Cum au ajuns românii să pună botul la produsele pentru cai și să le considere tratamente minune

Pandemia prin care încă trecem a împins oamenii, mai mult ca niciodată, către diverse tratamente promovate de unii drept inovatoare sau chiar salvatoare. Așa s-a ajuns la ivermectină, care încă e promovată pe diverse canale, unde se înscrie și Joe Rogan cu demersul lui de a-i face și pe alții să se încreadă mai mult în acest medicament netestat suficient în cazul Covid-19 și mai degrabă recunoscut pentru efectele pe care le are în rândul animalelor sau în rândul oamenilor pentru cu totul alte boli.

Momentul ivermectină a adus în atenția tuturor o problemă la care sigur nu te-ai gândit suficient: tratamentele deloc miraculoase luate de la animale și încercate de oameni. În cazul României, ivermectina era mai cunoscută ca medicament antiparazitar pentru câini și cai. Asta a însemnat o isterie de-a face stoc de la farmacii veterinare – și stocul acestora nu era din start prea mare. Iată, ne apropiem de finalul anului și încă se mai zbate printr-un colț sau altul mesaje de promovare a medicamentului ca fiind ieftin, accesibil, dar nedorit. Da, e o invenție excepțională, premiată și cu Nobel, doar că are alt scop: antiparazitar.

Dintre toate animalele, caii sunt cel mai des căutați ca surse de inspirație pentru tratamente. Să fi contribuit la asta serialul BoJack Horseman cu un cal depresiv care-și bagă sub preș depresia cu excese de tot felul și se poartă de căcat cu oamenii la care ține? Să fi avut o importanță deosebită istoria în care calul și omul au colaborat excelent? Habar n-am. Dar lista de mai jos îți arată că centaurul nu-i doar mitologie, ci pentru unii e vis. 

„Nu ești un cal. Nu ești o vacă. Serios, opriți-vă.” Așa a sunat un tweet exasperat al Agenției pentru Alimente și Medicamente din Statele Unite (FDA) după ce un tratament antiparazitar pentru cai și vaci a devenit un fel de „leac minune“ împotriva Covid-19. Cum așa? Se iau un studiu neconcludent, un medic care discută problema în Senatul SUA, dubioșii de serviciu de la televiziunile conservatoare și de aici se ajunge, natural, la pasul următor: „Big Pharma vor să ascundă de noi acest medicament ieftin, care ar putea salva sute de mii de vieți”.

Aici trebuie trasă o linie importantă: una e ca un medicament să fie ieftin și accesibil, cum e cazul acestuia, și alta e să fie universal, ceea ce nu-i cazul. Nu există dovezi că ivermectina ar ajuta pacienții Covid, ci doar că se poate dovedi toxică, dar asta nu îi împiedică pe oameni să dea năvală la cabinetele veterinare. 

Mulți proprietari de cai din SUA se plâng că au rămas fără, iar un cabinet veterinar din Nevada a mers până acolo încât să ceară o poză cu omul și calul ca să vândă ivermectină. 

În România, isteria a fost alimentată la începutul anului și de Gigi Becali, care se lăuda că a vindecat tot fotbalul românesc de Covid. „Eu am doctori la clinica mea pe care i-am adus de afară, studiau în străinătate. Sunt români şi le dau patru mii, cinci mii de lei pe lună. Ei mi-au spus despre aceste tratamente, pentru că se făceau studii pe afară. Cel mai bun este ivermectina. Se găseşte doar la mine, acum în România”, declara Becali într-un interviu. 

Medicamentul nu era și nu este în continuare aprobat pentru uz uman în România. Ce-i aprobat e folosirea ca unguent, dar asta nu ajută prea mult. Până la urmă, Becali i-ar fi tratat cu ivermectină pe Anamaria Prodan Reghecampf, Leo Grozavu și pe tatăl lui Marius Șumudică și nu ai auzit pe nimeni să se plângă, nu-i așa?

Medicul veterinar Aurelian Ștefana a explicat în ianuarie 2021 că e un produs contra paraziților. Orice alt scop e doar inconștiență. Totodată, pandemia ar fi fost un catalizator pentru acest medicament, după cum a subliniat medicul veterinar Ruxandra Florea tot în ianuarie 2021. „[...] nu are acțiune pe bacterii, pe virusuri. Iar la noi se folosește mai mult forma injectabilă de Ivermectină. [...] Dar, în general, nu prea se mai folosește. Au apărut deja alte substanțe care sunt mai bune.”

Următorul tratament e însă ceva mai popular, independent de pandemie. Și, cumva, de înțeles de ce. 

Acum vreo zece ani, un străin pierdut pe terasa de la MNAC m-a întrebat descumpănit: „Ketamine is almost legal here, right?“. A fost, într-adevăr, o vreme când K-ul era destul de întâlnit în clubbing-ul bucureștean. Agenția Națională Antidrog a descoperit-o destul de târziu și nici poliția nu era foarte interesată să prindă traficanții, așa că puteai să ți-o iei chiar de la cabinetul veterinar. Nu știu însă dacă ți se cerea și să arăți o poză cu tine și calul de companie. Pentru că, da, ketamina este la bază un anestezic veterinar. Dar are și proprietăți disociative, ceea ce înseamnă că te poate face să te simți deconectat de corpul tău și de lume. 

La doze mici, asta poate să fie o experiență plăcută sau s-ar putea să îi ofere o perspectivă mai obiectivă asupra propriei sale vieți. D-asta ketamina este foarte utilă pentru pacienții care suferă de sindromul posttraumatic. Iar în cazul celor care suferă de depresie s-ar putea să descopere că-i ajută să se simtă mai puțin izolați și singuri. În orice caz, excesul e super periculos. În cazul dozelor mari, poate apărea detașarea de la realitate care te poate determina să iei decizii periculoase. 

Deși în ultimii ani s-a descoperit că poate da rezultate în tratarea depresiei și a tulburării obsesiv-compulsive, ceea ce o face mai potrivită pentru utilizarea umană decât ivermectina, e periculoasă în sine, mai ales când ții cont că poate fi dificil de dozat. Când iei o supradoză, poți să experimentezi posibile efecte secundare fatale, inclusiv inhibarea sistemului nervos central care poate provoca un atac de cord, hipertensiune arterială, care te face predispus la infarct miocardic, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă, anevrism, insuficiență renală, pierderea vederii și demență. Și în acest caz nu te mai grăbi să te dai centaur.

Nu se bagă în gură – sper! –, ci se dă pe piele. E vorba de acest gel antiinflamator pe care scrie că e destinat câinilor și cabalinelor. Ce faci în momentul următor? Evident, îl folosești și tu. „Am luat-o pt un prieten, calul. A fost mulțumit!“, comentează cineva cu subînțeles în rubrica de comentarii. „Din câte mi-au zis cățeii, gelul a avut efect pozitiv“, scrie altcineva. Aparent, animalele au fost extrem de convingătoare, pentru că foarte mulți recunosc că au încercat gelul pe propriile articulații și au fost chiar mulțumiți de rezultate. 

Un singur comentariu de o stea din 45 de review-uri e ceva ce n-o să întâlnești nici la noul iPhone 13, deci o fi ceva adevăr acolo. „Face exact ce trebuie să facă. Reduce durerea. Atâta doar că mă simt ciudat folosind un produs de uz veterinar.” Oameni suntem și uite cum, următoarea dată când mai vezi un cal, poate ar trebui să-l mângâi și să-i mulțumești că, în anumite cazuri, problemele lui servesc și soluții pentru tine. 

„Dacă merge pentru caii de competiție, de ce nu ar merge și părul meu?” s-au gândit Jennifer Aniston și Kim Kardashian, care se laudă că folosesc un șampon pentru cai și ponei de la brandul Mane’n Tail care costă vreo zece lire. Dacă e să te iei după declarațiile producătorului, șamponul îți fortifică firul de păr și îl netezește, te scapă de mătreață și mai e bun și împotriva căderii părului. 

Champu de caballo, un alt șampon care se găsea doar în cabinetele veterinare, a devenit bestseller în Spania și a fost promovat direct pe rafturile supermarketurilor. Iar tu încă dai bani buni pe promisiunile alea de mătăsos și cu volum din reclamele TV? 

Serios acum: de ce nu ne-am spăla cu toții pe cap cu șampon pentru cai? Să fie vorba tot de o conspirație? Înainte de a da buzna la veterinar, află însă că n-ar trebui să te-apuci să folosești șampon pentru cai înainte să-l diluezi și, de asemenea, că îți poate usca excesiv scalpul.

Într-o notă cât se poate de serioasă, chiar ar trebui să ții cont de efecte adverse la astfel de produse de uz animal. Îți aduc aminte de cazul din mai 2021, când trei fete de șapte, opt și nouă ani din Brașov au murit după ce părinții le-au dat pe cap cu o substanță de uz animal care trebuia, culmea, să le salveze de păduchi. Două dintre ele au intrat în stop cardiorespirator imediat după ce substanța le-a atins pielea. A treia a fost resuscitată, dar a murit la spital. Știu, nu-i chiar șampon, dar e încă un exemplu de cât rău îți poți face și fără să înghiți produsele astea. 

Ce vezi mai sus sunt cel mai des întâlnite scenarii în care centaurii din mediul urban și rural s-au gândit că sigur e o conspirație la mijloc de care ei s-au prins înaintea altora. Bine, excepția e la ketamină din motive evidente. Dar, în fiecare dintre cazurile astea, poți face ce vrei atât timp cât ții cont de-o chestie: te joci cu efecte adverse pe care ar fi bine să le înțelegi, accepți și să nu te plângi după. În aceeași notă, dincolo de ketamină și ivermectină, aduc în atenție altă nebunie: xylazine. Încă nu are o versiune în română, cred. E tot un tranchilizant de cai care lovește Statele direct în criza opioidelor – e legat de o treime din supradozele fatale cu opioide, fiind combinat de cele mai multe ori cu heroină. 

Într-o notă ceva mai relaxată, ține cont să nu pui botul și la pastile îți propun putință de armăsar. Că nici alea nu-s prea curate, mai ales când promit sus și nu prea livrează jos.