Femei lesbiene mi-au povestit despre bărbații hetero ghiolbani de care au scăpat cu greu

„Nu ești chiar gay, nu?”

„Sunt sigur că te uiți la porno cu heterosexuali.”

„Pur și simplu nu ai dat încă de pula potrivită.”

Astea sunt replici comune peste care au dat femeile lesbiene de multe ori. Da, și în 2022 - de la binevoitorii aparent liberali, cât și de la aliați. Într-o lume heterosexuală, să fii queer va fi mereu o rebeliune. Recent, comedianul Billy Eichner a spus că Hollywood-ul este încă foarte homofob. Deloc surprinzător într-o industrie care în urmă cu doar 54 de ani avea Codul Hays, acum abrogat, care interzicea reprezentarea homosexualității pe ecran. 

Pentru lesbiene, fetișizarea îmbracă o nuanță întunecată cu totul diferită. Scenele de sex din Blue is the Warmest Colour, care a câștigat cel mai bun film la Cannes în 2013, au fost criticate chiar de către actrițele principale din film care „s-au simțit ca niște prostituate” filmând scenele regizate dintr-o perspectivă masculină. Potrivit datelor lansate de PornHub și YouPorn, pornografia cu lesbiene rămâne una dintre cele mai căutate categorii la nivel global. „Ei (bărbații heterosexuali) își doresc să vadă o experiență sexuală în care, prin definiție, nu se pot implica”, a spus pentru NBC News Timaree Schmit, o cercetătoare în sexualitate. „Deci are acest element voyeuristic, obraznic, fantastic.”

În lumea reală, prețul pe care ajung adesea să-l plătească femeile lesbiene când au de-a face cu bărbații care le văd doar din prisma voyeuristă, fantastică poate fi aproape fatal. În 2019, patru adolescenți de sex masculin au forțat un cuplu de lesbiene să se sărute într-un autobuz din Londra după ce și-au dat seama că erau queer. Când cuplul a refuzat, au fost bătute. În 2020, o lesbiană a fost pocnită peste față în orașul Sunderland din Anglia. În declarația pentru presă a spus că, deși a acceptat homofobia și violența ca parte din viața ei, a continuat să-i dea atacuri de panică și-i declanșează anxietatea. 

VICE a vorbit cu femei lesbiene ca să înțeleagă cât de periculos de obsedați pot fi unii bărbați heterosexuali de ele și multele preconcepții pe care le au. 

Nu știu dacă înfățișarea mea mai masculină mă făcea să par exotică. Dar unul dintre foștii mei profesori a fost deranjat de ea când m-a întâlnit după nouă ani. Din ce am auzit, rămăsese văduv și trăia o viață cam tristă. Am vrut să empatizez cu el. Dar după acea întâlnire, îl găseam în fața blocului meu, pe scuter, mereu cu un roman vechi în mână. Atâta timp cât rămânea la distanță, era ok. Dar după ziua mea, a depășit limita și mi-a dat cadou o felicitare în care-și spunea viziunea despre femeile lesbiene  - cum trebuie să fie „reparate”, modurile în care pot destabiliza populația, cum să fii lesbiană era o lipsă de respect la adresa naturii unui pântec. A fost cel puțin înfricoșător.

A adăugat că adevărata frumusețe feminină poate fi apreciată doar de bărbați. Oricând ieșeam la un date, îl puteam vedea într-un colț undeva, plin de furie. Părinții mei homofobi nu m-au lăsat să fac plângere la poliție și până în ziua de azi cred că e doar un văduv singur. Așa că tot ce fac e să mă prefac că nu există. - Anita, în vârstă de 28 de ani, ingineră software

Catfishing-ul este foarte comun pe aplicațiile de dating. Din experiența mea, aproape șase din zece femei sunt de fapt bărbați. E același ciclu: îți câștigă încrederea, dezvăluie că sunt bărbați și încearcă să te convingă că trebuie să te îndrăgostești de un bărbat. Mi-ar plăcea să cred că asta vine din suprasexualizarea corpului feminin până în punctul în care nu te mai poți gândi la un corp de femeie într-un context care nu include bărbatul. Până și cuvântul „lesbiană este atât de încărcat, de sexualizat.

Imediat cum îl spui, bărbatul heterosexual ne reduce la ființe sexuale. Sunt și studentă la medicină cu propriile mele ambiții. Astea de ce nu sunt luate în considerare? Un prieten a descoperit că sunt queer înainte să-mi fac coming out-ul. M-a bombardat cu nuduri - dezgustătoare și deranjante. Când l-am rugat să se oprească, m-a amenințat că mă dă de gol. Dacă bărbații heterosexuali ar putea învăța să accepte un nu, lucrurile ar fi mult mai ușoare pentru noi toate. - Neeti Ravindra, în vârstă de 22 de ani, studentă la medicină. 

Pentru mulți, realizarea că ești gay poate veni după ce ai fost într-o relație eșuată cu o persoană cis. E nevoie de un individ matur ca să înțeleagă că toate avem propriile drumuri și s-ar putea să nu ne fi născut cu realizarea că suntem queer. Unii oameni chiar ajung să se căsătorească cu persoane cis și să-și facă coming out-ul pe la vârsta de 40 de ani. În cazul meu, am realizat că sunt interesată doar de femei după prima și singura mea relație cu un bărbat. Nu i-a picat bine: mesaje kilometrice, înregistrări audio nervoase, mă jignea în apeluri și avea căderi nervoase când ne vedeam. Spunea mereu același lucru - „Am făcut sex, cum poți fi lesbiană?”

Am încercat să mă înțeleg cu el fiindcă nu am vrut să dispar după coming out și să-l las cu ochii în soare. Dar într-o zi m-a lipit pur și simplu de perete și a plâns pe umerii mei, rugându-mă să fiu din nou heterosexuală. Și, în tot timpul ăla, când plângea, mă tot pipăia ca un dubios. Atunci am știut că e momentul să închei pentru totdeauna orice era între noi. O să regret mereu că l-am pierdut și mereu îl voi blama pentru că a pătat toate amintirile plăcute pe care le-am avut împreună în cel mai dezgustător fel. - Rupali, 34 de ani, designer grafic

Sunt o lesbiană trans și familia mea conservatoare pur și simplu nu-mi poate înțelege viața. M-am chinuit cu identitatea mea mult timp. Apoi, când aveam 18 ani, am făcut sex cu o femeie. A fost atât de pur, de organic, în ciuda faptului că nimeni nu m-a învățat ce și cum. Eram doar un nimeni impresionabil dintr-o orășel din Andhra Pradesh. Nu a existat niciun fel de expunere la pornografie sau filme de la Hollywood care aparent te contaminează. Deci, ce anume a explicat acea primă întâlnire magică cu o femeie?

Am încercat să mă înțeleg cu familia mea, dar ei insistă că, odată ce mă voi mărita cu un bărbat hetero, o să mă întorc pe calea cea bună. Nu e ușor să auzi chestiile astea zilnic de la cei cu care ai crescut, te-ai bucurat și te-ai jucat. Singura parte bună din cum m-a tratat familia a fost că m-a determinat să fiu independentă. Nici măcar nu poți împărtăși lucrurile astea cu cineva fiindcă te temi că le va folosi ca unealtă împotriva ta. Trauma mentală de a trăi într-o cușcă a propriei minți este intolerabilă. Dar a trebuit să învăț cum să nu las toxicitatea constantă a familiei mele să mă afecteze. Ei sunt în continuare la fel. A trebuit să-mi găsesc propria lume, independentă de ei. Acum, sunt în totalitate liberă. Lucrurile se schimbă când lupți pentru tine. - Praveen, consultantă pentru obținere viză