Am vorbit cu femeile rome care-ți arată că trapul românesc poate fi mai mult decât misoginie obosită

Mihaela Drăgan (Kali) și Nicoleta Ghiță (Niko G.) promovează cultura romă pe șmen și împuternicire, dau glorie femeilor și-i arată cu degetul pe cei care nu-s capabili de toleranță în 2022. Au lansat Tehno-Vrăjitoarele, primul album de trap feminist de la noi, așa că am fost la showul lor și am profitat de ocazie să stăm de vorbă.

Combinația face parte dintr-o mișcare artistică – Roma Futurism – lansată de Mihaela în 2018. Urmărește reevaluarea istoriei rome dintr-o perspectivă care încorporează vindecarea durerii și suferinței transgeneraționale transmise genetic romilor de către strămoșii lor, victime ale sclaviei și Holocaustului. 

Cu acest album, cele două revendică anumite stereotipuri, în timp ce-și imaginează un viitor SF și tehnologizat. Totodată, își doresc să schimbe reprezentarea romilor, în special a femeilor, să le detașeze de noțiunea de victime, în timp ce le accesează puterea, curajul și bucuria de a trăi.

În 2014, artista multidisciplinară Mihaela Drăgan a cofondat compania de teatru feminist rom Giuvlipen. Odată cu spectacolul „Romacen: Vremea Vrăjitoarei”, unde joacă alături de Nicoleta, a apărut piesa „Vulvatac (Voodoo Mij)”, care acum se regăsește pe primul lor album. Melodia le-a făcut să ducă mai departe ideile Roma Futurismului, așa că s-au pus pe treabă și au început să înregistreze piesele la Studiourile Ferentari, probabil singurul spațiu cultural din cartier, susținut doar din donații. Versurile sunt scrise de ele, iar la producție au lucrat Wanlov, Andrei Horjea și Iulian Sfircea.

Pentru Nicoleta, albumul este primul pas profesionist în muzică, startul de care avea nevoie să prindă curaj și încredere că poate face tot ceea ce-și dorește, cu răbdare, încredere, muncă și pasiune. „Scopul acestui album este de a aduce ceva nou pe piață, arta noastră, mesajul nostru. Vreau ca oamenii să audă detalii pe care nu aveau unde să le audă sau să le învețe, atât despre noi ca oameni, cât și despre comunitatea mea romă, dar și despre femei și puterea lor. Cu aceste lucruri, poate vom reuși cumva în timp să egalăm șansa la o viață frumoasă în care romii să nu mai fie atât de judecați și respinși de societate, iar femeile să nu mai chinuite, bătute, umilite de bărbații din viața lor, cât și din afară”, îmi spune ea.

Mihaela povestește că s-a distrat cât a lucrat la materialul muzical, unde și-a dorit să fie un suport pentru Nicoleta. Ani de zile s-a inspirat din artiste precum Azizaa Mystic, Sampa the Great, Janelle Monae sau Jojo Abot, „cu temele lor afro-futuristice și de black women empowerment”, sau Shadia Mansour, care cântă despre eliberarea poporului ei palestinian. „În cazul nostru, Roma Futurism a fost vehiculul care ne-a purtat prin diverse teme ca: vrăjitoria, viața din Ferentari, un viitor utopic în care auzim de cosmonaute rome și romii prosperă, experiențele noastre ca femei rome în lumea asta, diss pentru dușmani și falșii noștri aliați, dar și celebrarea noastră. Pentru că, in the end, nu am uitat niciodată să ne bucurăm de viață chiar și în opresiune”, explică artista.

Mihaela și Nicoleta au metamorfozat celebra melodie a Mariei Tănase „Cine iubește și lasă” în „Cine face ură de rasă”, prima lor piesă lansată cu tot cu clip, care vorbește fix de treburile astea și, de fapt, invită ascultătorul să deschidă ochii și să vadă că la bază toți suntem oameni. Cel mai ușor și simplu mesaj, dar parcă cel mai greu de integrat. 

Tehno vrăjitoarea, adaugă Mihaela în timp ce explică numele albumului, e figura centrală a Roma Futurismului: „Este această lideră romă din viitor care folosește tehnologia după aceleași reguli ca magia. E feministă, hackeriță, vrăjitoare, vindecătoare, luptătoare. Tehno vrăjitoarele sunt toate femeile care își asumă să fie cine vrea mijul lor, dincolo de presiunile societății patriarhale. E o femeie eliberată și e aici să elibereze și pe alții”.

Pentru Nicoleta, tehno vrăjitoarele sunt surorile unor comunități care, într-o oarecare măsură, zice ea, au nevoie de ele „ca poveștile lor să prindă glas și să ocupe spațiu, să ajungă la cât mai mulți oameni, pentru a căuta un pic de toleranță și înțelegere. Sunt un fel de gardiene digitale care au fost programate cu foarte mare rezistență la stimuli și impulsuri negative ale celor din jur, însă dorința lor de a ajuta oameni și de a-i apropia depășește straturile noastre de atmosferă și ajunge în cosmos, unde ne punem planurile în acțiune.”

Coperta albumului, unde femeile sunt portretizate cu cagule pe față, ca luptătoarele de gherilă, a fost realizată de o artistă vizuală romă foarte mișto, Renata Mihaly. „Noi am început să folosim cagule cu pattern rom realizate de Loly by Zita Moldovan încă de toamna trecută, într-un concert. Cagula a devenit simbolul Tehno Vrăjitoarelor, aceste avatare ale noastre”, povestește Mihaela. „Apoi, Rengle ni le-a copiat și le-a folosit într-un video care-i stă mărturie pentru încercările lui disperate de apropriere cultură. În primul nostru clip – «Cine face ură de rasă» – le-am revendicat”, explică ea.

Nicoleta spune că Rengle a purtat și haine copiate după cele realizate de Zita Moldovan, pe care ele le-au folosit în spectacol, și le-a prezentat de parcă ar fi ale lui. „Un alb care fură ideea de costume rome și măști doar pentru că are mai multă vizibilitate”, zice ea. Elementele astea și le-au luat înapoi. „Să nu mai vină un pârlit ca el să fure munca altei persoane, mai ales că nu e rom – asta mi se pare cel mai jignitor”, adaugă ea.

Am simțit concertul lor ca și cum aș fi asistat la un manifest cultural pe ritm electro și dansant și cred că piesele pe care le-au lansat au șansă să prindă la petreceri și să fie ascultate de cât mai mulți oameni. Poate nu vin cu îndemânarea acustică și flow-ul profesioniștilor, dar mereu e loc de mai bine, unde există talent și muncă. „Vulvatac (Voodoo Mij)” s-a cerut la bis, în aplauze și chiuieli, deci publicul a băgat la inimă cele auzite.

Când auzi „trap feminist” pare că dacă ești mascul trebuie să stai departe, dar nu-i chiar așa. Ambele invită și bărbații să le asculte. „Vreau să îi văd în transă de voodoo mij și să-și celebreze mamele, gagicile, femeile din viața lor pe muzica noastră”, zice Mihaela. 

Nicoleta o completează și spune că poveștile lor îi pot aduce și pe ei mai aproape de ele. „Solidaritatea nu are nici gen și nici culoare, este o dovadă că ești om și că ești viu, că poți avea sentimente și resentimente. Bineînțeles că principalele la noi sunt femeile, pentru că bărbații sunt cu ei și împotriva noastră momentan, dar poate într-o zi solidaritatea ne va aduce împreună.”

Au ales stilul ăsta, susține Mihaela, pentru că ele sunt feministe antirasiste și la noi nu există deloc trap care să se adreseze femeilor. „Cu câteva excepții, m-am săturat să aud trap care denigrează femeile, cu versuri simpliste și în care domină bărbații”, adaugă ea.

„Vreau să mă închin la mij” — Asta a zis Mihaela în timpul show-ului și nu sună rău deloc. Tehno vrăjitoarele au ales să pună mijul la rang de cinste, detaliu central în muzica lor. „Mij înseamnă vulvă în limba romani, iar în cultura romă tradițională organele genitale sunt considerate «maxrime», adică spurcate. E destul de multă ură în societate împotriva mijului, în general, dar noi îl punem la rang de cinste, spunem că nu există nicio rușine în legătură cu asta, ba chiar dimpotrivă, ne mândrim că suntem femei eliberate și speriem rasiștii cu voodoo mij”, spune ea.

Partea cu SF și tehnologie a apărut ca un răspuns la ideea că arta și cultura romă sunt doar tradiționale și folclorice. „Uite că e și futuristă.” 

Am vrut să știu și cum stăm la partea de vrăjitoare și stereotipuri și dacă e okay să le identificăm cu cultura romă. Mihaela a nuanțat situația așa: „A te identifica cu vrăjitoarea este un act politic feminist în sine, am tot spus asta. Citiți cărțile Silviei Federici ca să aflați cum istoria capitalismului își are originile în arderile de vrăjitoare conduse de Inchiziție. Vrăjitoria romă nu este un stereotip așa cum nici manelele nu sunt.

În Roma Futurism, noi revendicăm imaginea vrăjitoarei rome, atât de prejudiciată în mentalul colectiv. Mor pe romii care internalizează rasismul și se pun împotriva vrăjitoarele rome. Eu am colaborat în mai multe proiecte cu vrăjitoare, chiar am făcut și un film experimental cu vrăjitoarea Mihaela Mincă și fiicele ei, The Future is a Safe Place Hidden in My Braids. Și ele au fost o sursă de inspirație pentru albumul ăsta și le apreciez mult munca.”

Cele două au un vers: „De la băieții răi am preluat comanda / Că-i vremea femeilor să conducă șatra” și de ce nu? Deocamdată, nu e bătut în cuie un album nou, dar e și prea devreme. Mihaela spune că dacă ăsta de-acum o să facă zgomot și o să bubuie mai mult și la radio și în mediile mainstream, poate mai vine unul. Nicoleta vrea să intre în industrie, să facă bani din concerte cât să nu mai folosească fondurile de la teatru pentru muzică. 

Cert e că scena muzicală românească are nevoie de niște tehno vrăjitoare ca s-o mai scoată din amorțeală. E catchy și merge să te distrezi pe ea. Dacă ai și dorința de a apleca urechea la mesaj, atunci zic că faci un pas înainte spre ceea ce ne dorim cu toții, dar nu mulți punem concret în practică – înțelegere și comuniune, acceptare și îmbrățișarea ideii că, la bază, toți suntem oameni.