mediu

Anul în care petroliștii miliardari au găsit cea mai bună minciună ca să uiți cum distrug planeta

O nouă carte, „The Petroleum Papers”, abordează o conferință din 1991 al cărei scop a fost să facă oamenii să aibă dubii că schimbările climatice sunt reale.
companiile care au vrut sa i faca pe oameni sa creada ca nu exista schimbari climatice
26 februarie 2007, fotografie cu Charles Koch, directorul Koch Industries. (Bo Rader/Wichita Eagle/Tribune News Service via Getty Images)

Acest articol este un fragment din noua carte „The Petroleum Papers” scrisă de Geoff Dembicki care publică frecvent pentru VICE News. Sunt extrase din sute de documente confidențiale din care reiese cum companiile petroliere au mințit publicul încă din 1959. 

Pe 5 iunie 1991, o organizație în strânsă relație cu Koch Industries a ținut unul dintre primele evenimente mondiale dedicate negării schimbărilor climatice. Întâlnirea a avut loc la hotelul Capital Hilton din centrul Washington D.C., unde s-au adunat zeci de academicieni, mulți dintre ei bărbați, albi și cu început de chelie, ca să atace dovezile științifice din ce în ce mai multe despre încălzirea globală pe care James Hansen a reușit să le aducă în atenția publicului numai cu trei ani înainte. 

Publicitate

„Noțiunea că încălzirea globală e o realitate și că va fi catastrofală este băgată atât de adânc în mințile oamenilor încât pare surprinzător ca cineva să o conteste și, cu toate astea, nu există destule dovezi care să o susțină”, a spus un participant. „Cu toate astea, există declarații făcute cu o lipsă de realism atât de vădită încât mă simt jenat.”

„Global Environmental Crises: Science or Politics”, așa cum s-a intitulat conferința, a fost găzduită de think tank-ul Cato Institute. Problema schimbărilor climatice era atât de nouă pe atunci încât cele mai conservatoare organizații nu aveau o poziție clar definită pentru asta. 

Dar Cato Institute a intrat în arena dezbaterii publice gata de ceartă. „Multora poate că vi se pare surprinzător că oameni de știință respectabili contestă problemele de mediu pomenite în presă”, scrie pe o broșură a conferinței. „Grija pentru încălzirea globală, de exemplu, a devenit o parte din psihicul american - în ciuda incertitudinii științifice.” Participanții au văzut asta ca pe o tendință de rău augur: „Ne îndreptăm aparent spre o nouă ordine mondială a controlului populației, a planificării economice și dezvoltării sustenabile.”

Atacul conspirativ împotriva a ce se considera pe atunci știință neutră de mainstream a fost în totalitate consistent cu misiunea și strategia Institutului Cato - și cu interesele de business ale Koch Industries. Când Charles Koch a fondat think tank-ul la mijlocul anilor 1970, a investit 20 de milioane de dolari în fondul start-up-ului din propria avere în primii ani de la lansare. A văzut organizația ca generatorul de idei care ar putea construi susținerea unui sector public radical limitat. 

Publicitate

Singurul rol legitim al guvernului, a spus Charles într-un discurs pe atunci, este să „servească ca paznic de noapte, să protejeze indivizii și proprietățile de amenințările externe, inclusiv de fraude. Asta e maximumul”.

Scopul Institutului Cato de a „scădea taxele, de a face legile mai permisive și de a diminua programele guvernamentale pentru săraci și pentru cei din clasa mijlocie, toate corespundeau acumulării de bogăție și putere a Koch”, scrie Jane Mayer în Dark Money: The Hidden History of the Billionaires Behind the Rise of the Radical Right.

companiile care au vrut sa i faca pe oameni sa creada ca nu exista schimbari climatice

O broșură de la conferință.

Până în anii 1990, Kock Industries a ajuns un mamut al combustibililor fosili și a angajat mii de oameni să conducă o rețea vastă de conducte de petrol prin Statele Unite și Canada, pe lângă uzine de gaz, instalații petrochimice, mine de cărbuni și dealeri de automobile. „Sacul de bani” al acestui imperiu a continuat să fie Rafinăria Pine Bend a companiei din Minnesota, care procesa petrol nerafinat din Alberta. O analiză Goldman Sachs din anii 1980 a estimat valoarea activelor de rafinare ale Koch Industries la un miliard de dolari. 

Pe măsură ce capacitățile de procesare ale Pine Bend creșteau, Koch Industries căuta să se implice mai activ în terenurile petroliere din Canada, unde deținea de zeci de ani contracte mari de închiriere pentru exploatarea mineralelor. Compania avea în vedere construirea unei mine de bitum în carieră deschisă în zona Fort Hills din nordul Albertei, nu departe de locul unde își aveau baza de operațiuni companii mari, precum Imperial Oil și Suncor. Ideea a fost ca noua sursă de țiței nerafinat ar fi putea fi transportată prin conductă către Pine Bend. „Pe măsură ce cererea de țiței continuă să crească la rafinăria Koch din Minnesota, intenționăm să o satisfacem cu petrol nerafinat din Canada”, a explicat președintele Koch Exploration, Steve Kromer. 

Publicitate

Koch Industries, precum alte companii petroliere care și-au extins operațiunile în Canada, au sesizat problemele de mediu care erau o amenințare pentru profituri. 

În noile discuții despre schimbările climatice care au avut loc în anii 1980 și începutul anilor 1990, a văzut potențialul pentru o extindere vastă a puterilor guvernamentale, culminând cu reglementări și taxe. 

„Consecințele economice, sociale și personale ale unor astfel de schimbări au fost ignorate”, susținea broșura conferinței Institutului Cato. „În loc să acceptăm mai multe reglementări și posibil să ne punem în pericol viitorul nostru comun, Cato reunește acei oameni de știință și analiști politici care oferă perspective alternative asupra crizelor de mediu.”

În deschiderea conferinței cu un program numit „Încălzirea globală: Catastrofală? Schimbare Gestionabilă? Benefică?” a fost un profesor de biologie de la Universitatea din Virginia pe nume Patrick Michaels. Titlul discursului său „Știința Politică a Încălzirii Globale” s-a dovedit a fi potrivit. Michaels nu era un specialist în climă, dar tocmai petrecuse lunile anterioare lucrând la o campanie experimentală de media ca să convingă americanii de rând din trei comunități test că încălzirea globală nu e reală.

Campania aceea a fost organizată de Southern Energy, o întreprindere bazată pe arderea cărbunilor, precum și de Edison Electric Institute, un grup comercial ai cărui membri lucrau de asemenea foarte mult cu cărbuni.

Publicitate
companiile care au vrut sa i faca pe oameni sa creada ca nu exista schimbari climatice

Aceste organizații au văzut în faptul că publicul începuse să conștientizeze schimbările climatice o amenințare la adresa modelelor lor de afaceri poluante. 

Împreună cu Simmons, o firmă de relații publice și marketing, au făcut cercetări de opinie publică în Fargo, Dakota de Nord, Flagstaff, Arizona, Bowling Green și Kentucky. Dintre cinci sute de adulți intervievați la telefon de cercetători, 82 la sută au susținut că au câteva cunoștințe despre încălzirea globală, un subiect care era destul de nou în presa americană.

Îngrijorător pentru companiile de cărbuni, mai mult de o treime dintre respondenți au susținut „legislația federală fără nicio calificare sau cost”, potrivit documentelor de campanie care au fost ulterior divulgate. 

Scopul campaniei conduse de companiile de utilități, căreia i s-a dat numele „Cetățeni Informați pentru Mediu”, a fost să schimbe părerea și credința oamenilor despre schimbările climatice. „Repoziționarea încălzirii globale ca teorie (nu adevăr)”, scrie pe un document din strategie. „Țintește presa tipărită și radio pentru eficiență maximă”. Ideea că companiile de cărbune se foloseau de publicitate să creeze confuzie în rândul publicului nu le făcea un serviciu, așa că au decis să „folosească un purtător de cuvânt al comunității științifice” ca să-și transmită mesajul. 

Pe tot parcursul primăverii lui 1991, Michaels a fost omul lor. Profesorul Universității din Virginia s-a întâlnit cu editori și redactori de la trusturile de presă din cele trei comunități test și a apărut la emisiuni radio locale. „Credem că e greșit să prezicem că niveluri mai ridicate de dioxid de carbon vor aduce o încălzire globală catastrofală”, a susținut el. Scopul era să lase impresia ca și cum aceste idei erau generate organic de oameni obișnuiți. „Schimbarea începe adesea cu o singură persoană”, spunea Michaels după ce contesta validitatea științei climatice. 

Publicitate

„Poți face o diferență dacă împărtășești ce ai învățat cu alții.”

Campania l-a angajat și pe Rush Limbaugh, proeminentul prezentator radio de extremă-dreapta, să înregistreze reclame care să fie difuzate la emisiunea sa. „Știu că ați văzut din ce în ce mai multe povești despre teoria încălzirii globale”, a spus Limbaugh într-o reclamă. „Povești care îți arată o imagine de groază. Povești care spun că se vor topi calotele glaciare… Hai să fim serioși! Nu vă mai panicați! Sunt aici să vă spun că dovezile nu se potrivesc cu teoria încălzirii globale catastrofale.”

Acesta a fost mesajul pe care l-a transmis Michaels la conferința susținută de Cato Institute și Koch, care a avut loc la numai o lună după campania sa Cetățeni Informați pentru Mediu.

Erau încă începuturile dezbaterii despre climă, dar Koch Industries deja reușise o strategie eficientă. Faptul că a obținut un om de știință acreditat care să distrugă consensul științific care se consolida rapid, a fost o modalitate utilă prin care să distragă atenția oamenilor de la adevăratele interese care erau amenințate de guvernele care iau măsuri împotriva crizei. 

„Putem să ne uităm puțin în viitor și să vedem o industrie sub asediu”, a prezis în acea perioadă un membru al rețelei Koch, un executiv petrolier din Oklahoma pe nume Lew Ward. 

„Nu vom lăsa să se întâmple asta.”