FYI.

This story is over 5 years old.

Aventuri în industria filmului nord-coreean

Am călătorit până în Phenian pentru a deveni un star de film socialist.
19.9.12

Kim Jong Il adora cinematografia, atât cea pronografică, cât și cea tradițională. Planul lui măreț era să investească ajutoarele umanitare primite în producția de filme cu monștri mari și înspăimântători care să le spună bunilor coreeni că, de fapt, nu le e foame, în loc să cheltuie toți banii ăia de pe meth pe mâncare ca să-i hrănească.

Lui Kim Jong Il îi plăcea să dea o șansă tipilor albi pe marele ecran, atâta timp cât aceștia erau dispuși să joace rolul diavolului alb, deci era inevitabil ca cineva disperat după faimă ca mine să nu-și bage nasul în aventura asta.

M-am urcat în avion spre Phenian cu capul plin de vise simple: să fiu descoperit și să devin faimos; să primesc o soție nord-coreeană și o rație nelimitată de caracatiță crudă. Voiam să urc înălțimile amețitoare ale Hollywood-ului nord-coreean.

La bord, mi s-a servit un sandviș cu ceea ce părea a fi o felie de braț de bebeluș prăjită în sânge. Exact cum îmi place. Sosul mirosea a lacrimi.

Am ajuns în Phenian nevătămat. Fiul lui Kim Jong Il, Kim Jong-un, și-a petrecut nouă luni ca lider suprem eliberând comunicate de presă în care detalia planurile sale de a construi acvarii noi cu delfini care fac tumbe și explica cum va renova parcurile de distracție ale țării momentan aflate în stare precară.

Iată clădirea care se vrea a fi fabrica de vise cinematografice a Coreei de Nord. Această cutie gri plictisitoare a dat naștere filmelor revoluționare și comediilor fără haz făcute pe gustul partidului din 1948. Kim Jong-il a vizitat studiourile de filmare de vreo 600 de ori de-a lungul vieții. Tatăl său, Kim Il-sung (care a știut să conducă țara mai bine), a vizitat doar locuri nesemnificative de vreo 20 de ori.

Viața în Coreea e fericită, așa cum e și acest grup statuar pe care n-am avut voie să-l fotografiez. Paznicii mi-au spus că dacă fac poze de la o distanță așa mică, nu le dau altor turiști șansa să vadă statuile mai bine.

Aceasta e o copie a unui sat coreean antic. Nu se întâmpla absolut nimic în această Mecca a filmului nord-coreean. Dar am făcut totuși un tur să vedem decorurile de film pe care le folosesc când fac blockbustere istorice.

Acesta e un decor care se vrea construit după modelul din Seul în anii 1920, pe când Coreea era încă sub ocupația Japoniei fasciste. Aceasta a fost perioada cea mai umilitoare din istoria Coreei de Nord și de Sud. Dar comparată cu Coreea de Nord din zilele noastre [vezi fotografiile de mai jos], pare destul de curată și drăguță:

Pierdut în fantezia mea juxtapozițională, mi-am dat seama că ceva se petrecea în spatele meu:

O nuntă! M-am întors la timp cât să văd o gașcă de nuntași veseli cu aparate foto șmechere care se plimbau prin parc. Toată lumea părea fericită și deloc strivită de o birocrație totalitară.

După ce m-am plimbat o vreme pe străzile ce reconstruiau Seulul, m-am îndreptat înapoi spre Coreea de Nord. Pe drum spre ieșire, am trecut pe lângă o filmare – acești patru diavoli albi urmăreau o fantomă care avea un skateboard.

În timp ce mă prosteam plimbându-mă cu capul în nori, pierdusem un film istoric epic care era filmat chiar lângă mine. Regizorul își tot flutura brațul și-i instruia pe actori pe joace cu pasiunea unui om care ăși conduce mașina direct într-un zid știind că o să scape fără vreo zgârietură.

Mi-am întrebat ghidul ce se întâmpla. „Vrei să joci în filme?” Mi-a rânjit. „Nicio problemă. Zece euro.”

De ce de fiecare dată când cer o favoare unui comunist îmi cere bani? Am scos banii și m-am ales cu o rochie și o pălărie.

Cameramanul a focusat camera pe mine, noul star al Hollywood-ului nord-coreean. Am făcut niște scheme pentru public și regizorul mi-a spus: „Da, foarte bine, foarte bine! Ha ha! Ai fi un rege pe cinste!” După care a urmat o tăcere jenantă. Am oftat și m-am gândit că probabil va trebui să mă întorc la scris.

Mai târziu, au încercat să-mi ia 40 de euro ca să-mi dea filmarea. Editaseră videoclipul cu mine și-l umpluseră de imagini și melodii nord-coreene.

Mai târziu am descoperit că filmările astea cu turiști străini care se poartă ca niște idioți sunt folosite pentru propaganda anti-străini care se dă la televiziunea de stat. Bănuiesc că o să aflu ce s-a petrecut cu filmarea cu mine după ce Kim Jong-un va fi împușcat în timpul unui atac CIA și vor deschide pivnițele. Abia aștept!

Dacă Woody Harrelson vă ignoră pe Twitter, puteți vorbi cu Alex: @alex_hoban

Traducere: Oana Maria Zaharia