Rebelii sirieni se luptă între ei pentru cucerirea orașului Raqqa

„Aveți grijă – sunt snipere pe strada asta”, ne-a avertizat jihadistul, când șoferul meu a oprit lângă el și ceilalți opt bărbați înarmați până-n dinți care se pregăteau de luptă. El și ceilalți luptători făceau parte dintr-un grup cunoscut drept Statul Islamic Irak și al-Sham – sau ISIS – o facțiune al-Qaeda care operează în Siria.

Habar nu avea, dar toți încercam să ajungem în același loc – frontiera din fața sediului unuia dintre grupurile militante care luptă în Siria, Ahfad al-Rasul. Această organizație e afiliată cu Armata Siriană Liberă și declarase război grupului ISIS cu câteva ore în urmă, pentru obținerea controlului asupra capitalei provinciale Raqqa.

Aceasta era a treia mea vizită în oraș în cele patru luni de când fusese eliberat, așa cum spun sirienii despre zonele în care rebelii au reușit să-și instaleze trupele și să le alunge pe cele ale guvernului. Bătălia împotriva forțelor lui Assad în Raqqa a durat cam o săptămână – un contrast imens față de luptele din Aleppo, unde bombardamentele au continuat timp de peste un an de la începerea conflictului.

Membri ai Armatei Siriene Libere se ocupă de o brutărie din Raqqa care le furnizează civililor pâine la prețuri mici.

Odată ce rebelii preiau controlul asupra unei zone, procedura standard a regimului e să răspundă prin bombardamente, cu speranța de a ucide cât mai mulți luptători anti-Assad. Dar în aprilie, la câteva săptămâni după eliberare, locuitorii veseli întâmpinau valul de distrugere ca pe un semn al progresului făcut de rebeli.

Dar de curând, tensiunile au crescut considerabil în Raqqa, iar atmosfera s-a schimbat complet, de când rebelii au început să se dezbine în grupuri care luptă între ele, în loc să lupte împreună împotriva lui Assad. Teama și nesiguranța au luat locul bucuriei.

Mai multe grupări – atât religioase, cât și seculariste – au încercat să influențeze viitorul orașului și să preia conducerea țării. Un grup numit Haqna – în arabă, „dreptul nostru” - e una dintre aceste  organizații. Logo-ul lor – o mână care face semnul V – e pictată prin tot orașul. Compusă din tineri activiști locali, Haqna       are scopul de a educa populația în legătură cu drepturile civile și importanța alegerilor.

Copiii se joacă cu o statuie a fratelui președintelui, Basil al-Assad, distrusă după ce rebelii au preluat controlul în Raqqa.

Dar ISIS se opune grupării Haqna, iar unii dintre membrii Haqna au fost arestați de curând pentru că au organizat proteste împotriva grupului militant islamist. După o demonstrație în fața sediului lor, un activist a susținut că a văzut pe cineva filmându-i din interiorul clădirii. „Sunt mai rău decât mukhabarat (poliția secretă) – au ochi peste tot,” a spus el.

Deși membrii ISIS ocupă momentan clădirea guvernului din Raqqa, mișcarea islamică independentă Ahrar al-Sham joacă cel mai important rol în administrarea orașului. Grupul a menținut serviciile de bază precum colectarea gunoaielor și rezervele de apă și energie electrică. Se ocupă și de brutăriile publice și distribuie pachete cu mâncare miilor de familii din provincie și promovează educația islamică prin lecturi publice, workshopuri și postere lipite prin oraș.

Ceea ce nu înseamnă că nu au și ocupații militare. Deși orașul e controlat de rebeli, o arie situată la un kilometru de oraș e încă disputată cu Divizia 17, o unitate a armatei lui Assad, iar luptătorii Ahrar al-Sham sunt principala forță a rebelilor implicați. L-am întrebat pe unul dintre luptători când crede că va fi învinsă Divizia 17. Mi-a răspuns că speră că nu prea curând, din cauză că se așteaptă ca guvernul să reacționeze cu rachete și să ucidă mulți civili.

Corpul unui copil ucis în timpul unui atac cu bombă e pregătit pentru înmormântare în Raqqa.

Am trecut deja prin experiența asta. La sfârșitul Ramadanului, am fost trezită de sunetul ambulanțelor – se pare că elicopterele siriene bombardaseră trei clădiri diferite, omorând 13 persoane. În câteva ore eram la morgă și vedeam cum un tată își privește cei șase copii înfășurați în lințoliu pentru a fi îngropați.

Familia a așteptat până seara ca să-i înmormânteze, ca să nu fie prinsă în alt atac, căci înmormântările sunt adesea luate ca țintă de regim.

Trei camioane transportau corpurile și rudele. Pe drum, am văzut un băiețel care stătea în spatele unui camion și plângea deasupra trupului neînsuflețit al unuia dintre frații lui. Oamenii de pe stradă ridicau palmele în sus, în semn de respect, când procesiunea trecea pe lângă ei. Un bărbat anunța martirii: „Shahid! Shahid! Șase frați și surori!”

Odată ajunși, n-a fost timp de ceremonii. Înmormântarea a trebuit grăbită, deoarece se afla în proximitatea Diviziei 17, iar luminile noastre ar fi atras soldații regimului. Mai mulți bărbați au înmânat trupurile tatălui, în timp ce acesta era în groapă. Ceilalți țineau telefoanele deschise ca să-i facă lumină. După câteva minute, am plecat.

Când am ajuns înapoi la sediul Afhad al-Rasul, am stat de vorbă cu Abu Mazin, comandantul care tocmai declarase război grupului islamist militant. Oamenii lui ridicaseră baricade în jurul secției.

Abu Mazin mi-a descris gruparea lui ca fiind o organizație militară fără afiliere politică. „Lucrăm la unificarea tuturor grupurilor ASL sub numele de Consiliul Național de Securitate,” mi-a spus el. „În viitor, vom forma Armata Națională Siriană.” Abu Mazin m-a asigurat că grupul lui nu are o ideologie anume: „Suntem sirieni toți. Nu putem păstra Siria unită dacă vrem să păstrăm o singură ideologie.”

Femei la o demonstrație publică în onoarea celor care și-au pierdut viața în bătălia pentru controlul provinciei Raqqa.

Locuitor al zonei, Abu Mazin mi-a spus că principalul motiv pentru care a declarat război grupului ISIS e ca să lupte pentru eliberarea a 1500 de prizonieri care sunt momentan deținuți de grupare și dintre care 500 sunt membri ASL. Mi-a mai spus că avea susținerea locuitorilor din Raqqa. „Oamenii nu vor să fie guvernați de ISIS”, mi-a explicat el.

Înainte să plec, l-am întrebat dacă-i pot fotografia luptătorii. „Bineînțeles, dar te rog să nu le arăți fețele. Se tem de ISIS.”

În ziua următoare, înainte să plec din Raqqa, m-am gândit să îl sun pe Abu Mazin să-i mai pun câteva întrebări, dar mi-a sunat telefonul înainte să-i pot tasta numărul. O mașină cu bombă îi lovise sediul; fusese ucis împreună cu toți bărbații pe care îi cunoscusem cu o zi înainte. „S-a terminat,” mi-a spus activistul care mă sunase să-mi spună vestea. „ISIS a câștigat.”

Urmăriți-o pe Alice pe Instagram.

Traducere: Oana Maria Zaharia