Din 2012 încoace orice protest care a prins un loc în presa de la noi a veni la pachet și cu acuzația, aruncată de dragul rating-ului, de „sorosism”, „oculta occidentală”, „străinii care ne fură țara”, „statul paralel”. Le-ai tot auzit de atunci mai ales că ultimul an a adus pentru România cele mai mari proteste de la Revoluție. Te-ai amuzat. Te-ai enervat. Ai trecut peste și ai asistat la următoarea tragedie care vine de pe Dealul Spirii (unde șade Casa Poporului).
Nu discut despre tabere și microgrupuri conduse de tot felul de lideri autoproclamați, ci despre rolul ONG-urilor în mișcările astea civice. Organizațiile alea ne-guvernamentale care fac treaba dureroasă, alături de câțiva jurnaliști, și monitorizează statul, îți traduc uneori informațiile și încearcă să-ți explice contabilitatea întortocheată (a se citit și legile sucite și răsucite de PSD).
Videos by VICE
Sigur însă că ONG-urile astea au alte interese la mijloc, oameni plătiți, câini plătiți, copii cumpărați, români vânduți ambasadelor străine și toate relele care vor să facă din România un stat european.
O mare parte din miturile despre ONG-uri li se datorează televiziunilor de propagandă, fără de care viața noastră ar fi mai plictisitoare.
1. ONG-URILE REPREZINTĂ INTERESELE STRĂINILOR ȘI LUCREAZĂ PENTRU DESTABILIZAREA ȚĂRII
ONG-urile sunt guvernate de Constituție – Art. 40 – Dreptul de asociere și de legi speciale, precum OG 26/2000 – Art. 2. De asemenea, pe lângă organizațiile și fundațiile care funcționează sub OG 26/2000, mai există și organizațiile politice sau institute de studii și cercetări pe care legea le numește „institute de teorie politică” (legea 179/2005), care sunt și de utilitate publică (adică beneficiază de subvenții și bani de la stat).
Fiecare partid din Parlamentul României are dreptul să înființeze o astfel de organizație, cele mai proeminente în spațiul public fiind cele ale PSD-ului – Institutul Social-Democrat „Ovidiu Șincai” și cel al PNL-ului (de fapt al fostului PDL) – Institutul de Studii Populare. Cu toate astea, nici aceste organizații nu au posibilitatea de a reprezenta interese străine sau să destabilizeze țara, rolul lor fiind clar stipulat în lege: să servească interesul public general prin contribuția adusă la profesionalizarea și democratizarea dezbaterii politice, la modernizarea societății românești și la creșterea coeziunii sale.
2. ONG-URILE SCOT OAMENII ÎN STRADĂ
Mulțumim, suntem flatați, doar că e fals.
Manipularea de la Antena3, România TV și de la diverse personalități TV care se întreabă cine le-a dat lasere manifestanților din Piața Victoriei arată că oamenii ăștia se fac că n-au auzit în viața lor de Facebook. Adevărul e că rețelele sociale actuale, nu doar imperiul lui Zuckerberg, contribuie la o schimbare a societății fără precedent în istorie. Niciodată, nicăieri oamenii nu au mai fost atât de conectați și conștienți la evenimentele globale.
În România, platformele de socializare au început să aibă un rol în viața societății ca ansamblu odată cu Roșia Montană, când protestele au devenit virale pe Facebook și Instagram.
Cătălin Georgescu, fotograf, a observat asta clar:
„Toată lumea în piață (Piața Universității), toți au telefoane. Am văzut sute de oameni live pe Facebook deși, cu doar trei ani în urmă, nici nu exista posibilitatea asta. (…) Nici nu aveai o scuză ca să zici că nu știi, numai că nu vrei să ieși.”
Ocuparea spațiului de social media a fost inițial o necesitate, în special cauzată de faptul că în 2012 acest subiect nu apărea mai deloc la TV, motiv pentru care plimbările prin cartier și sloganul „Ieșiți din casă dacă vă pasă” au devenit obișnuințe.
Dar asta nu-i o situație locală. Social media este folosită peste tot în lume pentru acest tip de manifestații. Primul coverage extins al mișcării a fost în 2011, odată cu Primăvara Arabă. The Guardian, The Washington Post, BBC, The New York Times, Wired și alții au acoperit deja subiectul mult mai bine decât îl putem acoperi noi aici. Are și o pagină de Wikipedia.
Adevărul este că ONG-urile se implică în mișcările de stradă, într-o măsură mai mică sau mai mare, în funcție de decizia fiecăruia. Exact ca orice alt protestatar, oamenii din echipă pot hotărî să susțină mișcarea și cu ONG-ul pe care îl reprezintă sau nu. Un scurt scroll pe paginile de Facebook poate să îți arate care ONG-uri se implică activ și care nu.
Uite aici câteva Facebook-uri ca să îți faci mâna de fact-checker: Funky Citizens, Expert Forum, Declic, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.
3. ONG-URILE ÎI PLĂTESC PE OAMENI SĂ PROTESTEZE
Conform legislației fiscale, ONG-urile pot plăti oameni doar dacă încheie contracte de muncă sau convenții civile.
De asemenea, ONG-urile, dar și Fundațiile, Asociațiile și Federațiile fac raportări anuale la ANAF, deci introducerea în sistem a 600 000 de contracte și convenții civile noi ar fi atras atenția autorităților în mod inevitabil, iar acuzația s-ar fi transformat în dosar penal. Nu ong-iștii apar la TV cu cătușe la mâini.
Organizațiile duc de obicei campanii extensive, sârguincioase și alambicate de fundraising. Probabil te-ai și plictisit de cât de des te invită să donezi, să trimiți SMS sau să depui un formular de 2%. Fac acest lucru pentru că cele mai multe ONG-uri nu se scald în bani, așa că-i prea puțin probabil (pragmatic vorbind) să plătească instigatori la proteste.
4. ONG-URILE NU RAPORTEAZĂ CE FAC CU BANII
ONG-urile, dar și Fundațiile, Asociațiile și Federațiile fac raportări lunare, trimestriale și anuale la ANAF și la alte instituții donatoare (Ministere, ARCUB, dar și programe internaționale ca Erasmus, EEA Grants sau RAF). Conform legii 82/1991, Cap. 1, Art. 1, alin. (2), organizațiile au obligația să țină contabilitatea. Din aceeași lege afli că persoanele juridice fără scop patrimonial (adică ONG-urile, dar și altele) întocmesc situații financiare anuale, care se compun din bilanţ şi contul rezultatului exerciţiului. Totul este foarte clar reglementat prin lege și ordinul 1969/2007.
Uite aici niște exemple de rapoarte anuale de unde poți afla mai multe despre banii care ajung în ONG-uri: Declic, Salvați Copiii, Funky Citizens, Hospice Casa Speranței, Centrul Filia.
Sigur că au existat acele ONG-uri care au intrat în scandaluri de corupție și asta i-a determinat pe oameni să se îndoiască de credibilitatea tuturor organizațiilor non-profit. Pe de altă parte, orice generalizare – ca și atunci când spui că TOȚI medicii iau șpagă sau TOȚI preoții fură – nu poate face decât mult rău.
5. ONG-URILE PRIMESC BANI DIN SURSE OCULTE PENTRU ACTIVITĂȚI LA FEL DE OCULTE
România a ratificat și implementat directive internaționale privind prevenirea spălării de bani și a finanțării activităților teroriste. Prin urmare, toate fluxurile financiare sunt atent monitorizate. Dacă ar fi existat astfel de situații, am fi văzut ongiști încolonați la DIICOT.
Hai că deschid și Cutia Pandorei: Soros.
George Soros este un om de afaceri și un filantrop de origine maghiară, stabilit în SUA. Soros este președintele uneia dintre fundațiile care alocă bani Fondului CEE, fond prin care banii lui au ajuns în România. Alături de Open Society Foundation (cea în care Soros este președinte), mai există cinci alte fundații care finanțează Fondurile CEE: German Marshall Fund of the United States, Charles Stewart Mott Foundation, Ford Foundation, Rockefeller Brothers Fund și Atlantic Philantropies. Până în 2012, când Open Society Foundation s-a retras din România, peste 75 de milioane de dolari au fost oferite ca suport financiar pentru inițiativele și organizațiile din Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, România, Slovacia și Slovenia.
Toate aceste organizații au făcut publice activitățile lor, fie prin documente înregistrate la ANAF sau alte instituții ale statului, fie prin rapoartele anuale pe care organizațiile le afișează public.
Open Society Foundation are ca unul dintre obiectivele sale susținerea presei libere și independente. Astfel, Fundația donează entităților media care se ocupă de jurnalismul de investigație precum Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigații (ICIJ), o rețea globală cu peste 200 de jurnaliști din 70 de țări. Sunt „jurnaliștii sorosisti plătiți” să studieze pe îndelete documentele din Panama („Panama Papers”), investigație prin care au lansat acuzații chiar la adresa lui George Soros, finanțator al consorțiului. Deși Open Society Foundation figurează clar ca finanțator chiar pe site-ul lor, ICIJ nu a avut probleme în a lansa probele descoperite din documentele ieșite la iveală. Nici Open Society Foundation nu a încercat să mușamalizeze investigația. Același lucru poate fi spus și despre Direkt 36, un centru de investigații jurnalistice din Ungaria.
Astea sunt exemple care demonstrează că finanțatorul nu se implică în activitatea organizației.
6. ORGANIZAȚIILE SOROSISTE VOR O GUVERNARE FĂRĂ PARTIDE POLITICE ȘI FĂRĂ PARLAMENT
Sunt acuzații grave pentru că este de-a dreptul neconstituțional. În Articolul 40 din Constituție spune negru pe alb: partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.
Open Society Foundation, în misiunea asumată a fundației pe care o poți găsi și pe site-ul oficial, indică faptul că lucrează pentru societăți tolerante, ale căror guverne sunt responsabile și deschise participării tuturor oamenilor. Ei doresc consolidarea statului de drept; respectarea drepturilor omului, a minorităților și a diversității de opinie; sprijină alegerile democratice și doresc societăți civile și cetățeni care monitorizează puterile statului.
Organizațiile sorosiste nu sunt aceste masonerii ascunse pe la subsolurile clădirilor din centrul vechi în care evreii maghiari discută cum să distrugă lumea. Din contră, sunt transparente, susțin democrațiile tinere, invită la toleranță și sprijină libertatea cetățenilor.
Poți să citești aici cam ce înseamnă să studiezi la universitatea lui Soros din Budapesta, aia pe care Viktor Orban o vrea închisă. Pentru că e școala care-i învăța pe oameni să gândească liber.
7. X-ULESCU A PRIMIT JDEMII DE EURO DE LA SOROS
Fie că e Ion, Andrei sau Elena, cel mai important lucru pentru a înțelege erorile de logică din acest tip de afirmații este legat de felul în care organizațiile societății civile primesc finanțări. Indiferent de donator (aka instituția sau compania care dă bani), aceștia nu oferă un cec în alb organizațiilor și nici nu permit acestora să facă ce doresc cu banii. Astfel, principiul funcționează ca la orice alt proiect pe care un om dintr-o corporație / instituție îl are de făcut. Doar că ONG-urile sunt cele care se duc spre finanțatori cu propuneri de proiecte.
Deci tu, ONG, exiști pentru că dorești să salvezi balena albastră. Așa că vei scrie un proiect despre cum vrei să salvezi balena albastră și te duci cu el la un finanțator care știi că e interesat de balenele albastre. Toate cheltuielile din proiect intră în banii pe care îi primești de la finanțator, iar salariul tău este doar o mică parte din acest proiect, dacă îl incluzi (de obicei nu plătește un singur proiect tot personalul pentru perioada desfășurării proiectului, ci se plătesc două-trei-patru ore pe zi).
Astfel, e absurd să spui că marinarul pe care l-ai plătit să te ducă pe mare de două ori pe săptămână a primit toți banii din proiect. Sau că firma care a printat broșurile a primit toți banii din proiect. Ei primesc o sumă din tot bugetul proiectului care include de fapt toate cheltuielile existente în proiect (subcontractări, consultanță, închiriere săli, organizare evenimente, Facebook ads, deplasări, livrabile etc.)
Articol realizat în colaborare cu Active Watch, un alt ONG sorosit.
