Toate modurile în care să scapi de mobil, net şi calculator ca să te bucuri naibii de weekend

Ai fost vreodată să te uiți la păsări?

Recomand călduros, mai ales dacă ai nevoie de o deconectare temporară de la circul de căcat al vieților noastre. Ia-ți orice ghid de teren despre observarea păsărilor în America de Nord, un binoclu și dă-i blană.

Videos by VICE

Eu am constatat că e ceva ce pot să fac în fiecare zi, dacă aleg, ceva ce-mi permite să explorez o zonă bogată a lumii offline, care aproape că se poate vedea cu ochiul liber, în mijlocul unui oraș hiperconectat, care nu doarme niciodată. Am văzut vulturi cocoțați în copaci în curtea din spate a casei mele din Brooklyn. Observ păsările cel mult ca amator, dar, chiar și-așa, e o metodă de deconectare – fie și pentru câteva momente pasagere.

Pe de altă parte, în 2017, ghidurile online de obsevare a păsărilor, cum ar fi Merlin Bird ID de la Laboratorul de Ornitologie de la Cornell se află la un singur click distanță, la tine pe smartphone. E încă o activitate care se petrece în mod tradițional „offline”, subsumată într-o oarecare măsură marșului digitalizării și-al internetului. Offline-ul e mort, trăiască offline-ul. Dacă vrei să mă găsești weekendul ăsta, să știi că s-ar putea să fiu la observat de păsări.

Vezi și Fotografii cu oameni care zac și dorm prin Vama Veche, așa cum ai vrea să faci și tu acum

Întrucât e weekendul cu Ziua Muncii în Statele Unite, o să recitesc, așa cum am făcut-o în fiecare an de Ziua Muncii, de-acum trei ani, de când a publicat Motherboard textul, clasicul eseu al lui Brian Merchant despre ideile noastre greșite, dar persistente, în legătură cu ludiții – acei lucrători în industria textilă din secolul XIX „care și-au distrus mașinăriile în semn de protest la adresa efectelor distrugătoare ale Revoluției Industriale”. De-atunci, „ludit” a devenit sinonim cu „tehnofob”, scrie Merchant, „o parodie a mișcării de temut, care-a distrus mașinării, din care s-a născut și termenul”.

Am avut dintotdeauna o relație complicată cu tehnologia. În noua noastră economie globală, constant băgată-n priză, în care insinuarea automatizării riscă să scoată din circulație segmente mari de muncitori în deceniile următoare, ar trebui să ne oprim cu toții o clipă și să ne gândim la sindicatele originale, la mișcările de insurecție anti-automatizare ale muncitorilor, precum ludismul și la activiști pentru drepturile muncitorilor de pe tot parcursul istoriei, care au luptat și au murit pentru condiții mai sigure de muncă, salarii mai bune, săptămâna de lucru de 40 de ore, weekenduri și weekenduri prelungite.

În acest spirit, Motherboard a adunat laolaltă niște ponturi de la experți despre cum să ți-o arzi chill offline („offline”) în următoarele 72 de ore. Pentru că meriți. (Serios, mergi la observat de păsări). Ne vedem înapoi aici, dis de dimineață marți. – Brian Anderson, editor



„Dă-l în pula mea de telefon!”

În primul rând, un mesaj special de la fostul editor-șef și viețaș la Motherboard, Derek Mead. Derek ne transmite din Grecia:

Încerc să mă prind cum să mă simt mai puțin subjugat de tehnologie de ceva vreme, chestie care tinde să se bată cap în cap cu munca mea (și mă gândesc că așa-i și pentru voi, majoritatea celor care citesc articolul ăsta). Iată câteva gânduri scrise de la marginea piscinei, în timp ce sunt în concediu, pentru că, mda, nu pot să mă las de tot.

Varianta 1: Du-te undeva unde n-ai semnal la mobil sau net câteva zile. M-am dus de curând cu cortul pe un teren administrat de Administrația Teritorială în Oregon, iar zonele astea tind să n-aibă semnal de mobil și, sincer, nici o grămadă de alte reguli legate de campare, în afară de faptul că n-ai voie să distrugi zona în care te afli sau să faci focuri. E o ocazie excelentă să te instalezi pur și simplu, ca să plutești pe un râu și să o arzi aiurea cu prietenii din viața reală – spre deosebire de a fi prins într-un degradeu adjustabil și infinit cu prietenii de pe rețelele de socializare.

Varianta 2: Ține-te cu dinții de întrebarea: cine obține mai mult din relația voastră – tu sau aplicația? De curând i-am dat absolventei de Motherboard Adrianne Jeffries acces la contul meu de Twitter. Ea a schimbat parola și ține contul gaj, ca să nu-l pot folosi. Simțeam de mult că Twitter îmi solicită atenția mai mult și mă stresează mai tare decât să-mi ofere informații utile și e drăguț să văd și partea cealaltă a monedei o vreme. Twitterul se dovedește a fi mai util decât îmi dădusem seama, dar îmi dau seama și ce obiceiuri anume mă stresau cel mai tare. O să mă-ntorc cândva și sper c-o să fiu mai chibzuit cu timpul și atenția mea. E valabil pentru toate aplicațiile.

Varianta 3: Adu-ți aminte că tehnologia lucrează pentru tine, nu invers. Telefoanele și device-urile noastre și internetul și toate cele sunt instrumente incredibil de puternice, care-ți schimbă viața. E greu până și să-ți dai seama cât de multe chestii benefice obținem de la device-urile astea. În același timp, toate sunt concepute, dezvoltate și repetate anume ca să-ți mănânce cât mai mult timp cu putință. E un compromis pe care nu trebuie să-l faci.

Ca să-ți recâștigi propria atenție, pune-te în situații în care telefonul e irelevant. Îmi place enorm să ies la cină în viața reală cu o singură persoană, pentru că știu că trebuie să fiu prezent și, drept urmare, sunt mai prezent. Cui pula mea îi pasă de un telefon când o persoană extraordinară împarte cu mine povești și mâncare? Dă-l în pula mea de telefon!

Același lucru e valabil pentru invitatul prietenilor din viața reală pe la tine ca s-o ardeți sau mersul la film sau mersul pe bicicletă sau plecatul în excursii sau ce vrei tu. E viața ta și, sincer, e cea mai bună când e reală. Fă să fie așa.

Deloghează-te – de pe Twitter

„E super stresant și probabil nici nu-i așa util”, a scris Jordan Pearson, redactor Motherboard Canada despre Twitter, anul trecut pe 8 noiembrie, în timp ce americanii se îndreptau către secțiile de votare.
„Cine știe de ce se-ntâmplă așa”, a continuat el, „poate e din cauza algoritmului și a unor tendințe de a urmări oameni care ne oglindesc propriile credințe. Poți să ajungi să simți că tu și toți oamenii pe care-i știi urăsc Nickelback, dar, cumva, nu poți să te mai duci nicăieri fără să auzi Photograph la megafon. E pretutindeni, nimeni nu poate să-și dea seama, de fapt, de ce, dar nu poți să scapi.”

Câteva dintre schițele lui Stu din luna fără ecrane. Foto: Kaleigh Rogers

Interzice ecranele (acasă)

La începutul anului, Kaleigh Rogers de la noi din redacție și partenerul ei au trecut printr-o lună auto-impusă de detoxifiere digitală. Au interzis utilizarea televizorului, a calculatoarelor și a telefoanelor (cu mici excepții) dincolo de pragul ușii de la apartamentul lor, și, pe parcurs, au descoperit una-alta.

Stu, partenerul ei, a început din nou să deseneze, pentru prima oară după ani buni. Kaleigh s-a reapucat de scris poezie, ceva ce nu mai făcuse din facultate. Au simțit că le-a îmbunătățit relația. Au gătit mai mult acasă și s-au văzut cu prietenii.

Citește și Bătrânii din viața mea știu să se distreze

„De-asta genul ăsta de experiment e mai mult decât o provocare haioasă”, consideră Kaleigh. „Ne învață ce gen de limite vrem să ne impunem, în condițiile în care toată tehnologia noastră e concepută ca să dea peste cap toate limitele și să ne facă să ne-ntoarcem și să cerem mai mult. E altfel pentru fiecare, dar o modalitate foarte bună de a descoperi exact de cât de puțin timp cu ochii-n ecran ai nevoie e să elimini complet toate ecranele. Cel puțin pentru o lună.”

Poate te gândești că un weekend prelungit nu e o lună. Ceea ce-i drept. Dar probabil ne putem pune cu toții de acord că e bine să dăm cât mai puțin scroll aiurea. Încearcă să interzici ecranele acasă timp de trei zile și, cine știe, poate-o s-ajungi să vrei s-o ții așa ceva mai mult timp.

Elimină tentația

Te-ai resemnat la gândul că nu poți să te deconectezi? Ia încearcă să te duci la extremă, cu ceva gen StayFocused, o extensie pentru Chrome, care „îți sporește productivitatea limitând timpul pe care-l petreci pe site-urile mâncătoare de timp.”

De fapt, continuă să dai scroll

La urma urmei, e-n firea omului. Bagă-ți în urechi episodul ăsta de pe Radio Motherboard din aprilie ca să afli mai multe.

Citește!

N-ai vrea tu să treci prin câteva dintre articolele alea lungi care ți se tot adună în bookmarks? Am putea chiar să-ți sugerăm niște articole publicate de curând pe VICE.

Ascultă muzică!

Anul ăsta pare haotic, nu-i așa? Parcă ciclul de știri de 24 de ore durează mai nou 24 de secunde; îți dezlipești ochii de feed-uri pe barba ta, riști să ratezi cel mai nou ciclu de oprobriu sau atrocități.

În tot haosul ăsta, Jason Koebler, redactorul șef de la Motherboard, și-a dat seama că nu prea mai ascultă muzică.

„Sigur, îmi bag sunete în urechi, dar sunt mereu doar un fundal pentru o postare pe blog, un duș, o navetă făcută-n grabă. Asta, bineînțeles, când nu halesc cine-știe-ce podcast”, zice el. „În ultimele săptămâni m-am trezit că-mi fac timp să ascult muzică. Pe genu că sting lumina și mă holbez în tavan sau îmi pun căștile și mă uit în zare la râu. Aș putea să-ți sugerez Science Fiction de la Brand New sau cel mai nou album LCD Soundsystem, sau dacă vrei să asculți ceva mai vechi care, din păcate, pare din nou la ordinea zilei, bagă un „MariKKKopa” de la Desaparecidos.”

Apucă-te să-ți rulezi singur cuiele

Bagă un pic din chestia aia dulce și plină de alinare, din care ai tot timpul provizii. Relaxează-te și bagă blană o șarjă din cele mai catchy hituri de pe internet, alese pe sprânceană de prietenii tăi de la Motherboard. Trage cu ochiul în interiorul unor pietre prețioase super chill. Fă supradoză pe zeci de ani de imagini de arhivă pe care le uploadează NASA pe YouTube. Halește un sistem solar extraterestru.

Fă-ți un cui, pe bune

Sau jointul instalatorului, dacă-ți place să te tragă un pic și curentul. Căcat, dacă ai chef, fă-ți naibii și-o pipă din morcov. Hai, călărește dragonul würm.

Peste program

OK, dacă te uiți la un film nu se cheamă că te-ai delogat. Uită-te, atunci, la After Hours/Peste program, pe post de metadonă pentru deconectare, care să te-ajute să-ți iei ochii de pe un ecran și să treci pe altul, un pic mai puțin conectat (presupunând că ai televizor, ceea ce probabil nu e cazul). Filmul a fost turnat într-un New York din epoca pre-internet și pre-telefonie mobilă și acolo i se și desfășoară povestea. E unul dintre multele filme a cărui întreagă poveste zace într-un teanc de scenarii care acum se dezintegrează complet, într-o lume în care există telefoane mobile. E un film uitat, dar excelent, de Scorsese, care, din întâmplare, e și unul dintre filmele preferate cu calculatoare ale CEO-ului Motherboard Erik Franco. Deci știi deja că-i tare.

Din „D-l Pynchon și întemeierea Springfieldului”, de Umberto Romano (1937). Imagine: Poșta SUA/David Sansbury

Delogarea e un cerc

Dacă nu-ți iese cu nimic altceva, poți oricând să-ți pui pe device-ul mobil pictura asta stranie din 1937 și să remarci că tipul ține-n mână ceva ce arată a iPhone. Nu-i dubios?