Momentele alea când PSD-iștii au turnat alți PSD-iști ca să preia puterea

Dacă ar exista un Spațiu Schengen al Mafiei, România nu ar fi acceptată nici aici, și asta tot din cauza PSD. O veste bună, ai spune, dar paradoxală, în condițiile în care știm cu toții din ce aluat sunt ăștia din PSD. Cea mai recentă turnătorie la nivel înalt petrecută în PSD conține, într-un fel, o veste bună: tipii ăștia sunt atât de incapabili, încât nici măcar mafioți cap-coadă nu-s în stare să fie; se toarnă între ei la primul semn de vreme rea. Și nu se toarnă pe mărunțișuri. Nu, își dau în gât șeful, direct, din prima. Or, Omerta este piatra angulară a oricărei organizații mafiote care se respectă.

E adevărat, probabil, că niciun alt partid nu a reușit să ducă nivelul corupției la un veritabil modus vivendi, așa cum a făcut PSD. Într-un astfel de partid, fiecare pesedist de rând are un mic infern la îndemână, concretizat în dragostea pentru partid și liderul suprem. Când mașinăria se gripează, șeful e executat scurt, din interior, de cuțitarii profesioniști din partid. Acestui mecanism, care a funcționat ireproșabil până acum (vezi „Noaptea cuțitelor lungi din PSD”, când l-au curățat pe Năstase, într-un hotel situat undeva în apropierea aeroportului Otopeni), i s-a mai adăugat un ingredient-minune: turnătoria. Aia clasică, de pe filiera „mândri că suntem români”.

Videos by VICE

Și totuși, Liviu Dragnea poate muri, acum fericit: denunțul lui Dan Șova din dosarul Tel Drum îl plasează în postura de închizător de coloană în onorabila panoplie a președinților acestui partid care au experimentat pe propria piele Binomul Trădare-Turnătorie din partea colegilor.

„Noi nu aveam o convingere, noi știam că Tel Drum-ul este al domnului Dragnea, iar domnul Dragnea a spus de mai multe ori personal că această companie este a lui, chiar a formulat ‘Știi că este a mea’. Nu se discuta la colțuri că Tel Drum este a lui, asta ar fi fost o legendă urbană. Nu. Tel Drum era a dânsului.”, a declarat Dan Șova la DNA.

Pe lângă Șova, corul lăudătorilor lui Dragnea include și alte nume din rândurile social-democraților: fostul minstru al Finanțelor, Orlando Teodorovici, fostul premier Sorin Grindeanu și – o, da! – fostul lider PSD, Victor Ponta, cel detronat de la șefia partidului chiar de către Sfântul Dragnea.

Mă rog, Ponta a dat un soi de dezmințire cu juma’ de gură, în sensul că el nu l-a „denunțat” efectiv pe Dragnea, ci doar a răspuns întrebărilor procurorilor din calitatea sa de „martor”. Chestie de semantică care, într-o organizație mafiotă autentică, l-ar fi transformat pe umilul Ponta în ceva ce nu am voie să spun.

1. Dosarul penal al lui Dragnea are la baza o sesizare oficiala a OLAF / noi doar am fost citati toti 5 ca martori / daca ne-am prezentat in urma citarii inseamna ca suntem „tradatori”;
2. Am spus toti adevarul – sa minti sub juramant este o infractiune si nu vad cine isi asuma acest lucru;
3. Ca martor nu poti sa invoci dreptul la tacere – asta poate face doar Dragnea ca suspect
4. Propagandistii „Cartelului” tot ne ataca pe cei care am fost chemati ca martori si am spus cinstit ce stim – nu era mai simplu sa spuneti daca Dragnea = Teldrum?



Năstase a fost deschizător de drumuri

Scene ca cele descrise mai sus ar fi fost cvasi-imposibil de imaginat în PSD, în urmă cu vreo 20 de ani, pe vremea Întâistătătorilor Partidului – Iliescu și Năstase. Condamnarea celui din urmă, în 2012, în dosarul „Trofeul Calității” a reprezentat un veritabil „moment zero” în lupta anticorupție.

Doi ani mai târziu, Năstase era condamnat definitiv în alt dosar, „Zambaccian”, și bifa un alt tip de „moment zero”, de data asta în cazul istoriei PSD: era primul lider suprem băgat în pușcărie (și) din cauza unei turnătorii venite din partea unui subaltern.

În cazul de față, a fost vorba de un denunț al lui Sergiu Sechelariu, fost secretar de stat în Ministerul Transporturilor și senator PSD pentru o foarte scurtă perioadă de timp, între 2000-2001.

Citește și: Cum seamănă Dragnea cu Ponta, deși se urăsc

Pe blogul personal, Năstase ne povestește cum a găsit el în bibliotecă o excepțională carte, intitulată Creditul ipotecar, cu dedicația autorului, nimeni altul decât Sergiu Sechelariu:

„… o dedicație duioasă prin care îmi mulțumea pentru că i-am oferit șansa unei cariere, schimbându-i destinul. Acum, la 15 ani de la acea dedicație, trebuie să recunosc că și Sergiu Sechelariu, într-o anumită măsură, mi-a influențat și el destinul”, spune Năstase.

Mă rog, ca să păstrez lucrurile echilibrate, trebuie să spun că, într-un univers paralel, populat de mafioți adevărați, Năstase, în loc să-și țintească gușa, ar fi îndreptat țeava pistolului în altă direcție. Nu s-ar fi apucat să facă poze cu telefonul la cartea găsită în bibliotecă și să-și umple spațiul blogului cu apropouri și panseluțe literare.

Mircea Geoană, turnat de Viorel Hrebenciuc

Acum trei ani, DNA demara urmărirea penală a patru ștabi grei din PSD într-un dosar de retrocedări ilegale. În cântarul procurorilor mai greu atârna nimeni altul decât marele combinator Viorel Hrebenciuc.

Fostul deputat, ca orice tip bazat, s-a ținut tare o perioadă. Apoi, după ce s-a trezit coleg de celulă cu fii-su, omul a făcut explozie și a început să dea, brusc, din casă. Una din schije l-a atins pe alt fost președinte PSD – talentatul domn Mircea Geoană. Hrebenciuc a pus mâna pe toc și a început să descrie dedesubturile finanțării ilegale a campaniei prezidențiale a lui Geoană.

Dacă îl scoatem din ecuație pe Eternul Patriarh, Ion Iliescu, singurul fost președinte al social-democraților la care denunțurile din partea colegilor dau (momentan) cu minus este Victor Ponta. În acest caz, pot spune că timpul încă mai are răbdare, în condițiile în care actualul deputat PSD e cercetat în dosarul „Ponta-Ghiță-Blair”: nu știi de unde poate sări iepurele cu denunțul. După cum ai văzut, PSD e un partid mare. E loc pentru toată lumea.