen, ca să mă simt mai fericită
Stăteam acolo și mă uitam pe ferestruica din fața camerei, respiram pe nas și expiram pe gură, după cum fusesem instruită, și mă simțeam mândră de mine. Nu mai eram fata care se plângea de vremea nasoală din LA în fiecare ianuarie. Uite ce eram în stare să fac. Dar n-o să mint: au fost două minute infernal de lungi. Mi-am amintit de conversația pe care o avusesem cu o zi înainte cu un tip care e life coach, Luke Storey.
„Crioterapia e ca o întoarcere la natură“, îmi zisese el, după care adăugase că îi place foarte mult să sară în lacuri înghețate. „Poți obține niște rezultate grozave doar în trei minute. Altfel ar dura douăzeci.”
„Întoarcere la natură“, m-am gândit. Inspirăm pe nas, expirăm pe gură.
Până la urmă, am auzit vocea robotică: „Au rămas treizeci de secunde ” și apoi, numărătoarea finală. Am ieșit victorioasă.
Nu neg că m-am simțit euforică. Am întrebat-o pe brunetă la ce ar trebui să mă aștept. Mi-a zis că voi arde cinci sute până la opt sute de calorii în zilele următoare. Și o să simt o euforie tipică atleților care au terminat un maraton. „Se vede după zâmbetul tău că deja simți asta.” M-am uitat în oglindă; să mor de n-avea dreptate.
Hotărâtă să profit la maximum de euforia mea, am început să mă gândesc cum mi-aș putea schimba cariera într-un mod palpitant. M-am gândit să merg acasă și să fac un brainstorming pe tema asta. E, până la urmă am făcut niște mici treburi pe care trebuia să le fac demult, iar în timpul ăsta m-am tot îngrijorat că o să mi se termine energia asta pozitivă înainte să termin tot ce mai aveam de făcut.
Câteva zile după, cu euforia consumată, dar încă entuziasmată, am stat de vorbă cu Robin Kuehn, fratele lui Jonas și co-fondatorul clinicii Cryohealthcare, ca să aflu mai multe despre experiența prin care trecusem și dacă o să ard sigur alea câteva sute de calorii. „Absolut”, mi-a zis el. Când corpul intră în starea asta de șoc, îi ia vreo 48 de ore ca să revină la normal.”
Deși sună puțin înfricoșător, adevărul e că nu există nicio dovadă că acest procedeu ar prezenta riscuri pentru sănătate. Principalul critic al crioterapiei e un cercetător de la Universitatea din Portsmouth, din sudul Angliei, pe nume Joseph Costello, care a făcut un studiu care arată că această terapie nu repară mușchii deteriorați. Dar nu mi-a răspuns la niciunul dintre mailurile pe care i le-am scris.
Kuehne mi-a zis, totuși, că nimeni nu va slăbi drastic cu ajutorul crioterapiei și că, de fapt, importante sunt toate celelalte beneficii. Bineînțeles, nu e vorba doar de frumusețea exterioară. Mi-a menționat că un asistent social a început să aducă la clinică un grup de persoane care suferă de depresie, să vadă dacă le poate îmbunătăți sănătatea mintală.
Când l-am întrebat pe Kuehne despre cazul fetei care a murit într-o cameră de crioterapie din Vegas, a părut trist. S-a scris foarte greșit despre asta, mi-a zis el. „Operatoarea era unul dintre manageri și a intrat în cameră după program și a folosit aparatul fără supraveghere. Nu se face niciodată așa ceva. Presa a raportat că a rămas încuiată, dar ușile camerei nu se încuie, ci sunt controlate de un magnet. Dintre cele peste două milioane de tratamente înregistrate în peste patruzeci de ani, aceasta a fost singura dată când s-a întâmplat ceva negativ”, a concluzionat el.
Trebuie să recunosc că, deși nu mă mândresc cu asta, cochetez cu ideea de a-mi face un abonament lunar la Cryohealthcare pentru 299 de dolari.
Oare pentru că m-am simțit incredibil de diferit după o singură încercare? Nu. Pentru că sunt suficient de vanitoasă sau optimistă sau fraieră cât să-mi închipui că, dacă fac crioterapie regulat, o să fiu mult mai atrăgătoare. Și să îngheț ca dracu’ pentru patruzeci de dolari mi se pare un preț mic de plătit pentru asta.
Traducere: Oana Maria Zaharia
Mai multe experimente personale pe VICE:
Ne-am îmbătat și am testat un remediu din plante care cică te trezește din beție
Am vrut să mănânc sănătos pe bani puțini și asta aproape mi-a distrus viața
Am încercat să trăiesc ca actrița Gwyneth Paltrow timp de o săptămână
Am mâncat doar Nutella timp de o săptămână și era să o iau razna