10 manele pe care te-ai pus în cap și-acum ți-e rușine, c-ai ajuns la oraș, ești domn

Uite și tu cât s-a făcut ceasul și e deja primăvară – a venit vremea pentru grătăruțu, șpriț și nopți lungi în care simți că trăiești un pic mai mult. Și ce poate să meargă mai bine cu ele decât un setlist care să te poarte prin acele manele care te-au ridicat de pe scaun și ți-au pansat sufletul. Este o listă ca orice om: etern imperfectă.

Am compus lista asta doar pentru că, pentru încă un an, iar s-a activat norodul să discute despre cum manelele nu-s muzică și ce doamne iartă-mă să caute Jador la Timișoara în Sfântul Templul Filarmonic. Până să trec însă la înșirat nume, piese și – mai ales! – emoții, nu uita că poți învăța geografia României cu maneliști (mă rog, numele lor, dar tot aia). Și nu uita că nemilosul contor la „Of, viața mea” îi dă înainte ca nebunul. 

Uneori mai găsești piesa asta și cu Costi Ioniță și Adi Minune. Oricum, esența rămâne. Dacă ai nevoie de un ghiont pentru viața ta și ți se pare că n-ai făcut nimic până la vârsta ta, e cazul să crezi c-alții sunt invidioși pe tine. Fix pe sentimentul ăsta intră maneaua asta și îți dă un boost de încredere de care chiar aveai nevoie, că uită-te și tu ce se întâmplă în lume.

Scor de pus pe repeat: un sănătos 8/10; pierde la sincronul cu perioada modernă, că e mai mult metaforă. 

Tu zici că-i manea, și de-aia am și inclus-o în topul ăsta, dar este, de fapt, pansament pentru suflet direct de la Florin Salam. Ce zici, amice, c-ai picat în pasa aia proastă și nimic nu-ți merge cum trebuie? E în regulă, norocul e tot acolo, o să iasă soarele pe strada ta. Ce zici, scumpă doamnă, că iar ai spart bani pe terapie și simți că ai cununiile legate? Okay, dar fruntea sus, că uite ce zice bucata asta.

Scor de pus pe repeat: un sănătos 9/10, că face piesa asta în patru minute ce nu fac ani de terapie. 

„Ce a fost nu va mai fi” poate fi truismul excelent pentru orice generație, că suntem oameni, imperfecți, și tânjim după trecutul în care, parcă, era mai bine. Doar că nu era, era mai prost. Dar noi eram mai bine, mai tineri, mai în putere. Foarte probabil asta e melodia pe care n-o înțelegi decât într-un anumit moment în viață și de-acolo înainte nu ți-o mai poți scoate din cap.

Scor de pus pe repeat: 6/10 – dacă ai sub 35 de ani – datorită ritmului și că te aruncă în ceea ce noi, românii, am putea numi retro. 10/10 – dacă ai peste 45 de ani – că știi prea bine trenul ăsta al suferinței. 

Legenda spune că mai întâi a fost maneaua asta și apoi au trebuit inventate lacrimile. Nu știu cât adevăr e în treaba asta, dar ce știu e că, dacă ai vârsta potrivită, dai drumul la piesa asta și undeva în fundal vei auzi un ciupit de casetă, un sfârâit de grătar și corpul îți va fi străbătut de un real fior de durere la caras cu gândul la verile lungi de la începutul anilor 2000. Doar M. Eminescu – prin versurile „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată” – mai poate concura cu vorbele: „Aș renunța la viață și la mine”. Și nu, nu-s semnele unei relații toxice!

Scor de pus pe repeat: un meschin 5/10, că pică melodia asta doar pe acele momente speciale din viață, fie post-despărțire, fie când pici în puțul amintirilor. E o sabie cu dublu tăiș și intră până la os.

Uită-te la lume un pic prin ochii mei: o ceată de elevi, să fi fost de gimnaziu, cărora nu le vine profesorul la oră, iar unul dintre ei are un Nokia de-ăla șmecher cu Bluetooth și infraroșu și ține pe el trei manele. Una dintre ele este asta. Îi dă play și clasa se umple de amărăciune și confuzie. De ce ascultăm așa ceva? De ce nu e mai săltăreață? Proprietarul telefonului ține mâna la piept și dă un pic din cap. Nimeni nu înțelege nimic din versuri, dar peste ani și ani unii, poate cei mai mulți, o vor face. 

Scor de pus pe repeat: doar un median 7/10, pentru că mesajul e complicat și nu o prea poți asculta cu adevărat decât în singurătate. Dacă o faci în cuplu, ce dracu’ e în capu’ tău să naști discuții. 

Nicolae Guță, încă foarte activ, ar putea fi foarte bine acest Maradona al manelelor, pentru că a lansat atât de multe, încât unele dintre ele nu aveau cum să nu prindă eternitatea. Iar asta de aici e fix definiția unui hit de-ăla fără vârstă. A apărut cândva din negura timpului și s-a prins de urechile și sufletele melomanilor, dar și visătorilor. A fost ca steaua care a ghidat magi prin deșert către curățenia spirituală.

Scor de pus pe repeat: 10/10, că ce să și faci. Ideea e simplă. Dacă n-ai bani, visezi. Dacă ai bani, visezi la mai mulți. Spor la crypto, prieteni!

Poate nu-ți aduci aminte, dar când Carmen a dat-o pe-asta pe albumul Văd numai oameni necăjiți a rupt diaspora-n două. Era perioada în care plecau românii cu miile, cu scrisori, ilegal, fără opțiuni, doar speranță. Și piesa asta duduia în autocarele care aduceau românii în țară de sărbători. Nu e chiar de petrecere decât dacă-i dai un twist: o asculți ca să îți aduci aminte că ți-a fost greu cândva, dar acum e mai bine. Cum zice și Carmen Șerban: „Fă ceva, Doamne, cu mine / Să simt și eu că mi-i bine”.

Scor de pus pe repeat: un deosebit 9/10, că foarte mulți români au rude în afară, au prieteni, înțeleg diaspora.

Știu, e greu să-l iei în serios pe un tip care pare meta-ironic înainte de-a fi cool să te dai meta. E, pe de o parte, Sorinel, apoi e Puștiu. Dar uite ce nebunie a lansat cât România încă-și căuta rostul în lumea anilor 2000. Și când intra bucata cu „Eu sunt bomba bombelor…” nici nu mai conta ce urmează. Sorinel Puștiu a livrat frumos, concis, ce să mai.

Scor de pus pe repeat: 6/10 că nu se potrivește chiar pentru orice, dar când o auzi mișcă ceva în timp. 

Între câte manele există, asta are un rol deosebit. Dorel aici de față ia un caz absolut general valabil: duplicitatea oamenilor și pune pe ea mai multă „carne” decât ai în măcelărie. Și când te lovesc versurile: „De-aș avea cât am pierdut” îți dai seama că lumea asta se învârte fără să-i pese de tine. Îți zic, dac-o asculți acum cu un șpriț lejer și te ia un pic de cap, nu intra pe crypto sau c-ai auzit tu de cota aia nebună. 

Scor de pus pe repeat: 9/10 ca să facă spume haterii, cum zice și piesa.

Okay, am exagerat aici, că nu intră în ceea ce-ai numi „manele”, ci în muzică lăutărească, dar curge ca mierea în lapte și ca sifonul în vin. „Spune-mi caii când se fură” e, foarte probabil, dictonul unei țări căreia, prin mijloace specifice, îi zicem România. Și nu e bine sau rău, pur și simplu așa stau lucrurile. Și mare grijă la piesa asta, că se ascultă cu urechea pe boxă sau pe țambal, că altfel n-are niciun haz. Și n-o pângări s-o asculți, așa, ironic. 

Scor de pus pe repeat: 11/10, dar doar în momentul în care te-a luat de cap tăria, vinul sau berea, că altfel te-apuci să asculți ce zic versurile și n-o să înțelegi mare lucru din ele. 

Uite și tu cât s-a făcut ceasul. E deja primăvară, Paște și o ocazie numai bună să aduni ceva muzică de petrecere 2022 manele noi 2022 cea mai tare muzică românească și să le pui rapid pe un stick USB, pe un CD și să te lauzi că te-ai pregătit cumva și pentru sărbătorile astea. În orice caz, n-am făcut lista pentru Paște, pentru un anotimp, ci simplu – pentru viață.