Astmul afectează cam o persoană din 13, dar nimeni nu știe exact ce anume cauzează afecțiunea, nici de ce fiecare o experimentează diferit. Unii au astm mai extrem ca alții; un stimul, orice iritant din mediu, activitate sau chiar o stare emoțională poate să declanșeze simptome de astm. Pe unii s-ar putea să nu-i deranjeze, dar să aibă efecte severe asupra altora, iar lucrurile care îl declanșează și simptomele se schimbă adesea odată cu vârsta. Ceea ce e clar e că crizele de astm, care implică adesea dificultăți de respirație, presiune în piept, respirație șuierătoare și tuse, pot fi traumatizante sau chiar mortale.
În ciuda prevalenței și seriozității astmului, oamenii care suferă de asta și experții au evitat să discute despre cum poate el influența viața sexuală. Dar asta nu e fiindcă asemenea efecte sunt rare sau minore: Mai mult de jumătate dintre adulții cu astm intervievați despre subiect au spus că afecțiunea interferează cu viețile sexuale. Mulți au declarat că se simt ciudat să folosească inhalatoare sau alte instrumente vizibile de gestionare a astmului în fața partenerilor, sau anxioși despre cum ar putea aceștia reacționa în cazul unei crize de astm în timpul sexului. Grijile astea pot să dăuneze dorinței sexuale, să le afecteze plăcerea și, în unele cazuri, să crească riscul de a avea o criză. Dincolo de considerentele emoționale, episoadele declanșate de stres sau iritanți (care pot include praf, lumânări parfumate, chiar și prezervative din latex) înainte sau în timpul sexului, sau prin efortul depus în timpul actului sexual, de obicei opresc brusc și frustrant momentul de intimitate.
Deși astmul nu se poate vindeca, experții spun că atâta timp cât oamenii sunt conștienți de ce anume le declanșează crizele și adoptă planuri de tratament individualizate, pot să evite majoritatea sau toate crizele. Când vine vorba de sex, asta poate însemna să urmărești ce acțiuni sau poziții par să-ți declanșeze crizele, să te asiguri că nu sunt în preajmă iritanți, să iei medicamente înainte, să discuți deschis cu partenerii despre astm și cum se gestionează crizele, și să oprești actul sexual ca să faci față simptomelor. Genul ăsta de conștientizare, comunicare și grijă față de sine poate fi greu de învățat și exersat fără aprijin activ și îndrumare.
Organizații importante de educare și sprijin pentru cei cu astm au început să dezvolte și să ofere resurse care să asigure sprijin pe teme ca astmul și sexul. În ultimii ani unii experți au cerut mai multe studii, resurse educaționale și discuții despre acest subiect. Cu toate astea, în afara comunităților online, majoritatea materialelor despre sex și astm vin mai degrabă de la academicieni și doctori decât de la oamenii cu această afecțiune.
VICE a vorbit cu Lee, care are astm moderat spre sever, și cu soțul ei, John, ca să-ți spună cum le afectează viața sexuală această afecțiune și cum o gestionează.
Interviul a fost editat pentru lungime și claritate. Numele au fost schimbate pentru intimitate.
Lee: Am fost diagnosticată cu astm când aveam doi ani. În copilărie de obicei sportul îmi declanșa crizele. Părinții au avut grijă de mine, deci până am ajuns la adolescență, mai aveam crize de astm ocazionale, dar credeam că mă vindecam. Am fost naivă. Mi-era și rușine să car după mine inhalatorul în public și să-l folosesc de față cu alți oameni, asta până aproape de 20 de ani chiar. Aproape că voiam să mă prefac că nu aveam astm.
John: Nu știam mare lucru despre astm. Figura mea paternă m-a învățat că lucrurile de genul sunt numai în capul oamenilor, așa că mentalitatea aia a influențat modul cum reacționam la afecțiunile de sănătate ale altora până pe la 20 de ani.
Lee: Și eu și John am trecut de 30 de ani, dar ne-am cunoscut când eram adolescenți și știe de astmul meu încă de pe atunci. Când am început să ieșim împreună, la scurt timp după ce ne-am cunoscut, îmi făceam griji dacă voi da peste chestii care să-mi declanșeze crize în locurile unde ieșeam cu el.
Pe atunci, nu mai aveam o problemă cu sportul, deci nu erau multe momente în care trebuia să ne oprim din făcut sex. Dar acarienii și părul de animale au devenit o problemă. Încerc să planific din timp ca să evit lucrurile alea, fiindcă dacă nu pot să respir ca lumea sau simt o presiune în piept, nu mai reușesc să mă excit ulterior ca să facem sex. Trebuie să-mi folosesc inhalatorul și să mă odihnesc o perioadă. Nu vorbeam de obicei despre chestiile astea.
John: La început am evitat să recunosc astmul lui Lee. L-am tratat ca și cum nu exista. Nu aveam niciun fel de empatie în cazul ăsta.
Lee: Îmi amintesc că eram în mașina lui John și fuma o țigară. I-am spus: „Trebuie să o stingi, nu pot să respir”. Iar el mi-a zis: „Hai, că nu e rău, o să deschid o fereastră”. S-a creat multă tensiune între noi. Am vrut să mă simt acceptată, așa că am mers mai departe.
John: Când eram mai tineri, nu am observat ca astmul lui Lee să aibă vreun efect major asupra vieții noastre sexuale. De obicei puteam face sex oricând și oriunde.
Lee: Pe vremea aia astmul meu nu era o problemă majoră, așa că puteam să îl ignor într-o oarecare măsură. În timpul facultății astmul meu s-a agravat și am început să fac crize la noi stimuli, cum ar fi la mirosuri de lumânări parfumate, parfum sau apă de colonie. Lui John îi plăcea când mă dădeam cu parfum. Îl ajuta să intre în stare, așa că i-a lipsit asta.
John: Lee nu a mai putut face multe dintre lucrurile obișnuite, cum ar fi să stăm seara la foc de tabără, iar chestia asta ne-a afectat viața intimă. O noapte se putea transforma în ceva rău dacă un stimul îi declanșa o criză de astm. Când nu mai puteam face sex sau trebuia să ne oprim în timpul partidei, de obicei un cuvânt de frustrare se transforma în ceartă și eu ajungeam să dorm singur.
Lee: Obișnuia să zică ceva de genul: „Pff, bine, fie…” pe un ton grav. Și eu eram frustrată, ca să fiu sinceră.
John: Atitudinea mea s-a schimbat după ce am văzut-o având un episod de șoc anafilactic de pe urma unei alergii alimentare. A fost prima criză majoră de orice tip la care am asistat.
Lee: Alergiile alimentare și eczemele merg adesea mână în mână cu astmul. Există unele asemănări între crizele severe de astm și șocul anafilactic. Sunt alergică la mugurii de pin, printre altele.
John: Aveam 22 de ani. Am fost la un restaurant unde obișnuiam mereu să mergem, iar Lee a comandat o quesadilla cu pesto. În meniu scria că nu era făcută cu muguri de pin. Ea mai mâncase asta înainte și nu avusese nicio problemă. Dar bănuiesc că în seara aia avusese muguri de pin. La fel ca în cazul astmului, am fost crescut să cred că dacă ai o alergie, trebuie să bei niște apă și să rabzi. Dar am văzut că i s-au innegrit unghiile și că s-a albăstrit la față în timp ce nu mai putea să respire. Am dus-o la Urgență. Am realizat că greșisem cu asta toată viața. Asta e ceva serios. Am început să fiu mai atent de fiecare dată când Lee vorbea despre declanșatori și crize și să mă educ mai mult despre astm. Am dezvoltat mai multă empatie și am învățat mai mult.
Lee: Câțiva ani mai târziu am avut o criză de astm declanșată de praf. John mi-a fost alături, m-a ajutat cu inhalatorul și mi-a verificat respirația. Faptul că și-a schimbat atitudinea după episodul cu quesadilla m-a ajutat să am încredere în el și să mă bazez pe ajutorul lui atunci când treceam printr-o criză. Mi-a oferit încrederea să pot vorbi atunci când mi-era greu să respir, în loc să încerc să fiu puternică. Acum, de fiecare dată când am o problemă înainte sau în timp ce facem sex, în locul atitudinii trecute de nepăsare, îmi spune: „Ok, este în regulă. Dacă asta ne împiedică să facem sex în seara asta, avem și alte oportunități mai târziu”.
Din fericire am ajuns în punctul în care să comunicăm și să ne înțelegem pe la 25 de ani, când astmul meu a atins un nou nivel și a devenit mai des o problemă.
John: Nu am avut niciodată o conversație detaliată despre cum ne afectează astmul lui Lee viața sexuală. De obicei când ne apucam să facem sex și începea să aibă o criză ne opream. După ce își revenea vorbeam despre ce ar fi putut declanșa criza, notam asta și încercam să evităm acel stimul pe viitor. Erau doar mici conversații ca astea. Dar am început să facem o listă cu lucrurile pe care trebuia să le luăm în considerare ca să nu mai facă crize înainte sau în timpul sexului.
Lee: Câinelui îi place să doarmă în patul nostru și asta e cea mai mare problemă. Când face asta trebuie să spălăm așternuturile, altfel sigur voi avea o criză de astm și nu vom putea face sex. De asemenea știm că vecinilor le place câteodată să facă focul afară, iar fumul de la lemne poate intra în casă și să-mi îngreuneze imediat respirația și să nu mai putem face sex.
John: Dacă ne gândim să facem sex mai târziu, trebuie să mă asigur că nu e în pat câinele, că așternuturile sunt curate și geamurile închise. Practic trebuie să avem o cameră curată.
Lee: John execută lucrurile de pe listă.
John: Trebuie să fiu cu ochii pe premiu, nu? (Râd amândoi.)
Nu este chiar o listă cu lucruri de făcut; sunt niște chestii mărunte pe care le înveți odată ce începi să înțelegi ce anume declanșează crizele partenerei. Recunosc că e puțin deranjant când mă gândesc că înainte nu aveam nevoie de lista asta ca să facem sex.
Lee: Și pentru mine e frustrant. Amândoi ne frustrăm dacă trebuie să ne oprim din a face sex fiindcă am o criză de astm. Este un proces constant de învățare, să ne dăm seama cum se schimbă stimulii și că Nu, nu mai putem face asta.
Acum că avem un copil, trebuie să ne programăm sexul. Cred că ne ajută să acceptăm situația și să ne bazăm pe lista, ca să nu ne mai frustrăm atât de mult. Avem un timp limitat ca să fim intimi, deci trebuie doar să avem geamurile închise, să nu fie câinele pe pat și să pornim aerul condiționat ca să facem sex. Sexul nostru este puțin mai eficient.
John: Sunt perfect de acord cu asta. Sexul nostru este mai oblic, ca să folosesc un termen mai atipic. (Râde)
Lee: Este important atunci când ai o criză de astm, să știi că ai un partener care îți înțelege afecțiunea și o tratează cu seriozitate, și cu care poți vorbi despre ce anume ți-o declanșează și despre crize. Este important să poți să-ți folosești propria voce în loc să ignori lucrurile, și să spui: „Hei, acum nu pot să respir”.