Tipul ăsta e unul dintre cei mai varză regizori de la Hollywood. Doar că-i inventat

Nu toate filmele ies așa cum și-au imaginat regizorii lor. Uneori din cauză că bugetul e limitat sau apar conflicte în echipă sau pur și simplu povestea e oribilă. E de înțeles că regizorii nu vor să fie asociați cu aceste filme, așa că folosesc un pseudonim când le lansează. Acest pseudonim e Alan Smithee.

Smithee are un CV foarte bogat. Pe IMDB îi sunt atribuite peste o sută de filme. Lista include cele mai penibile filme care îți pot trece prin cap, cât și filme cult cunoscute, precum Dune al lui David Lynch, Meet Joe Black (din cauza editării excesive) sau Hellraiser Bloodline (conflicte cu studioul, mai mulți regizori).

Dar cine e Alan Smithee și de unde a apărut? 

Totul a început în 1969, când regizorul Don Siegel filma Death of a Gunfighter. Filmul îi aparținea inițial lui Robert Totten, dar, din cauză că acesta s-a certat cu actorul principal, i-a fost pasat lui Siegel. Dar când a venit timpul ca filmul să fie lansat, niciunul dintre regizori n-a vrut să fie asociat cu el.

Așa că Asociația Regizorilor din America a găsit o soluție: a creat un alias, pe Alan Smith. Dar cum numele era prea comun, au decis să-l schimbe în Allen Smithee, și mai târziu, în Alan Smithee.

În mod ironic, Death of a Gunfighter a fost foarte apreciat de critici, care i-au adus laude non-existentului Smithee. „Regizorul Allen Smithee permite poveștii să se desfășoare foarte natural. Nu ține predici și nu pune accentul pe lucruri evidente”, a zis criticul Roger Ebert în 1969. Din momentul acela, orice film compromis din punct de vedere artistic a fost asociat cu acest pseudonim.

Un alt motiv pentru care acest pseudonim a început să devină popular în comunitatea cinematografică e teoria autorului. „Teoria autorului sugerează că regizorii sunt autorii oricărui film și, astfel, regizorul primește toate laudele și toate criticile aduse filmului”, a explicat Bob Woolsey, șef de producție la Școala de Film din Vancouver. „Teoria autorului i-a făcut pe Francis Ford Coppola, Martin Scorsese și Steven Spielberg la fel de celebri ca actorii din filmele lor.”

Woolsey a continuat: „Pe măsură ce regizorii au devenit mai cunoscuți și mai puternici, lumea se aștepta ca ei să dețină tot controlul creativ asupra filmelor. Iar asta punea o mare presiune pe ei. De aceea, atunci când studioul lua decizii esențiale care schimbau montajul sau finalul unui film, iar regizorii nu erau mulțumiți de schimbări, preferau să folosească pseudonimul Alan Smithee.”

Tel K. Ganesan, producător și distribuitor de filme, a zis că există anumite reguli care trebuie respectate ca un regizor să poată folosi acest pseudonim. „Studioul trebuie să admită că a preluat controlul asupra filmului de la regizor. Utilizarea pseudonimului obligă regizorul să păstreze secretul și să rămână anonim.”

Unul dintre exemplele cele mai cunoscute de film care a folosit pseudonimul e Dune, al lui David Lynch. Înainte de varianta modernă a lui Dennis Villenueve, Lynch a făcut o variantă la Dune în 1984. Dar filmul a fost un coșmar în etapa de pre-producție. Lynch n-a fost primul regizor angajat. Înaintea lui s-au vehiculat nume precum Ridley Scott și Alejandro Jodorowsky.

Lynch a fost de acord să regizeze doar dacă i se permitea să împartă povestea din carte în două. Dar studioul l-a presat să filmeze totul într-o singură bucată. Woolsey a explicat: „Inițial, Lynch a predat un montaj de trei ore. Studioul l-a obligat să-l scurteze și evident că a ieșit un haos incredibil. Varianta de cinema a filmului avea numele lui Lynch, dar cea pentru televiziune a avut numele lui Alan Smithee.” Lynch consideră filmul o pată neagră în cariera lui.

Pseudonimul Alan Smithee n-a mai fost folosit de prin 2000, în special din cauza filmului din 1997 An Alan Smithee Film: Burn Hollywood Burn. În film, un tip pe nume Alan Smithee face un film pe care i-l modifică studioul și iese oribil. Când vrea să se disocieze de film, realizează că numele lui e același cu pseudonimul care ar fi trebuit să-l înlocuiască. Pentru că viața bate filmul, regizorul filmului, Arthur Miller, a fost atât de nemulțumit de ce i-a ieșit încât a utilizat pseudonimul Alan Smithee ca să nu fie asociat cu filmul.

În perioada respectivă, pseudonimul era deja cunoscut de public și nimeni nu mai mergea la un film semnat de Alan Smithee, pentru că toți știau că regizorul nu e mulțumit de ce a ieșit. Pasionații de cinematografie încercau mereu să afle cine a făcut, de fapt, aceste filme, iar regizorii au început să povestească în interviuri de ce au simțit să utilizeze pseudonimul.

Așa că numele Alan Smithee a fost retras în 2000. Smithee e probabil unul dintre cei mai prolifici regizori ai vremurilor noastre. Filmele lui sunt foarte diverse și se întind pe multe decenii. E cel mai infam regizor care n-a existat niciodată, iar legenda lui va trăi veșnic.