„Se spune că e un job periculos și e adevărat – e periculos o mie la sută”, a explicat Hoda Khaled, 33 de ani, din orașul Basra din sud-estul Irakului.
Împreună cu alte 13 femei, Khaled e antrenată, în prezent, să curețe minele de teren și explozibilii nedetonați din zonă. „Noi, poporul irakian, am trecut prin circumstanțe mult mai dificile. Ani de zile am asistat la explozii care au avut loc fix în fața ochilor noștri, în piețe, pe străzi. Joburile noastre sunt la fel de periculoase ca viețile noastre.”
Videos by VICE
Conform Serviciului acțiunii de luptă împotriva minelor din cadrul Națiunilor Unite (UNMAS), Irakul e una dintre națiunile cele mai contaminate de muniție. Conflictele care au durat decenii în șir au lăsat în urmă aproape 2,7 miliarde de metri pătrați de teren contaminați de mine și alți explozibili. Aceste mine și bombe neexplodate prezintă un pericol imens pentru viețile civililor din zonă, în special pentru copii.
Peste o treime din zona afectată e localizată lângă orașul Basra, conform Directorate of Mine Action, un sector guvernamental care se ocupă de curățarea țării de mine de teren. Situat la mai puțin de o sută de kilometri de Golful Persic, între Kuweit și Iran, Basra a avut mereu o importanță strategică în războaiele în care a fost implicat Irakul în ultima jumătate de secol, așa că e presărat cu explozibili.
Al-Tamimi a zis că în timpul războiului dintre Irak și Iran – care s-a întins din 1980 până în 1988 – milioane de mine au fost plantate între granițele dintre cele două țări. Regiunea a fost targetată și în timpul Războiului din Golf în 1991 – când Irakul a invadat Kuweitul și a fost atacat de coaliția internațională în frunte cu Statele Unite – cât și de Războiul din Irak, care a început în 2003. „În timpul ultimelor două conflicte, deasupra orașului au fost aruncate milioane de bombe, în special în sectoarele vestice. Aceste bombe ucid în continuare persoane nevinovate – înregistrăm anual zeci de accidente”, a zis Al-Tamimi.
Ca să accelereze procesul de curățare a minelor din zonă, compania privată care deplantează mine Al Bayrak a început să antreneze femei în acest scop. Compania nu angajează în prezent, dar cursul lor gratuit de 21 de zile le va furniza participanților un certificat pe care îl pot folosi ca să aplice pentru joburi permanente în cadrul guvernului sau al altor ONG-uri. E prima oară când s-a luat o astfel de inițiativă în sudul Irakului, deși UNMAS a creat deja o echipă de femei specializate în deplantarea minelor în nordul Irakului, în Mosul, al doilea cel mai mare oraș din țară și fostă fortăreață ISIS.
Atât cursantele, cât și compania, s-au lovit de multe provocări. „În sudul Irakului, joburile pentru femei sunt limitate, mai ales în domenii ca acesta”, a zis Walid Saadoun, manager executiv al companiei Al Bayrak, care e responsabil de program. „Cred că am reușit să demontăm acest tabu. Persistența cursantelor ne-a încurajat să continuăm să le susținem și să fim lângă ele.”
Khaled a zis că familia ei n-a fost de acord ca ea să meargă la training. „Parțial din cauza tradițiilor, parțial din teamă pentru viața mea”, a zis tânăra. „Toată lumea se teme când aude de mine și de explozibili. Rudele mele se tem că o să mă nenorocesc pe viață.”
Khaked a recunoscut că și ea a fost speriată la începutul trainingului, dar nu s-a mai temut atât de tare după ce a învățat mai multe despre job. „Nu cred că există joburi specifice pentru bărbați sau pentru femei. Motivul pentru care m-am alăturat programului e pentru că vreau să îmi curăț orașul de mine și explozibili. E contaminat de peste patruzeci de ani deja”, a zis ea.
În timpul trainingului, participanții trebuie să poarte armură, cască și mască de protecție. Hend Hussein, o absolventă de filosofie în vârstă de 32 de ani, a zis că și familia ei își face griji pentru siguranța ei, dar au susținut-o cu toții.
„Familia și prietenii îmi spun mereu că sunt mândri de mine, dar unii bărbați cred că femeile nu au ce căuta în acest domeniu. Nu știu dacă din cauza tradiției sau pentru că le e teamă de succesul nostru. Sunt sigură că unii bărbați se tem să aibă un astfel de job și uite că femeile irakiene fac asta și distrug toate stereotipurile. Mie îmi pasă doar să-mi aduc contribuția comunității, pentru că țara are nevoie de susținerea oamenilor care trăiesc în ea, bărbați sau femei.”
În 2010, fostul ministru al mediului din Irak, Narmin Othman, a estimat că în țară au fost lansate până la 55 de milioane de bombe cu acțiune întârziată între 1991 și 2003, dintre care 40 la sută nu au explodat. Bombele neexplodate sunt extrem de periculoase pentru civili, nu doar în timp de război, ci și în deceniile de după încheierea războiului.
Acesta e unul dintre motivele pentru care bombele cu acțiune întârziată au fost interzise în 2008 printr-un tratat semnat de 123 de țări. Dar Statele Unite n-au semnat tratatul și nici pe cel de la Ottawa, din 1997, care interzice utilizarea și producerea minelor antipersonal. În primul război din Golf, Statele Unite au pus 120 de mii de mine în Irak și Kuweit.
În ciuda procesului continuu de deplantare a minelor, un raport ReliefWeb din 2021 estimează că aproximativ 8,5 milioane de irakieni sunt vulnerabili în fața minelor și a altor explozibili. Pe lângă Mosul, unde există opt milioane de tone de explozibili care trebuie curățate, și regiunea Anbar a devenit un loc periculos în urma războiului cu ISIS, cu 150 de mii de metri pătrați contaminați, în special în jurul orașelor Ramadi și Fallujah.
După încheierea cursului, Khaled și Hussein speră să găsească joburi în sectorul guvernamental sau cel privat. Rata șomajului e foarte mare în Irak, mai ales în cazul femeilor. Un purtător de cuvânt pentru Ministerul Irakian al Planificării, Abdul Zahra Al-Hindawi, a zis la telefon că 10,9 la sută dintre bărbații irakieni și 31 la sută dintre femeile irakiene sunt șomeri. Cu alte cuvinte, femeile își găsesc job de trei ori mai greu decât bărbații.
„Nu mă interesează cât de periculos e jobul. Sper să găsesc un loc de muncă permanent după ce închei trainingul”, a zis Khaled. „Sper să aplic ce am învățat și să curăț cât mai multe mine și să protejez oamenii nevinovați.”